Daniela Matei

noptile în I-C-UNIT cu felix petit

în unele nopti am sta tîrziu ( cel mai tîrziu) bînd
cafele îndoite cu lapte ( un gust lesios ne-ar ramîne în
gît) am vorbi lucruri neimportante ne-am întrerupe
din cînd în cînd n-am sti daca afară e noapte
sau zi am rîde pînă cînd felix ar spune “it sucks
it really sucks” si atunci somnul s-ar preface intr-o
ceată subtire un fum înnecăcios.
abia atunci adevarul va iesi la iveală. mănunchiuri
de perfuzii luminoase atîrnînd asemeni firelor de păr
lungi argintii. felix le-ar mîngîia.

apoi am bea din nou cafea dulce subtire privirea
ni s-ar încetosa ca printr-o plasă de celule albe si
rosii. ( celulele rosii se fac tot mai trandafirii
celulele albe mor) . ca niste bule de aer
soaptele se ridica la suprafata.

dar asteaptă asteaptă asta nu e totul! respiratia
va deveni suierătoare ca nu vînt rece
printr-un os golit de măduvă. bătăile inimii
se vor inteti sîngele va fi negru
( o mare tăcută în care te scufunzi). nu vom sti
dacă afară e noapte sau zi.
aorta se va desface din ventriculul stîng
ca o vită de vie.

îmi voi ciuli urechile mă voi strădui să-ti
prind cuvintele de pe buze.

“sopîrle”
ai spus sau poate mi s-a părut
perfuziile îsi zbăteau cozile verzi argintii
în aer.
să fie acesta ultimul tău cuvint felix ultima mărturisire
n-as crede.
atîtea lucruri au rămas nespuse ar trebui
clarificate. mă concentrez asupra buzelor tale.

noaptea e un solz urias
mirositor.