Exegetii au recunoscut o complexitate in uzanta lui Pavel a cuvantului grec “sarx”, frecvent tradus in engleza prin “carne”, iar lingvistica moderna a revarsat mai multa lumina asupra naturii acelei complexitati. Cu toate acestea, exegetii lui Pavel sunt inca inclinati să vorbeasca despre “privirea lui Pavel despre carne”. Dar pentru a face astfel, trebuie să ne punem intrebarea dacă prin carne vrem să spunem:

1. Varietatea notiunilor la care acel termen se refera in uzanta limbii engleze;
2. Notiunile la care se refera Pavel in folosirea termenului sarx;
3. Una din cele mai caracteristice folosiri a lui Pavel.

Optiunea (1) este bineinteles a fi respinsa, cat timp aceasta implica faptul ca Pavel a scris ca şi un vorbitor al englezei sec XX. In orice eveniment nu poate exista nici o corelare consistenta intre aplicatiile variate ale termenului englez carne şi ale grecescului sarx precum Pavel le-a folosit. Obtiunea (3) este o alegere mai buna cat timp recunoaste ca, chiar intr-o singura limba un cuvant poate avea numeroase “intelesuri”, unele in mod reciproc fara legatura. Pentru a vorbi despre “privirea lui Pavel despre carne” vom determina selectia unui inteles sau a unui “camp semantic”, din seria din care sarx apartine. Aceasta, oricum, ridica intrebarea: “care dintre ele?”. Asa o selectie va necesita un titlu diferit pentru acest articol (“umanitatea” sau “rebeliunea umana”) şi va implica studiul altor termeni apartinand de campul ales (Ex: lume, corp, uman, pacat, duh, promisiune). Obtiunea (2), apoi, este aici cea mai buna, asigurand accesul la toate campurile la care apartine termenul paulin sarx. Unii se intreaba dacă exista şi alte concepte pentru care Pavel ar fi folosit sarx in scrierile lui, dar din anumite motive nu ar fi făcut-o:

1. Campurile semantice reprezentate;
2. Caracteristici formale contextuale;
3. Comparatia cu alti scriitori iudeo- crestini;
4. Probleme teologice.

1. Materia fizica. Pavel foloseste sarx pentru a se referi la materia fizica care arata trupul viu al oamenilor şi animalelor. Cel mai evident exemplu al acestei aplicatii este 1 Corinteni 15:39, unde Pavel vorbeste despre varietatile de materiale carnale ale animalelor (intotdeauna carne vie ca şi opus al carnii pentru mancare). In acest context Pavel foloseste “soma”- “trup”, intr-o forma paralela cu sarx (1 Corinteni 15:38-39, cf. Coloseni 1:22). Altundeva in metafora lui Pavel “tepus in carne” (2 Corinteni 12:7) şi in sinecdoca “carnea şi sangele” (1 Corinteni 15:50, Gal. 1:16; ivers ca şi “sangele şi carnea” in Ef. 6:12, cf. literal folosit in Wis. 12:5) sarx insusi se refera la materia fizica.

1.2. Corpul uman. Prin sinecdoca sarx in 1 Cor. 6:16 intruchipeaza intregul trup “nu stiti ca cine se uneste cu o curva devine un singur trup (soma) cu ea? Caci este scris ‘cei doi vor fi un singur trup (carne - sarx)’” (NRSV) citat din Gen. 2:24).(cf. Ef. 5:29-30; Col. 2:1, 1:22?; 2:11?; SIR 25:26; vezi Sexuality). Aisi sarx este plasat paralel cu soma, şi posibil de asemenea cu melos “madular” (1 Corinteni 6:15), şi in contrast cu pneuma - duh (1Cor. 6:17). In acest mod soma il impinge pe sarx in sfera lui (contrast 1 Cor 15:38-39, din 1.1 de mai sus).

Sub aceasta categorie noi ar trebui să includem 2 Cor. 7:1, unde Pavel poate contrasta carnea şi duhul ca şi definirea unei persoane in aspectele exterioare şi respectiv interioare (cf. Col 2:5, şi cu dianoiai, Ef. 2:3 vezi Psychology).

Sarx ca şi trup uman este de asemenea supus starilor fiziologice (vezi Healing, Illness) şi ritualurilor religioase.

Pavel a predicat prima data in Galatia avand unele neputinte trupesti (di’asthenean tes sarkos, Gal. 4:13-14; vezi Weakness), iar oponentii lui, acolo doreau să-i taie imprejur pe credinciosi pentru a se mandri cu starea trupului lor (hina en te hymetera sarki kauchesontai, Gal. 6:13, acea stare fiind in contrast cu crucea lui Cristos Gal. 6:14). Folosirea lui Pavel in 2 Cor. 7:5 “sarx - ul nostru nu s-a odihnit” ar fi mai bine clasata in cap. 1.3. (vezi paralela in 2 Cor. 2:13-14, unde stare de singuratate interioara lui Pavel este exprimata ( cf. Ps. 62:2; LXX 63:1)

1.3. Persoana umana, rasa umana. In imitarea folosirii Septuagintei, pasa sarx “toata carnea” in Gal. 2:16, 1Cor. 1:29 (amandoua echivaleaza expresia cu o fiinta umana), şi in Romani 3:20, se refera la intreaga umanitate, sau poate la un individ (Mat. 24:22). Mai ambiguu este Romani 8:3b “Dumnezeu şi-a trimis Fiul intr-un sarx asemanatoare cu a pacatului”), care ar putea fi citit ca “in asemanare cu umanitatea pacatoasa”. Referirea lui Pavel la intrega natiune iudaica ca şi “carnea mea” (Romani 11:14) se ridica probabil din o anume folosire listata sub cap. 1.4. (vezi Israel)

1.4. Sfera morala neutra. Formand un grup sub aceasta rubrica obtinem acele pasaje care se refera la relatia umana bazata pe procesele naturale de nastere. Toate aceste pasaje sunt preocupate intr-un anumit fel de Israel, cu traditia şi descendenta ei (1 Cor. 10:18, Rom. 1:3, 4:1, 9:3, 5, 8). Din aceste referinte, contrastul dintre sarx şi pneuma in Rom. 1:3 este intre existenta natural, umana a lui Cristos “din samanta lui David”, pe de o parte, şi starea divina pe de alta (1 Tim. 3:16, Filipeni 2:9-11). In acest caz o umbra negativa nu este aruncata pe sarx precum este cazul in alt loc ( vezi 1.6. mai jos: Natura umana rebela).

Cazurile din Gal. 4:23, 29 sunt oricum mult mai ambigue. Pavel il pune in contrast pe Ismael, fiul “femeii roabe” care a fost nascut “prin fire” (kata sarka), cu Isaac, fiul “femeii slobode” care a fost nascut “prin promisiune”. Dacă Pavel il vede pe primul fiu al lui Avraam, Ismael, ca nascut prin necredinta rebela a tatalui sau, sarx va avea un sens mai mult in linie cu folosirea lui descrisa in sectiunea 1.6. (natura umana rebela). Contrastul ulterior in Gal. 4:29 dintre cel nascut kata sarka şi cel nascut kata pneuma (= Duhul Sfant?) are tendinta să confirme aceasta.

La aceasta categorie de asemenea, apartine referintele la cursul natural şi conducerea problemelor umane: Gal. 2:20, Filipeni 1:22,24 şi probabil 1Cor. 7:28 unde este creionata o paralela cu kosmos - ul (“lume” 1Cor. 7:31). In Filimon 16 relatia lui Onisim cu Filimon se spune ca are o dimensiune sociala (en sarki, “in the flesh”) in contrast cu dimensiunea crestina specifica (en Kiro - “in Domnul”). “carnea noastră supusa mortii (te thnete sarki hemon) in care viata lui Cristos este manifestata (2 Cor 4:11; cf. Col 1:24), se poate referi la trupul uman (vezi 1.2. deasupra; cf. paralela cu soma, 2 Corinteni 4:10), dar mai mult asemanatoare este referinta la viata pamanteasca naturala a lui Pavel. Folosirea lui Pavel in Romani 6:19 (“vorbesc in termeni umani din cauza slabiciunii carnii voastre”, astheneian tes sarkos; contrastul Galateni 4:13 in 1.2. de mai sus) implica mai mult decat slabiciunea trupeasca (cf. NRSV, “limitari naturale”). In 1 Corinteni 9:11 şi Romani 15:27 Pavel proclama ca cei care impart binecuvantarile “spirituale” au un drept la ajutor fiscal (sarkikos).

1.5. Sfera negativa morala. Aici ne referim la folosirea lui Pavel a lui sarx ca aplicandu-se “lumii”, sistemele de valori ale umanitatii asa cum stau in opozitie cu ale lui Dumnezeu. In Filipeni 3:3-4, care prefateaza o buna descriere a unui sistem de valori a culturii de baza evreiesti, şi Galateni 6:12, care o presupune. Pavel caracterizeaza totul ca fiind “en sarki” (see Jew, Paul the). Un alt sistem de valori, bazat in cultura elenista, dar tot asa de pervers ca şi primul, este subiect de discutie in 1 Cor 1:26. Aici Pavel poate caracteriza “intelepciunea” (sophoi; vezi Wisdom) ca kata sarka, pe care el o pune in paralela cu “lumea” (kosmos) in 1 Corinteni 1:27 (2 Corinteni 1:12). Pavel este acuzat ca ia decizii şi i-şi traieste viata dupa aceste valori (kata sarka, 2 Corinteni 1:17, 10:2). Aceasta el o neaga; cineva poate trai in mijlocul unui astfel de sistem fara ca sa-si modeleze metodele dupa el (2 Corinteni 10:3-4). Oamenii, chiar şi Cristos insusi, pot fi evaluati din aceasta perspectiva falsa (kata sarka, 2 Corinteni 5:16), şi bineinteles, mandria fara sens este consecinta naturaala a acesteia (2 Cor 11:18).

1.6. Natura umana rebela. Cea mai caracteristica folosire a cuvantului sarx de catre Pavel, şi care-l foloseste cel mai frecvent, este aplicatia sa la cuvantul sarx, la natura pacatoasa umana (vezi Sin). Mai bine de jumatate din aceste cazuri se intalnesc in Romani, şi cel mai mult in Romani 8. Toate celelalte inafara de una (1 Corinteni 5:5; cf. deasemenea in 1 Corinteni 3:4) apar in Galateni. In mod corespunzator, in peste doua treimi din multe contrasturi dintre sarx şi pneuma, sarx se refera la natura umana cazuta. Multe dintre acestea se gasesc in Galateni 5 şi 6 şi in Romani 8; altele (Galateni 3:3; Romani 5:5; 1 Corinteni 5:5), Galateni 3:3 este aproape programatic pentru intregul grup (vezi 4 mai jos).

Folosirea lui Pavel a lui sarkinos in 1 Corinteni 3:1 suna ca şi criticism a gnosticizarii credinciosilor ad hominem la Corint, şi probabil inseamna mai degraba “imatur” decat “rebel”.

Mai multe corelatii intre structurile formale gramaticale şi “alocarea campului semantic” sunt de remarcat:

1. Când Pavel foloseste kata sarka (“dupa carne”)+ verb (ex. 2 Corinteni 1:17, 5:16), campul semantic este acela al negativitatii morale (vezi 1.5. deasupra). Pe de alta parte atunci cand foloseste cata sarka + subst ( ex. Rom 4:1.9:3) campul semantic este acela al neutralitatii morale (vezi 1.4. deasupra). Aceasta a fost observata de Bultman (236-237) şi este confirmata aici (cf. kata antropon “dupa felul celorlalti oameni” 1 Corinteni 3:3).
2. Oricarei manifestari a lui sarx ca şi negativ d. p. v. moral (vezi 1.5. deasupra) ii lipseste articolul , aceasta se datoreaza probabil frazelor prepozitionale stereotipe pe care Pavel le foloseste. Toate contextele formale au ori forma kata sarka (“dupa carne”)+ verb (ex. 2 Corinteni 10:2-3) sau en sarki (“in carne”)+ verb (ex. Filipeni 3:3; Galateni 6:12).
3. Toate folosirile lui sarx in largul sens al “umanitatii” (vezi 1.3. deasupra), exceptand una, sunt formate in stilul LXX: pasa sarx (“toata carnea”).
4. Acele folosiri ale lui sarx care se refera la rebeliunea umana (vezi 1.6. deasupra), aproape invariabil, apar cu articolul. Acestei categorii de asemenea apartin aproape fiecare caz in care sarx este interpretat ca şi subiectul sau obiectul direct al unui verb (in mod obisnuit verbul are forma unui substantiv abstract), exceptand cazul in care este calificat de un pronume personal posesiv, caz in care se refera la trupul uman.

3. Comparatia cu alte scrieri iudeeo-creştine.

In LXX se pare ca termenul nu este niciodata folosit, nici intr-un sens moral negativ (vezi 1.5 deasupra) şi nici ca şi o indicare a rebeliunii umane impotriva lui Dumnezeu (vezi 1.6. deasupra). Aceasta se contrazice cu Pavel, pentru care aceste doua sensuri inseamna jumatate din folosirea cuvantului sarx. Cea mai apropiata paralela cu modul in care Pavel foloseste sarx in acest sens este 4 Macabei 7:18. Dar in timp ce acel document este contemporan cu Pavel, folosirea cuvantului in acel pasaj este mai mult in linie cu dualismul etic elenist a lui Filo, decat a folosirii lui Pavel.

Totusi “carne” (gr. Sarx sau ebr. Basar) este folosit in scrierile de la Qumran (ex., 1 Qs 11:7?, 9?, 12; 1 Qm 4:3) si apocaliptica evreiasca (ex. T. Iuda 19:4; T. Zeb. 9:7) prin a se referi la umanitatea cazuta sau la o sfera cosmica rea. In mod neobisnuit, Parintii Apocaliptici sunt aproape in linie aici cu LXX. Chiar şi restul N.T. nu altereaza aceasta imagine prea mult: este folosit o data (?) pentru negativitate morala (Ioan 8:15) şi de 5 ori ca şi rebeliune (mai mult in 2 Petru şi Iuda; cf. 1 Ioan 2:16). Intrebuintarea lui sarx, apoi, să indice umanitatea decazuta şi sistemul lumesc rau de valori este un fenomen categoric paulin, cu radacini in apocaliptica iudaica. Posibil este imitata, dar nu adoptat in intregime de nici un alt scriitor crestin timpuriu.

4.1. Carnea ca şi aspect natural al creatiei. Folosirea termenului sarx in 1.1.- 1.4. (adica, problema fizica, trupul uman, persoana/rasa umana, sfera neutra morala), şi mai ales sfera neutra in care viata pamanteasca este traita (cf. Romani 1:3), implica faptul ca Pavel continua să impartaseasca legea iudaica cu o atentie pentru creatie. Dualismul ontologic al ganditorilor elenisti este eliminata din vederea lui Pavel, cat timp trupul carnal, şi umanitatea in general, sunt slabe şi deschise degradarii, ele fiind totusi recuperabile şi expuse invierii. Pe de alta parte, sugestia lui Pavel ca ambele, atat carnea cat şi duhul (uman) pot fi degradate, (2 Corinteni 7:1) probabil inseamna ca el nu ia in considerare dualismul etic intre cele doua naturi inalta şi joasa coexistand impreuna, şi in mod natural unei persoane. Aparenta atitudine negativa exprimata in 2 Corinteni 5:1-10, dintre “trup” şi existenta pamanteasca, nu poate fi luata ca să implice asa o privire dualista.

4.2. Carnea ca şi oponenta cu Dumnezeu. Jewett a aratat cum dezvoltarea variatelor conflicte ale lui Pavel aseaza scena pentru aceasta, şi explica inconsistenta in folosirea lui a termenului in 1.5. şi 1.6. (sfera negativa morala şi natura umana rebela).

Urmatoarele remarci pot fi facute. Galateni 3:2-3 intr-un mod clar lamureste dualismul care caracterizeaza folosirea neobisnuita a cuvantului sarx de catre Pavel. Este un dualism intre carne şi duh in sensul carnii ca si o incredere independenta pe realizarile proprii a cuiva si impotriva unui spirit de dependenta de D-zeu si supunere fata de legile Lui- Romani 8. In controversa cu noomisti din Galateni 3:2-3 aceasta se traduce intr-un contrast dintre lucrarile legii si auzirea prin credinta.

Aceasta, de fapt, este un dualism apocaliptic care intr-un mod anticipator arata crestinul regenerat ca deja fiind “in Duhul” şi sub conducerea lui Dumnezeu prin credinta, timp in care traieste inca o existenta “carnala” in era prezenta.

Solutia la aceasta tensiune creata este opunerea continua la moarte a carnii şi lucrarilor ei. Dar “moartea carnii” este contrara naturii unei persoane şi poate fi indurata doar prin valoarea promisiunii lui Dumnezeu, in a inzestra deja umanitatea cu viata inviata in Cristos (Romani 5:12-21). A suferi aceasta moarte şi a te “imbraca “ cu Cristos, inseamna a te plasa din nou, precum o data, in Eden, sub protectia şi asigurarea lui Dumnezeu, in a deveni dependent şi increzator. Ea se manifesta in continuare prin dragoste pt. alti oameni, care se naste din siguranta securitatii proprii a persoanei in Cristos (Galateni 5: 22-26).