EPISTOLELE: OCAZIONALE ŞI AUTORITATIVE

Robert Funk a arătat că epistolele lui Pavel sunt un substitut al prezenţei lui personale.De aceea nu este întâmplător că aproape toate epistolele lui include un jurnal de călătorie, o informare asupra planurilor lui Pavel şi asupra dorinţei lui să viziteze bisericile personal şi/ sau motive pentru incapacitatea lui de a face acest lucru.Aceasta demonstrează practica eminentă şi natura ocazională a epistolelor pauline. Întrucăt cartea lui Deissmann “Light from Ancient East “ obişnuieşte să facă deosebirea între epistolele oficiale pauline şi scrisorile pauline şi să se aranjeze corespondenţa paulină în ultima categorie non-literară.Deşi distincţia foloseşte la sublinierea caracterului ocazional personal ( după spusele lui Deissmann ele sunt documente de pietate personală ) aceasta nu trebuie să ne ducă în eroare. Pavel nu a scris la repezeală –după cum mulţi învăţaţi afirmă- observaţii cauzale şi accidentale către multele lui biserici. Epistolele lui sunt ocazionale dar nu ca variantele la întămplare, nu sunt intime dar sunt personale ,sunt autoritare şi nu simple rezultate de moment. Hans Dieter Betz a făcut un serviciu valoros comparănd stilul oficial al scrierii scrisorilor şi retoricii în Romaşi structura epistoli Galateni. El concluzioneaz[ c[ =I un “ panflet” polemic cum ar fi Galateni reflect[ o scriere ]ngrijit[. Deoarece Coloseni trasmite tradi\ia paulin[ demonstreaz[ caracterul semioficial al epistolelor pauline.”Dup[ ce va fi citit[ aceast[ epistol[ la voi, face\i a=a ca s[ fie citit[ =I ]n Biserica Laodicenilor, =I voi, la r[ndul vostrul, s[ citi\i epistola care v[ va veni din Laodicea”.(Coloseni 4:16). P[n[ =I oepistol[ personal[ ca cea c[tre biserica din casa lui Filimon(Filimon2).Mai mult, de la ]nceput epistolele pauline au fost citite ]n contextul serviciilor bisericii ale ]nchin[rii publice(1Tes.5:27 cf. Ef.3:4)

Astfel traduc[torul epistolelor pauline nu se poate concentra pe substan\a epistolei desp[r\indo de decorul ei contingent.Prea des traduc[torii ac\ioneaz[ ca =I cum particularitatea situa\iei epistolei este numai periferic[, uneori pot s[ transforme obscuritatea ocaziei contingente ]n avantajul lor, de exemplu c[nd ocazia obscur[ c[nd epistola c[tre Roma le permite s[ transforme epistola ]ntr-un tratat atemporal (cf. Nigren). Astfel teologii paulieni tind deseori s[ uite c[ g[ndurile lui Pavel sunt concentrate c[tre o situa\ie specific[ =I c[ argumentele lui nu pot fi separate de nevoia de moment.

Preten\ia revela\ional[ particular[ =i totu=i autoritar[ s-a dovedit a fi de la ]nceput un obstacol hermeneutic unde se g[sea ]n varietatea de grijuri =I ]n multiformitatea de ocazii era unitatea =I esen\a mesajului paulin, ]n ]ns[=i Noul Testament epistolele deutero-pauline deja se lupt[ cu aceast[ problem[ .Cum poate autoritatea particular[ =I apostolic[ a evangheliei lui Pavel s[ fie transmis unei noi genera\ii =I ]ntr-un nou climat de g[ndire dup[ moartea apostolului? Epistolele pastorale rezolv[ aceast[ problem[ ]ntr-un mod practic f[c[nd “doctrina s[n[toas[“ a lui Pavel(higiainousa didascalia, 1Tim.1:10;2Tim.4:3) =I de adev[r (paratheke,1Tim.6:10) criteriul de autoritate pentru problemele escatologice ale ereziei =I al organiz[rii bisericii.Epistola c[tre Efeseni ]ncearc[ s[ rezolve problema ]ntr-un mod speculativ :autorul nu men\ioneaz[ probleme escatologice concrete dar portretizeaz[ pe Pavel pe Pavel ca =I piatra de funda\ie a bisericii. Exist[ o mi=care pentru adifuza particularitatea epistolelor pauline pentru a ap[ra autoritatea lui Pavel pentru biserica universal[.}n aceast[ lumin[ ,teoria epistolelor ciclice -propus[ de recen\ele ]nv[\[turi- reveleaz[ o ne[n\elegere de fond a naturii epistolelor pauline. Teoria care a fost argumentat[ ]n special pentru Romani =I Efeseni sugereaz[ c[ Pavel din c[nd ]n c[nd scrie un tratat teologic care este nu numai pentru o situa\ie particular[ , ci pentru toate bisericile lui sau pentru toate bisericile dintr-o anume provincie roman[.Thomas Walter Manson =I Jhon Knox de exemplu, pozi\ioneaz[ centrul epistolei Romani de la 1:1-14:23 av[nd 15:15-33 ad[ug[nd [I pentru biserica din Roma =I 16:1-24 ad[ug[t[ c[nd epistola a fost trimis[]n Efes. Astfel spun ei Pavel compune un ciclu universal (Rom.1:1-14:32) care este folosit pentru o varietate de scopuri.Al\i c[rturari propun o teorie similar[ pentru Efeseni datorit[ lipsei de adres[ , printre alte motive . Edgard Johnson Goodspeed =I Knox sugereaz[ chiar c[ Efeseni era original o epistol[ general[ a primei colec\ii ale epistolor pauline , un fel de rezumat al teologiei pauline scrise de Onisim, primul colector sau colec\ionar care era sclavul fugit din casa lui Filimon =I care mai t[rziu va deveni Episcopul biserici din Efes (Knox). Asemenea teorii difuzat[ particularitatea epistolelor pauline sugereaz[ c[ scrierile care exprim[ g[ndirea paulin[ au fost transmise ori de c[tre Pavel ori de c[tre discipolii lui c[tre variatele biserici ca un fel de compedium teologic Caracterul ocazional =I specificitatea epistolelor a fost sim\it ,odat[ ce epistolele au fost adunate =I apoi canonizate. Astfel de m[suri au fost luate pentru a minimaliza particularitatea lor =I a ]n[l\a caracterul catolic =I uniformitatea doctrinar[. Exist[ dovezi c[ atunci c[nd 1Corinteni era prima ]n lista adec\iei pauline introducerea era m[rit[ ]ntr-un sens catolic (cf.1Cor.1:2,). Deoarece dup[ toate probabilit[\ile 1Corinteni deschidea ]n original lista epistolelor pauline =I Romani o ]nchidea ,Rom.16:25-27 era ]ncheierea ]ntregii colec\ii. Stilul ei neobi=nuit , terminologia =I tonul general dovede=te o alt[ m[n[ dec[t cea a lui Pavel.,cu siguran\[ parc[ nu exista Rom.16:24 c[nd scrisorile au fost colectate.Pe baza doveziifolosit[ timpurii a epistollor Romani ,1Corinteni=i Efeseni,Nils Alstrup Dahl afirm[ cu corectitudine c[ p[n[ =I ]nainte de colec\ia “oficial[“ a epistolelor, epistole individuale au circulat ]n biserici , ]n toate aceste cazuri partcularitatea geogragic[ a fost omis[ din motive catolice.Aceasta ar explica, afirm[ Dahl, omiterea Romei din Rom.1:7 =I 15, omiterea unor referiri geografice ]n Efeseni1:1-2 (pe care Dahl o consider[ a fi o epistol[ paulin[ ) =I adresa catolic[ din Corinteni1:1 . Mai mult 2 Tesaloniceni putea s[ circule la fel f[r[ adres[ geografc[ . (Polycarp arat[ o adres[ din Filipi,). DIFUZIA PARTICULARIT{|II +I A SPECIFICIT{|II Particularitatea epistolelor pauline a fost trasmis[ mai hot[r[t de formarea canonului nou testamental . “Ecumenicul” Pavel din Fapte care predic[ acela=i mesaj unei variet[\i de biserici =I care , ca un martor suprem al lui Cristos ader[ credincios la o kerygma cre=tin[ autorizat[ de biserica din Ierusalim-a fost plasat ]naintea lui Pavel istoric =I epistolele lui colec\ionate . Aceast[ a=ezare este o cheie hermeneutic[ pentru a ]n\elege epistolele pauline , deoarece Pavel cel ecumenic se presupune c[ vorbe=te ]n toate acela=i mesaj. Petru ]n 2Petru3:14-16 de=i recunosc[nd dificultatea de a interpreta epistolele pauline , m[rturise=te acela=i mesaj catolic “vorbe=te despre aceste lucruri (despre r[bdarea Domnului nostru ) ca =I ]n toate epistolele lui” . C[nd “Epistolele catolice” au fost puse ]n canon dup[ epistolele pauline , sugereaz[ nu numai catolicitatea epistolelor pauline dar =I ideea c[ apostlul Pavel a fost o voce catolic[ armonioas[ printre vocile unanime ale apostolilor. }n timpul canoniz[rii epistolelor pauline at[t particularitatea c[t =I specificitatea evangheliei lui Pavel erau considerate o problem[.Deoarece m[rturisirea apostolic[ a canonului permitea relevan\[ universal[ , Pavel trebuia s[ se adreseze c[tre “toate bisericile cre=tine” tot a=a cum a=a numitele Epistole catolice aveau adres[ universal[.La urma

Oricum , trebuie s[ mergem mai departe =I s[ observ[m consecin\ele hermeneutice ale acestei mi=c[ri docetice de c[tre agen\ii colec\iei ai canonului. Nu numai c[ Pavel era ]n armonie cu ceilal\i martori canonici dar Paul cel “catolic” era acum privit ]n termenii unei unit[\i doctrinale pe care se presupune c[ a predicat-o tuturor bisericilor ]n armonie cu celelalte m[rturii apostolice. Crearea unui Pavel catolic de c[tre cei care au f[cut canonul a avut consecin\e groasnice pentru cel care era considerat “istoricul” Pavel in biseric[. “Pavel catolicul” este un Pavel sintetizat construit din Fap.Ap., epistolelePavel =I din epistolele deutero-Pauline (Coloseni, Efeseni =I Epistolele pastorale ). Acest Pavel a c[=tigat acceptarea ]n canon. Chiar =I a=a a fost redus la t[cere ]n biseric[ p[n[ ]n timpul lui Augustin =I al Reformei. Numai ]n timpul Reformei istoricul Pavel a putut s[-=i exercite influen\a lui fundamental[ asupra bisericii, ceea ce este cu at[t mai remarcabil c[nd realiz[m c[ criticii reformatorilor au scos ]n eviden\[ problema accept[ri pentru un timp a=a de lung ]n biserica unui Pavel catolic care era mai mult intuitiv dec[t istoric. Mai mult , deoarece -Pavel catolicul- din canon a fost trasmis ca o autoritate doctrinal[ pentru ortodoxie, specificitatea at[t evangheliei lui Pavel c[t =I metodei lui contingente interpretativ[ afost cur[nd uitat[. Centrul teologiei lui Pavel era acum privit ]n termenii unui criteriu doctrinal care era abstract de particularea expresiei ]n epistole.}n aceast[ privin\[ a fost transmis[ genera\iilor urm[toare ca o doctrin[ relevat[. Centrul coerent al evangheliei lui Pavel a fost cump[rat cu pre\ul contingen\ei sale. C[utarea centrului g[ndirii lui Pavel a devenit de atunci ]nainte c[utarea adev[rului dogmatic atemporal o c[utare care a continuat esen\ial p[n[ ]n sec.19(Baur) Cei care au reac\ionat negativ la Pavel “teologul docmatic” =I la c[utarea unui centru doctrinar au propus o alternativ[ ]ndoielnic[.Acum centru nu era doctrina ei , intensitatea religioas[ sau sentimentul religios (printre al\i =I Deissman). }n am[ndou[ cazuri originalitatea g[ndirii teologice ale lui Pavel =I versatilitatea hermeneuticii lui, au fost trecute cu vederea, aceasta fiind interdepeneden\a ciudat[ dintre coeren\a tematic[ =i contingen\a situa\ional[ sau dintre autoritate =I particularitate. Centrul doctrinar \intea o defini\ie abstract[ o consisten\[ conceptual[ astfel ]nghe\[nd limbajul lui Pavel. C[nd aceast[ metod[ a fost respins[ in favoarea unui centru experimental o nou[ eroare a fost introdus[. Centrul experimental c[uta o entitate ]n spatele limbajului textului =I astfel se abstractiza de text , de cuvinte c[tre o entitate coerent[ care acum era pozi\ionat[ ]n experien\a religioas[ a lui Pavel. CELE TREI SOLU|II

Aceast[ discu\ie poate s[ fie rezumat[ prin sublinierea unor trei solu\ii ]n istoria doctrinei care a fost oferit[ s[ rezolve problema.Le voi numi:(1)solu\ia catolic[ ; (2)solu\ia lui Marcion; (3)solu\ia psihologic[. 1.Selectez Luca -Faptele ca un exemplu al solu\iei catolice. De=i Coloseni-Efeseni =I Epistolele pastorale deasemenea apar\in acestei categori,aceste epistole deutro-pauline portretizeaz[ solu\ia catolic[ la un nivel diferit (a se vedea mai sus ). Principala contribu\ie a lui Luca ]n Fapte la problema Paulin[ a singularit[\ii =I multiformit[\ii este minimalizarea c[ut[rii centrului de g[ndire a lui Pavel. Se concretizez[ pe Pavel convertitul care a devenit martor ales de Dumnezeu =I misionarul pentru ]ntreaga lume. Ceea ce-l distinge pe apostol nu este g[ndirea lui =I problema despre distinc\ie ci mai degrab[ cariera remarcabil[ =I succesul misionar. Deoarece eminen\a extraordinar[ a persoanei apostolice legitimeaz[ autoritatea lui Pavel rela\ia dintre kerygma =I apostol este decisiv[ aici ,]n favoarea m[re\iei apostolice ; nu este mesajul care evoc[ admira\ia cel pu\in nu distinc\ia , ci mai degrab[ persoana apostolului. Nu trebuie s[ uit[m c[ dup[ spusele lui Luca , Pavel nu este scriitorul nici unei epistole ,=I Luca-Faptele este ciudat de f[cut ]n privin\a lor. Dup[ cum spune Knox Pavel cel din scrisori este un mare scriitor de epistole =I un vorbitor slab (2Cor.10:10 ). }n timp ce Pavel din Fapte este un mare vorbitor =I nu este deloc un scriitor de epistole. Toate discursurile lui sunt similare dac[ nu paralele celor”din kerygma apostolic[“(Dodd),]n special similare cu cele ale lui Petru nesco\[nd ]n eviden\[ nici o particularitate sau originalitate din partea lui Pavel . G[ndirea lui Pavel ]n acte nu este nici un caz distinctiv[ ci mai degrab[ parte din kerygma unificat[ a bisericii timpurii. Astfel solu\ia catolic[ arat[ pur =I simplu specificitatea =I contingen\a g[ndirii lui Pavel =i-l trece sub t[cere g[ndirea lui c[nd este nevoie s[ combat[ gnosticismul care-l considera pe Pavel aliatul lui.De fapt g[ndirea lui Pavel nu a fost proeminent[ ]n biserica timpurie p[n[ poate ]n timpul lui Augustin. P[n[ ]n acel moment =I chiar p[n[ la reform[ solu\ia catolic[ a avut un larg succes. De=i epistolele lui Pavel au fost colec\ionate timpuriu =I apoi canonizate, =I de=i erau citite ]n biseric[, discutate de p[rin\ii apostoli(Clement , Ignatius) chiar citate(Polycarp) nu se poate spune c[ a avut un impact teologic. 2Petru3:15-16 =I Polycarp dovedesc c[ Pavel era acceptat =I chiar admirat ,biserica timpurie era intersat[ mai mult de mustr[rile lui etice =I apostolice dec[t de g[ndirea lui teologic[. }n vederea antinomianismului eretic timpuriu (care apare deja la suprafa\[ ]n epistola lui Iacov) =I canonul Paulin al lui Marcion erea imperativ ca biserica s[ nu predea pe Pavel ereticilor ci s[-l reclame de=i nu ]ntrun mod preponderant . Astfel g[ndirea apostolului a fost minimalizat[ =I domesticit[ penru a integra m[rturia lui Pavel cu alte m[rturii ale colegiului apostolic.Influen\a teologica a apostolului Pavel ]n perioada patristic[ a fost minim[.”}ntreaga” t[cere a apologe\ilor arat[ c[ apostolul Pavel s-a sim\it a fi str[in,dac[ nu,un pericol adresat intereselor apologe\ilor.}nv[\[turile lui Isus =I concep\ia stoic[ asupra Cuv`ntului cu posibilit[\ile sale de a aduce Cuv`ntul ]n orice om cu Cristos ca =I Cuv`ntul adev[rat preexistent au fost mai mult apropiate ]ncerc[rii apologe\ilor de a lega cultura cu Cristos.Eva Aleith o rezum[ dup[ cum urmeaz[:

Tradi\ia bisericii de la ]nceput nu se vrea a fi patristic[ sau paulin[,ci apostolic[.Din aceast[ cauz[,nu poate folosi orice extrem =I intrus.Modul serios ]n care apostolul Pavel,ca =I reprezentant al trupei colegiului apostolic =I ca =I membru credincios al tradi\iei uniforme al carei reprezentant este,nu este deci a=a de ciudat,deoarece ]n\elegerea particularit[\ii teologiei pauline este de fapt absent[...Nu putem descoperi orice urm[ a ]nv[\[turii pauline despre p[cat =I salvare la primii apologr\i cre=tini.Doctrina Cuv`ntului =I libertatea voin\ei favorizeaz[ moralismul consecvent.Nici unul din “b[tr`nii”teologi nu a fost ]n stare s[ p[trund[ ]n esen\a ]nv[\[turii despre credin\[ a lui Pavel.Apologe\ii nu au ]nv[\at nimic altceva din scrierile apostolice dec`t c[,credin\a a fost un acord liber la doctrin[,=i ulterior timpul va ad[uga pu\in la aceasta.Pavel a experimentat cu greu,ca =I orice alt scriitor,soarta de a fi citit cu seriozitate =I admira\ie,dar s[ fie rar ]n\eles.

2.}Ntruc`t solu\ia catolic[ mut[ problema coeren\ei =I probabilit[\ii =I tinde s[ se concentreze asupra m[re\iei apostolice personale ale lui Pavelsau asupra armoniei sale cu alte m[rturii canonice,solu\ia marcionic[ se focalizeaz[ ]n centrul =I unitatea g`ndirii lui Pavel.Aici,o metod[ hermeneutic[ selecteaz[ un centru =I ]nl[tur[ restul spre periferie.La Marcion,aceast[ metod[ hermeneutic[ opereaz[ cu selectare,]mbun[t[\ire =I o teorie falsificat[(folosit[ mai devreme de Ebioni\i).Marcion limiteaz[ canonul s[u la 10 epistole pauline =I la Evanghelia dup[ Luca =I ulterior ]ncepe s[ imbun[t[\easc[ corpusul paulin,care este s[ purifice”doctrina paulin[ adev[rat[“de falsificatori =I de c[tre iudaizatori.Apoi,Marcion ob\ine un nucleu ]ndep[rt`nd<periferia”,astfel Epistola c[tre Galateni intr[ prima]n canonul s[u,=i o versiune ]mbun[t[\it[ a am`ndorura,Galateni =I Romani,se comport[ ca =I canon ]nl[untrul unui canon.A fost sclipirea lui Marcion s[ caute centrul de g`ndire paulin ]n cadrul variet[\ii epistolelor.Trebuie s[ ne amintim totu=i cuvintele luiFranz Overbeck:<}n secolul al doilea nimeni nu l-a ]n\eles pe Pavel cu excep\ia lui Marcion care l-a ]n\eles gre=it.>Inten\ia lui Marcion vine foarte aproape de cea a lui Pavel,s[ prezinte Evanghelia adev[rat[ a lui Cristos ]n mijlocul diversit[\ii teologice a bisericii primare.+i inten\ia lui Marcion a devenit ]n diferite feluri modelul ulterior pentru c[rturarii de mai t`rziu,c`nd a c[utat unitatea =I esen\a g`ndirii lui Pavel.Este evident[ metoda lui Baur de a pozi\iona o antitez[ paulin[ tezei patristice =I felul s[u de a decide autoritatea lui Pavel ]n scrisori.Marcion a g[sit un canon ]nl[untrul altui canon care este un Pavel <cur[\it>.Dar din punct de vedere hermeneutic el impune o unitate a g`ndirii la Pavel =I astfel a distrus varietatea g`ndirii ]n epistolele pauline.Cu alte cuvinte,i-a fost impus un centru lui Pavel =I felul contextual a lui Pavel de a face teologie a fost ignorat.Gre=ala lui Marcion nu const[ in c[utarea unui centru paulin ,ci ]n inabilitatea sa-ceea ce se datoreaz[ propriilor sale convingeri teologice-de a descoperi cum Pavel ]nsu=i a interpretat centrul inteligibil al Evangheliei.Pentru Marcion =I cei care impun o unitate a g`ndirii la Pavel,esen\a Evangheliei lui Pavel a fost o unitate sistematic[ doctrinar[ care poate fi rezumat[ din particularitatea =I ocazionalitatea epistolelor.}n acest fel <sistemul> lui Pavel a fost focalizat pe un set de concepte primare,]n termenii ]n care orice alte concepte au fost degradate(vezi capitolul 2).Conceptele lingvistice =I ]n\elesurile din dic\ionar devin ]n mod cresc[tor un criteriu hermeneutic pentru teologia lui Pavel,=i g`ndirea lui a fost divizat[ ]n elemente rabinice =I elenistice pentru ca s[ ajung[ la conceptualitatea coerent[ a teologiei pauline.Deci a ap[rut c[ Pavel a impus un centru uniformizat pe probabilit[\ile istorice a oric[rei biserici,asa cum a golit un sistem gata f[cut ]ntr-o diversitate de situa\ii istorice =I a impus unitate =I universalitate de doctrin[ pe particularitatea circumstan\elor.Epistolele pauline cer o clarificare hermeneutic[ a rela\iei dintre context =I construc\ia tematic[,a posibilit[\ii =I centrul coerent.Trebuie s[ rezist[m pe de o parte ]ncerc[rii de a reduce ocazionalitatea =I specificitatea la accidental,ad hoc,compozi\ii cauzale,astfel s[ schimb[m epistolele ]n<foi zbur[toare >care nu au nici un centru sau autoritate.Pe de alt[ parte trebuie s[ rezist[m ]ncerc[rii de a egala esen\a inteligibil[ a Evangheliei lui Pavel cu un set sistematic de propozi\ii sau un set doctrinal de categorii,un <compendiu al dpctrinei>(Malanchthon).Chiar =I ]n epistolele pastorale aceast[ mi=care este ]n curs de desf[=urare. Interpretarea pneumatic[ =I flexibil[ a lui Pavel despre <paradosis>a devenit acum un paratheke,un <depositum fidei>juridic care este pe cale de a deveni o <limb[ ]nghe\at[>.Totu=i scrierile pauline demonstreaz[ o versalitate hermeneutic[ care explic[ esen\a Evangheliei ]n a=a fel ]nc`t situa\ia contextual[ nu este sufocat[ prin impunere din afar[,ci mai degrab[ iluminat[ in lumina Evangheliei.Cu alte cuvinte,Evanghelia devine viva vox numai acolo unde se potrive=te cu varietatea lingvistic[ ]n eventualitatea situa\iei umane,=i deci ]ndepline=te ]n\elepciunea ]ntruchipat[ inten\ionat.

Sunt merite şi pericole în toate cele trei abordări.Abordarea apostolic-catolică micşorează cercetarea gândirii lui Pavel şi varietatea ei şi celebrează activivitatea sa apostolică şi unitatea apostolică a canonului.Accentuează că întreaga abordare apostolică a lui Pavel derivă din persoana apostolului care pe deasupra este în armonie cu toate vocile apostolice. Abordarea marcionistă caută în mod concret specificitatea gândirii luiPavel şi esenţa sa,încă forţează în acea gândire prin corectare,selectare şi impunere doctrinară.Abordarea psihologică intenţionează să facă dreptate varietăţii gândirii lui Pavel.Făcând aşa ,în orice caz îşi asumă un proces evoluţionist care este dificil,dacă nu imposibil să fie demonstrat.Pe deasupra localizează adesea “esenţa”lui Pavel în experienţa sa religioasă prelingvistică.

Toate trei abordările dau greş într-un mod clar: ele nu onorează unicitatea şi specificitatea scrisorilor pauline în interacţiunea lor hermeneutică cu centru coerent al evangheliei lui Pavel. Acest fapt este evident în prima şi în a doua abordare: aici unitatea şi coerenţa sunt realizate pe seama varietăţii şi diversităţii şi sunt amplasate sau în persoana „apostolică” a lui Pavel sau într-o esenţă selectivă, doctrinară.. A treia abordare respectă mai mult varietatea situaţională a scrisorilor. Totuşi, ea prezintă un eşec crucial prin faptul că foloseşte varietatea situaţională pentru a construi o schemă de dezvoltare: dezvoltarea evolutivă a lui Pavel ca gânditor. Relaţia dintre „situaţie” şi „gând” nu este exploatată in întregime pentru că situaţia este văzută în legătură cu diferite nivele de maturizare ale lui Pavel.

Abilităţile hermeneutice ale lui Pavel prezintă o libertate creativă care permite evangheliei să devină vorbire vie în limitele exigenţei vieţii zilnice a bisericilor. „Esenţa” este pentru Pavel nu doar un mesaj fix şi îngheţat care trebuie fie să fie ajustat la situaţiile mai mult sau mai puţin adaptabile sau în mod simplu impus ca doctrină neschimbătoare. Pentru Pavel tradiţia este totdeauna tradiţia interpretată care se îndeplineşte în libertatea Duhului. Intenţionez să arăt că interacţiunea între elementele constante ale evangheliei şi elementele variabile ale situaţiei caracterizează hermeneutica specială – dacă nu unică – a lui Pavel. El era capabil să aducă evanghelia în discuţie în fiecare nouă situaţie fără a compromite nici integritatea ei nici specificul situaţiei în care era prezentată. Interacţiunea este discutată în reflecţia lui Pavel asupra adevărului evangheliei şi a eficacităţii ei concrete. Puterea (dynamis) evangheliei este pentru Pavel validarea adevărului ei (aletheia; cf. Gal. 2:5, 143). Dar reversul este adevărat de asemenea: pentru că evanghelia este adevărată, ea se manifestă ca putere, adică este eficace. Puterea efectivă şi adevărul evangheliei sunt astfel ţinute într-o tensiune dialectică: ele sunt inseparabile, din cauză că pentru Pavel evanghelia conţine atât un adevăr coerent cât şi o putere inerentă. Pe de altă parte, puterea evangheliei este evidentă în existenţa bisericilor, „rodul” lui Pavel (Rom. 1:13; 15:28); (1 Tes. 2:20); „bucuria şi coroana” (Fil. 4:1); „pecetea apostoliei mele” (1 Cor. 9:2) şi motivul pentru lauda lui „în ziua lui Cristos... să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar” (Fil. 2:16). Astfel accentul pe eficacitatea concretă a evangheliei este exprimat foarte clar în 1 Tes. 1:5: „ În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală.” Pe de altă parte, puterea evangheliei depinde de adevărul evangheliei, adică de identitatea ei specifică de evanghelie a lui „Isus Hristos şi ... El răstignit”, în afară de care nu există nici o evanghelie ( Gal. 1:6, 7; 2 Cor. 11:4). Corelaţia dintre adevărul şi puterea evangheliei indică uimitoarea interacţiune între conţinutul evangheliei şi interpretarea ei eficace-.... „Esenţa” şi particularitatea nu se leagă în termenii unui grup de legi şi interpretarea lor cazuistică, sau în termeni de afirmaţii doctrinare la care trebuie să li se găsească aplicaţii. Mai degrabă ele sunt legate ca modul în care Domnul crucificat şi înviat ( 1 Cor. 2:2; Rom. 8:34) în semnificaţia pentru triumful final al lui Dumnezeu este prezent în specificul istoric al vieţii bisericii. După cum am menţionat înainte, scrisoarea este o măsură de urgenţă pentru Pavel şi metoda lui teologică pentru că este substitutul prezenţei lui personale şi al comunicării orale directe a evangheliei într-un dialog. Scrisoarea, deci nu este un text dogmatic sau o tradiţie fixată care de acum înainte poate fi supusă unei schiţe raţionale a credinţei creştine ca şi cum ar conţine o serie de afirmaţii. Nici nu este o trăsătură accidentală în teologia lui Pavel, astfel încât caracterul ei ocazional trebuie să fie recunoscut obligatoriu înainte de a putea discuta esenţa gândirii lui Pavel.

Suntem în stare noi, abordând scrisorile lui Pavel să le interpretăm aşa cum ar trebui interpretate, sau le universalizăm şi le abstractizăm caracterul lor imediat transformându-le într-un set de afirmaţii sau doctrine? Ele ar trebui interpretate ca evanghelie pentru situaţii concrete „întrupând” evanghelia în particularitatea umană. Întrebarea este dacă noi permitem metodei hermeneutice particulare a lui Pavel să funcţioneze în situaţia noastră teologică. Căci modul în care Pavel îi permite evangheliei să se întrupeze nu poate fi separat de esenţa doctrinară a evangheliei.

Putem deci spune să interacţiunea hermeneutică dintre centrul coerent al evangheliei şi elementele neesenţiale – adică modul în care evanghelia lui Cristos răstignit şi înviat în contextul ei apocaliptic primeşte adâncime incarnaţională şi relevanţă în fiecare particularitate şi varietate a condiţiei umane – constituie contribuţia proprie a lui Pavel la teologie. Modul lui de a face teologie şi flexibilitatea limbajului său în interpretare sunt dovezile geniului său, un geniu pe care scrisorile îl documentează pe deplin. Abilitatea lui de a se concentra pe esenţa constituită de „Cristos răstignit şi înviat” în mijlocul varietăţii expresiilor teologice ale bisericilor timpurii, împreună cu abilitatea sa de a permite ca atenţia să se deplaseze şi să interacţioneze cu orice varietate posibilă şi particularitate a vieţii umane este o trăsătură pe care – poate cu excepţia lui Luther – nici un alt apostol sau teolog nu a realizat-o. În acest sens scrisoarea, cu caracterul ei direct şi răspunsul variat la situaţiile posibile nu este doar o modalitate accidentală sau un obstacol de regretat care ne împiedică să pătrundem în esenţa gândirii lui Pavel. Mai degrabă, se potriveşte cel mai bine modului lui Pavel de a face teologie. Leanger Keck exprimă bine acest lucru:

Dacă la început interpretul găseşte că particularitatea ocaziilor originale reprezintă un obstacol în calea înţelegerii lui Pavel, se datorează probabil faptului că cineva se aşteaptă ca scrisorile să fie adevăruri veşnice exprimate şi principii care să fie aplicate, mai degrabă decât cuvinte potrivite pentru situaţii concrete care sunt prototipuri pentru situaţiile noastre. În alte cuvinte, cu siguranţă că particularitatea ocaziilor fac ca scrisorile lui Pavel să aibă semnificaţie permanentă.

Hermeneutica lui Bultmann merită atenţie specială deoarece el a spart tradiţia cercetării pauline a secolului al XIX-lea. Desigur pericolul marcionit apare din nou la suprafaţă: Bultmann îşi impune convingerile lui hermeneutice asupra scrisorilor pauline şi deci subminează reflecţiile lui Pavel asupra destinului lui Israel, a escatologiei lui apocaliptice, a solidarităţii sociale şi a orizontului teologic cosmic. El îl interpretează pe Pavel prin categoriile ioanine. Totuşi, demitologizarea lui Bultmann diferă de o interpretare a lui Pavel în termenii blocurilor doctrinare şi rabinice sau a „craterelor” elene. Interpretarea lui doreşte să descopere înţelegerea de sine existenţială a lui pavel în evanghelia sa şi provocarea la existenţa umană la care ne cheamă Pavel în diferitele lui scrisori. Cu toate acestea, tratamentul sincronic-tematic al lui Bultmann aplicat gândirii lui Pavel nu poate face dreptate particularităţii situaţiilor scrisorilor. Deşi în interpretarea gândirii lui Pavel făcută de Bultmann „esenţa” nu este impusă ascultătorilor evangheliei în termenii aprobării intelectuale, hermeneutica lui existenţială umbreşte distincţia istorică dintre kerygma lui Pavel şi situaţia secolului XX şi despărţirea dintre Historie şi Geschichte nu permite problemei hermeneuticii distanţa istorică şi adâncimea ei.

Relaţia dintre „esenţă” şi „particularitate” nu este de fapt rezolvată aici. „Esenţa” pentru Bultmann nu este nici o „doctrină obiectivă” sau „grupare de adevăruri” ci cuvântul sau kerygma crucii şi învierii care provoacă înţelegerea de sine a omului şi căutarea pentru autenticitate. Astfel „esenţa” nu este un conţinut obiectiv şi „particularitatea” nu este aceea a unei situaţii particulare ci a fiecărei situaţii umane de oriunde ca abordată de evanghelie în toate veacurile ca o invitaţie la o decizie existenţială. „Esenţa” nu este un conţinut specific care se poate identifica şi „particularitatea” nu este particularitatea istorică a scrisorilor lui Pavel. În acest mod, Bultmann ocoleşte natura limbajului teologic al lui Pavel în flexibilitatea şi specificitatea lui istorică, adică modul în care funcţionează el în particularitatea situaţiei scrisorilor.

Demitologizarea lui Bultmann trece prea repede de la o investigare a funcţiei istorice a limbajului lui Pavel („mitologie”) la funcţia demitologizată, universal existenţială şi astfel hermeneutica istorică a lui Pavel devine aici o hermeneutică filozofică. Deşi hermeneutica lui Bultmann realizează o remarcabilă unitate şi coerenţă a gândirii lui Pavel, care arată măreţia de neîntrecut a eseului lui despre Pavel în New Testament Theology, kerygma lui Pavel dispare din scrisori şi ocoleşte interacţiunea hermeneutică dintre coerenţă şi situaţia scrisorii în limbajul teologic şi concepţia despre lume şi viaţă a lui Pavel.