TRUPUL LUI HRISTOS

În scrierile pauline expresia clară "trupul lui Hristos" este folosită doar de patru ori (" prin trupul lui Hristos" Rom. 7:4; 1 Cor. 10:16; Efes. 4:12; "sunteti trupul lui Hristos" 1 Cor. 12:27). Expresiile echivalente includ "trupul Domnului" (1 Cor. 11:27), "trupul Lui de carne" (Col.1:22), "trupul slavei Sale" ( Filipeni 3:21), "trupul Lui" (Efes. 1:23, 5:30; Col. 1:24) si "trupul Meu" (1 Cor 11:24). Înrudite îndeaproape cu expresiile de mai sus sunt termenii "trupul" (1 Cor. 11:29; Efes. 5:23; Col. 1:18, 2:19) si "un trup" (Rom 12:5; 1 Cor. 10:17, 12:13; Efes. 2:16, 4:4; Col. 3:15). Aceste 21 de expresii pot fi clasificate în trei utilizări, asezate în următoarea ordine; în mod semnificativ, toate acestea se relationează ori la trupul fizic (răstignit sau înviat) al lui Hristos sau la trupul metaforic al lui Hristos, Biserica.

1. Trupul fizic al lui Hristos

2. Trupul lui Hristos în contextele euharistice

3. Trupul lui Hristos ca si desemnare a Bisericii

1.Trupul fizic al lui Hristos

În Romani 7:4 "trupul lui Hristos" care este instrumentul prin care credinciosii au fost dati mortii si deci eliberati de Lege, se referă la trupul fizic al lui Hristos în care El a suferit moartea pe cruce. În mod similar "trupul Lui de carne" în Col. 1:22 este un termen ebraic(cu paralele Qumranice) care denotă trupul fizic al lui Hristos, care în moarte devine mijlocul prin care Dumnezeu i-a împăcat pe păcătosi cu Sine: adăugarea "de carne" insistă, împotriva ereziei din Colose, pe umanitatea adevărată a Hristosului Întrupat. În Filipeni 3:21 "trupul Slavei Sale" se află într-un paralelism antitetic cu "trupul nostru umil" si se referă la trupul înviat cu care si în care Domnul Isus este asteptat să se întoarcă (cf. Filipeni 3:20).

2.Trupul lui Hristos în contextele euharistice

De câteva ori în epistola 1 Corinteni, conceptul de trup apare în legătură apropiată cu euharistul sau Cina Domnului; textele arată o relatie apropiată între trupul fizic al lui Hristos care a fost răstignit si Biserica, ca si trup al Hristosului înviat.

Astfel, împărtind paharul si pâinea în euharist înseamnă participarea în sângele si în trupul lui Hristos (1 Cor. 10:16), adică în beneficiile mortii Sale si în părtăsia cu El. Paralelismul strict între "trupul lui Hristos" si "sângele lui Hristos" arată că primul se referă la trupul lui Isus dat mortii iar al doilea se referă la sângele Lui vărsat ca sânge răscumpărător (cf. 1 Cor. 11:25). Asa cum există o singură pâine în euharist, tot asa, cei care participă împreună la o singură pâine constituie un singur trup (1 Cor. 10:17). Contextul, cu avertizarea de a evita închinarea la idoli (1 Cor. 10:14), sugerează că intentia lui Pavel în folosirea analogiei cu privire la trup în 1 Cor. 10:16-17 nu este atât de mult unitatea trupului alcătuit din crestini cât solidaritatea lor ca singur trup în unitate cu Hristos care interzice o unire similară cu demonii (cf. 1 Cor. 10:21). Acest lucru implică că expresia "un singur trup" din 1 Cor. 10:1 se referă la trupul lui Hristos, Biserica.

O schimbare de sens similară de la trupul răstignit al lui Hristos la Biserică ca si trup al lui Hristos apare în 1 Cor. 11:23-32. Pâinea, la instituirea CInei Domnului înseamnă sau reprezintă chiar trupul lui Hristos care urmează să fie oferit pe cruce (1 Cor. 11:24). Deci, dacă cineva mănâncă pâinea într-un mod nevrednic, persoana respectivă se face vinovată de "trupul ... Domnului" (1Cor. 11:27); faptul că această frază se referă la trupul răstignit al lui Isus este justificată de legătura (cf. 1Cor. 10:16) cu "sângele <Domnului>". Dar în 1 Cor. 11:29 expresia "nu deosebeste trupul" este probabil o referire nu la esecul de a discerne pâinea de la cină, trupul Domnului dat pe cruce (cf. 1 Cor. 11:24, 27) ci la esecul de a recunoaste în grupul de credinciosi adunati la Cina Domnului trupul metaforic al lui Hristos (cf. 1Cor. 10:17), un esec care rezultă în abuzurile rusinoase descrise în 1 Cor. 11:17-22.

3.Trupul lui Hristos ca si desemnare a Bisericii

Această folosire specială a conceptului de trup, la 2 exemple făcându-se deja referire (1 Cor. 10:17, 11:29) este unică la Pavel în scrierile Noului Testament. Chestiunile privitoare la originea si natura conceptului vor fi discutate înainte de a-i examina folosirea în celelalte texte pauline.

3.1 Originea conceptului

Au existat multe sugestii privind sursele posibile ale "trupului lui Hristos" despre care vorbeste Pavel. (1) Prima încercare care spune că acest concept îsi are originea în conceptul gnostic de persoană principală, al cărei trup a fost conceput ca fiind cosmic, este astăzi ignorată datorită evidentei sale târzii (sec. III A.D.). (2) Faptul că templul lui Asclepius din Corint, cu jertfele sale în formă de reprezentatii de lut ale unor părti dezmembrate ale trupului care au fost vindecate, a asigurat cadrul pentru formarea imaginii pauline, este cu sigurantă exagerat. (3) Ideea că expresia lui Pavel "trupul lui Hristos" a fost construită pe analogia expresiei "trupul lui Adam", implicită în folosirea rabinică, sau cel putin a fost influentată probabil de termenul evreiesc "trupul lui Adam" este pusă la îndoială, de vreme ce nici un exmplu real al expresiei "trupul lui Adam" în literatura rabinică nu este premergător si se admite faptul că ideea de trup al lui Adam nu asigură o paralelă exactă la conceptul de "trup al lui Hristos" al lui Pavel. (4) Punctul de vedere conform căruia Pavel si-a derivat expresia de "trup al lui Hristos" din traditia euharistică-împărtăsirea sfântă în trupul lui Hristos în euharist face ca participantii să fie trupul lui Hristos- întâlneste obiectia simplă că "mâncarea din trup nu înseamnă să fii trup". (5) Sugestia că Pavel, din conceptul de Israel ca mireasă a lui Dumnezeu (Ieremia 2:2) si prin teologia noului legământ, a dezvoltat conceptul de "trup al lui Hristos" ca si paralelă pentru noul Israel, Biserica, nu este potrivită, de vreme ce o linie mai logică de dezvoltare este din Israel ca mireasă a lui Yahweh, la Biserică, ca si mireasă a lui Hristos. (6) Afirmatia că versetul 24 din Genesa 2 "omul va părăsi pe tatăl său si pe mama sa si se va lipi de nevastă-sa si vor fi un singur trup" (citat în Efes. 5:31) -"pare să asigure temelia ratională biblică si conceptuală pentru întelegerea Apostolului, în scrierile sale, a Bisericii ca si trup al lui Hristos" (Ellis) pare să sustină încercarea lui C. Chavasse de a localiza originea expresiei pauline în uniunea nuptială a mirelui si a miresei într-un "singur trup". Dar F. F. Bruce consideră că :atât aplicatiile euharistice cât si cele nuptiale ale gândirii lui Pavel privind acest subiect derivă din conceptia sa cu privire la Biserică ca fiind trupil lui Hristos si nu invers".

(1) Comparatia dintre o stare sau starea lumii si un trup care este alcătuit din membrii interdependenti este o platitudine Stoică, si, asa cum arată Moule, sunt asigurate paralele apropiate la folosirea paulină a analogiei, de exemplu, de către Seneca, care i se adresează lui Nero ca fiind "sufletul republicii <care> este trupul tău". El vorbeste de asemenea despre Nero ca fiind capul de care depinde sănătatea trupului, imperiul, si spune "Noi suntem membrele unui trup măret". Philo, cu o schimbare de context spune că scopul Marelui Preot în oferirea jertfelor pentru natiune este 'ca fiecare grup de vârstă si toate părtile natiunii să poată fi sudate într-una si aceeasi familie ca si cum ar fi un singur trup".

(2) Pavel a fost familiar cu conceptul evreiesc de "personalitate unită", cu oscilatia dintre individual si comun si notiunea de includere a celor multi în unul: o figură stând ca si cap (de exemplu: Adam, Avraam, Noe, Moise) poate fi privită ca si încorporând în propria persoană pe aceia pe care el îi reprezintă. Aceasta este ideea de solidaritate între unul si cei multi, de uniune dintre Hristos si credinciosi, pe care o accentuează Pavel în prezentare Bisericii ca si trup al lui Hristos. Analogia dintre toti bărbatii si toate femeile care sunt "în Adam" prin nasterea naturală, si toti credinciosii care sunt "în Hristos" prin nasterea din nou (Rom. 5:12-21; 1 Cor. 15:22,45) este un element important al teologiei pauline.

(3) Ideea de solidaritate dintre Hristos si poporul Său îsi găseste expresia în învătătura lui Isus (Marcu 9:37, cf. Matei 18:5, 25:40) si este implicată cu claritate în identificare de Sine a Domnului înviat cu oamenii persecutati (Fapte 9:4). De vreme ce este probabil imposibil sî fim siguri de originea exactă a expresiei pauline, se poate ca ea să fie propria inventie a lui Pavel, bazată pe imaginea obisnuită a trupului în filosofia populară si conceptul ebraic de personalitate unită, cu cuvintele lui Isus cel înviat adresate lui Pavel pe drumul Damascului asigurând germenele conceptiei în mintea sa sau cadrul pentru formarea expresiei pauline unice.

3.2.Natura conceptului

Conceptul de "trup al lui Hristos" nu este folosit în întregime în mod alegoric: în 1 Cor. 12, de exemplu, părti diferite ale trupului nu reprezintă indivizi diferiti sau sectiuni ale bisericii din Corint. S-a spus că expresia "trupul lui Hristos" (însemnând biserica) "este folosit în mod realist, ontologic si deci metaforic sau simbolic sau analog" (Richardson), dar este mai obisnuit să-i descriem utilizarea ca fiind ori realistă/ontologică ori analogă/metaforică. Întelegerea realistă a expresiei, adoptată de învătati ca si A. Schweitzer, care i-a considerat pe cei alesi ca venind într-o uniune corporală cu Hristosul înviat, si A. T. Robinson, pentru care biserica este identificată în mod literal cu trupul înviat al lui Hristos, încalcă indicatia clară a comparatiei date în Rom. 12:4-5 si 1 Cor. 12:12 ("asa cum ... asa") si, pe deasupra, ignoră distinctia clară a lui Pavel dintre învierea lui Hristos în trecut si învierea (încă asteptată ) a credinciosilor în viitor. Putem deci întelege, cu interpretii protestanti cei mai recenti, conceptul de trup în mod metaforic, nu literal si biologic sau mistic.

3.3.Conceptul în folosirea lui Pavel

Pot fi distinse 2 stadii în folosirea de către Pavel a conceptului de trup cu referire la biserică: este folosit pe larg ca so comparatie în 1 Corinteni si Romani (biserica este ca un trup) si ca si metaforă în Coloseni si Efeseni (biserica este trupul al cărui cap este Hristos). "Progresul de la limbajul de comparatie în 1 Corinteni si Romani la implicarea reală interpersonală exprimată în limbajul din Coloseni si Efeseni ar fi putut fi stimulată de luarea ăn considerare de către Pavel a chestiunilor implicate în erezia din Colose" (Bruce).

3.3.1.Scrierile timpurii: 1 Corinteni si Romani

În 1 Cor. 6:15, trupurile credinciosilor se spune că sunt "mădulare ale lui Hristos"; cuvântul "mădulare" înseamnă "părti ale trupului" si astfel implică că credinciosii sunt mădulare ale "trupului" lui Hristos. Totusi, Pavel continuă imediat să vorbească despre propriul său trup ca si "mădulare <pluralul> ale lui Hristos", pe care nu le va face "mădulare <pluralul> ale unei curve". Acest lucru arată că el este preocupat de relatia individuală a credinciosului cu Domnul si nu există nici o referire la credinciosi ca fiind un trup unit.

Mai târziu în scrisoare Pavel scrie adunării locale din Corint:" Voi sunteti trupul lui Hristos" (1 Cor. 12:27; expresia în greacă nu contine nici un articol, nici înaintea cuvântului "trup", nici înaintea cuvântului "Hristos", dar înseamnă acelasi lucru, ca si cum ambele substantive ar avea articol-acesta este un aspect al regulii gramaticale cunoscută ca si "regula lui Apollonius"). Această metaforă vine ca si punct culminant si ca rezumat al celor 15 versete precedente (1 Cor. 12:12-26), în care caracterul conceptului de trup ca si comparatie este pe deplin indicat de afirmatia: "Căci după cum trupul este unul si are multe mădulare... tot asa este si Hristos" ( 1 Cor.12:12; cf. NEB "Pentru că Hristos este ca un singur trup..."). De vreme ce Pavel nu spune "tot asa este si biserica" sau chiar "...trupul lui Hristos", ci, simplu "...Hristos", unii au derivat din acest lucru un punct de vedere conform căruia Hristos este un întreg ale cărui mădulare sunt părti; dar având în vedere 1 Cor. 12:27-28 este mai bine să considerăm că Pavel foloseste aici metonimia ("Hristos" pentru "trupul lui Hristos") sau că a omis pasul logic intermediar: Hristos însusi poate fi descris ca si trup cu multe mădulare de vreme ce biserica este trupul lui Hristos. În acest singur trup credinciosii- aici "noi toti" pare să se refere la un grup mai mare decât "voi" din versetul 27 si poate include toti crestinii-sunt botezati într-un singur Duh (1 Cor. 12:13; botezătorul fiind, pare-se, Hristos:cf. Matei 3:11; Luca 3:16). În cadrul acestui singur trup există, datorită planului lui Dumnezeu (1 Cor. 12:18), o multitudine de membrii si functii (1 Cor. 12:14-16) care este necesară nu doar pentru trup ca si întreg (1 Cor. 12:17, 19-20) ci si pentru membrii însisi (1 Cor. 12:21) care sunt implicati toti într-o solidaritate a experientei sau unitate a destinului (1 Cor. 12:26). Astfel, resentimentul născut dintr-un simt al inferioritătii (1 Cor. 12:15-16) si aroganta născută dintr-un simt al superioritătii (1 Cor. 12:21) sunt deopotrivă nelalocul lor. Într-adevăr, asa-numitii membrii mai slabi ai trupului uman sunt de fapt indispensabili (1 Cor. 12:22) si exista la lucru in trupul uman, tot datorită planului lui Dumnezeu, un anumit principiu al compensării sau al complementaritătii care, asa cum spune Pavel, asigură un model de conduită crestină (1 Cor.12:23-25).

Aceleasi corelative care sunt folosite în 1 Cor.12:12 apar de asemenea si în Romani 12:4-5: "Căci după cum într-un trup avem mai multe mădulare...tot asa si noi, care suntem multi, alcătuim un singur trup în Hristos". Ca si in 1Cor. 12:27, comparatia cu privire la trup se aplică adunării crestine locale, cu o schimbare de terminologie de la "trupul lui Hristos" la "un singur trup...în Hristos"; expresia din urmă arată că unitatea organică a Crestinilor ca si trup este bazată pe încorporarea comună în Hristos, dar de vreme ce aceste două versete în Romani 12 pot fi privite în mod rezonabil ca si un rezumat al tratării lărgite din 1Cor. 12:12-26, "un singur trup...în Hristos" se referă la aceeasi realitate ca si "trupul lui Hristos".

Atăt în 1Corinteni 12 căt si în Romani 12, tema imaginii trupului este aceea de "un singur trup, multe mădulare", de "diversitate în cadrul unitătii", de biserică ca si trup al lui Hristos. Până acum imaginea trupului accentuează în primul rănd relatiile reciproce si obligatiile pe care le au credinciosii si în al doilea rând unirea lor cu Hristos, dar lasă nedefinită relatia exactă dintre biserică ca si trup al lui Hristos si Hristos însusi:"capul" trupului este, în 1 Cor. 12:21, aparent, un membru important al bisericii locale.

3.3.2.Scrierile târzii:Coloseni si Efeseni

În ciuda aparentelor, cuvintele finale din Coloseni 2:17, în limba greacă, nu fac referire la "trupul lui Hristos", ci înseamnă "substanta<în contrast cu umbra> apartine lui Hristos". În Coloseni 3:15 credinciosii din Colose sunt descrisi ca fiind numiti "un singur trup":ei sunt astfel membrii unui singur organism.. Dacă, prin implicatie, acest organism este identificat cu trupul lui Hristos, atunci acelasi accent pe unitatea trupului lui Hristos se sflă si aici, ca si în celelalte două scrisori timpurii. În Coloseni 1:24 trupul lui Hristos este identificat cu biserica, într-un sens "ecumenic" clar, de dragul căreia suferă apostolii. Coloseni 1:18 îl numeste pe Hristos "capul trupului, biserica".

Majoritatea pozitiilor cred (1) că Coloseni 1:15-20 este un imn pre-paulin care a fost asezat în gândirea scrisorii, (2) că în "trupul" al cărui "cap" este Hristos este, original, cosmosul sau universul, că (3) cuvintele "biserica" în Coloseni 1:18 reprezintă /////// adăugată ori de Pavel ori de redactorul final al scrisorii asa încât să reinterpreteze referirea cosmologică originală de-a lungul liniilor eclesiologice. Această pozitie a fost provocată si versetul 18 din Coloseni 1 poate fi înteles în mod simplu asa cum este, cu rezulatatul că biserica ca si trup a lui Hristos este relationată acum în mod definitiv cu Hristos ca si cap al său. Desi mai multi învătati (mai notabil Ridderbos) au arătat faptul că termenii "cap" si "trup", aici si în celelalte texte pauline nu alcătuiesc o metaforă compusă ci trebuie păstrati în mod distinct, ca două imagini independente, o citire cât mai naturală a textului pare să arate în mod clar o relatie organică în care Hristos ca si cap îsi exercită controlul si directia asupra trupului său, biserica.

Astfel în Coloseni folosirea metaforei trupului diferă de aceea din scrierile timpurii în aceea că nu se spune nimic despre aplicarea explicită la relatiile reciproce ale credinciosilor- desi notiunea unirii lor armonioase si a functionării este sugerată în descrierea din Col. 2:19-ci, în locul ei este introdusă conducerea lui Hristos si cresterea bisericii ca si un organism viu.

Întrucât în cele trei scrisori am anlizat faptul că termenul "trup" este folosit si în alte moduri, în Efeseni este folosit în mod exclusiv în legătură cu biserica. Aici metafora este mai dezvoltată decât în Coloseni, sau, cel putin, implicatiile ei sunt trasate mai explicit. În Efes. 1:22-23, Biserica este desemnată ca fiind trupul lui Hristos, si Hristos "capul ei suprem". Textul introduce un element în întregime nou, si anume Hristos umple trupul său la fel cum el umple universul. În Efes. 2:16 "un singur trup" în cadrul căruia atât reconcilierea Evreilor si a Neamurilor cu Dumnezeu cât si reconcilierea Evreilor si Neamurilor unii cu altii are loc cu referire la biserică (la fel cu "un singur om nou" din Efes. 2:15), si nu cu referire la trupul crucificat al lui Hristos. În favoarea acestei concluzii stă folosirea termenului "un singur trup" si nu a termenului "trupul său", si ordinea cuvintelor "amândoi într-un singur trup". Referirea aici, la unitatea trupului, nu în termenii indivizilor, ci în termenii celor două mari diviziuni ale omenirii (cf. Efes. 3:6, care foloseste un adjectiv cognitiv), prezintă din nou, un aspect nou al folosirii metaforei trupului, dar "un singur trup" nu este numit în mod specific trupul "lui Hristos". În mod similar, în Efeseni 4:4 "singurul trup" vitalizat de "un singur Duh" (care în Efes. 2:18 crează unitatea "singurului trup" al credinciosilor Evrei si credinciosilor dintre Neamuri) este separat de "un singur Domn" din Efes. 4:5 si reprezintă în mod simplu o descriere a comunitătii crestine ca si unitate. Această unitate a trupului asigură motivatia pentru a păstra unitatea Duhului ( Efes. 4:3).

În Efes. 4:12-16, în care biserica este din nou (cf. Efes. 1:22-23) desemnată ca si trup al lui Hristos (Efes. 1:22), unitatea bisericii este din nou (ca, deja în Efeseni 4:4, si în Romani 12 si 1 Corinteni 12) descrisă în termenii mădularelor individuale si dependenta lor reciprocă este văzută ca fiind necesară cresterii trupului, care se spune că este atât din Hristos (Efes. 4:16) cât si la Hristos (Efes. 4:15). Întelesul pare să fie cel de crestere a trupului, care tinde spre asemănarea cu Hristos ( Efes. 4:13), are loc când (1) trupul este relationat corect la cel ce este capul, tinându-se strâns de el (cf. Col. 2;19) si primind hrană de la el (cf. Efes. 1:23); si când (2) membrii săi se relationează corect unul la altul, fiecare aducându-si copntributia, potrivit cu măsura darului si a functiei, la zidirea întregului în dragoste.

În Efeseni 4:25, faptul că credinciosii sunt "mădulare unii altora" (cf. Rom. 12:5) însemnând "mădulare-partenere într-un singur trup care este trupul lui Hristos", asigură motivatia pentru conduite oneste unii fată de altii. În Efes. 5:23 cuvântul în limba greacă îl descrie pe Hristos ca si "cap al bisericii' si "Mântuitor al trupului" si nu în mod explicit ca si "cap al trupului său, biserica" sau chiar ca "cap al bisericii, trupul său", asa încât se poate arăta aici, cel putin, că "trup" si "cap" nu alcătuiesc o imagine compusă. Totusi, faptul că în Efes. 5:30 credinciosii sunt :mădulare ale trupului lui" sugerează că, la fel, în Efes. 5:23 descrierea lui Hristos ca si "cap al bisericii "implică corelativul imaginii bisericii ca si trup al său (cf. Efes. 1:22-23; 4:15-16), chiar dacă nu există nici un corelativ corespondent în relatia sot-sotie.

Astfel, metafora trupului în Efeseni atât combină expresiile precedente ale conceptului din celelalte trei scrisori si trece dincolo de ele prezentând biserica ca fiind umplută de Hristos, cât si cuprinde Evreii si Neamurile în unitatea ei. O altă caracteristică specială a folosirii metaforei trupului în Efeseni este fuziunea ei cu alte metafore ale bisericii. Clădirea templului creste (Efes. 2;21) în timp ce, invers, trupul se zideste (Efes. 4:16, cf. 4:12). În Efes. 5:22-23, în timp ce conceptul unirii trupesti asigură legătura (Gen. 2:24, Efes. 5:31), imaginea bisericii ca si mireasă a lui Hristos este suplimentată de cea a trupului. Aspectele identice ale domniei lui Hristos asupra bisericii si uniunii sale cu ea, care sunt legate de conceptul de trup, sunt făcute să servească interesele ilustrării si accentuării (1) obligatiei bisericii fată de Hristos (sotia <cf. biserica ca si trup> trebuie să fie supusă sotului <cf. Hristos ca si cap>) si (2) dragostei lui Hristos pentru biserică (sotul trebuie să-si iubească nevasta ca pe sine, asa cum Hristos <capul> a iubit biserica <trupul său>).

3.3.3.Rezumat si concluzie

(1) Imaginea trupului lui Hristos este aplicată de către Pavel unei adunări locale (1 Cor. 12:27), crestinilor care nu erau în mod necesar membrii ai aceleiasi adunări (Rom. 12:4-5; cf. 16:3-15), si unui grup mai larg care-i include pe toti credinciosii în Hristos (1 Cor. 12:12-13). Faptul că Isus Hristos, capul trupului, este Domnul ceresc, înăltat este o certitudine (Efes. 1:20-21), dar să afirmi că în Coloseni si Efeseni "imaginea trupului este folosită pentru a arăta o entitate cerească" de vreme ce trupul său, biserica este acolo unde este el, în cer, înseamnă să uiti natura conceptului dr trup al lui Hristos ca si metaforă. Când se spune că oamenii credinciosi sunt înviati si asezati în locurile ceresti cu Hristos (Col. 3;1; Efes. 2:6) acest lucru nu se face în legătură cu imaginea trupului.

(2) Biseica ca si trup al lui Hristos este o unitate organică vie compusă dintr-o multitudine de membrii (adică credinciosi individuali, nu adunări individuale), fiecare fiind necesar altuia si necesari cresterii ca si întreg (1 Cor. 10:16-17, 12:12-27; Rom. 12:4-5; Col. 1:24, 3:15; Efes. 4:16). Unitatea, privită din alt unghi, este o unitate între diverse rase ale lumii (Efes.2:16-18).

(3) Această dimensiune "orizontală" a unitătii este bazată pe unitatea "verticală" dintre biserică ca si trup al lui Hristos si Hristos ca si cap al bisericii. Biserica, în termenii membrilor săi, intră în uniune cu Hristos prin botezul într-un singur Duh (1 Cor. 12;13; cf. Efes. 2:18) si o mentine prin participarea în euharist (1 Cor. 10:16-17), asa încât sursa unitătii bisericii este atât Hristos cât si Duhul (cf. Efes. 4:4-5).

(5) Biserica creste atunci când membrii ei sunt relationati în mod corect la Hristos, capul si unul la altul ca membrii ai aceluiasi trup (Col. 2:19; Efes. 4:16).

(6) Amestecul de metafore poate indica că nici o metaforă nu este suficientă prin sine să transmită mesajul întreg cu privire la natura si functia bisericii. Cu toate acestea poate fi doar o mică îndoială că imaginea trupului lui Hristos mai mult decât altceva, reprezintă reflectiile cele mai mature ale lui Pavel cu privire la acest subiect: pentru că, asa cum s-a mentionat în altă parte conceptul de har al lui Pavel este în corespondentă perfectă cu conceptia particulară cu privire la biserică, si în termenii acesteia poate fi înteleasă pe larg doctrina paulină a lucrării.

(7) Imaginea bisericii ca si trup al lui Hristos arată în interior (la relatia reciprocă a credinciosilor ca si mădulare ale trupului) si în sus (la relatia dintre trup si capul său) dar nu în afarî (la relatia dintre biserică si lume). Punctul de vedere conform căruia Pavel a privit biserica ca si o extensie a întrupării în lume este cu sigurantă exclusă de faptul că metafora trupului sustine o distinctie clară între Hristos ca si cap si biserică ca si trup; o astfel de pozitie ignoră de asemenea diferenta fundamentală între Hristos ca fiind fără păcat si biserica ca nefiind încă perfectă.

(8) Trupul lui Hristos este de obicei locul lucrării crestine. Darul evanghelizării, într-adevăr, este orientat către cei din afară si lucrarea de "milostenie" (Rom. 12;8) este o slujbă care ajunge dincolo de limitele părtăsiei crestine. Dar nu se poate nega faptul că accentul lui Pavel când vorbeste despre lucrare stă pe modul în care lucrarea ar trebui să servească biserica si nu pe modul în care ar trebui să slujească lumea, si că scopul afirmat al bisericii echipate prin lucrare nu este ca ea să slujească lumea, ci să se poată zidi pe sine (Efes. 14:12,16). Se poate spune că pentru Pavel "lucrarea este a trupului, pentru trup si prin trup" (Ellis).