"Circumcision", Dictionary of Paul and his Letters, red. Gerald F. Hawthorne, Ralph P. Martin, Daniel G. Reid,

Aceia care i s-au opus lui Pavel în problema circumciziei au fost tradiţional şi probabil în mod drept numiţi iudaizatori. Iudaizatorii erau evrei care Îl mărturiseau pe Isus ca Mesia, crezând de asemenea că Legea Mozaică, şi în mod special ritualul circumciziei ar trebui cerute de la Neamuri. Concepţiile iudaizatorilor sunt în mod explicit citate în Fapte 15: 1,5 şi pot fi deduse din Galateni, Filipeni 3 şi Romani 2:25-29; 4: 1-12.

Iudaizatorii au găsit sprijin în Vechiul Testament pentru înţelegerea lor a circumcizie căci Geneza 17:9-14 spune că circumcizia era semnul legământului pentru poporul lui Dumnezeu, şi că refuzul de a accepta semnul legământului ar rezulta să fii despărţit de / tăiat afară din poporul lui Dumnezeu. Pe deasupra, Geneza 17:13 specifică că acest legământ este unul etern. Prin urmare, iudaizatorii probabil trăgeau concluzia din Geneza 17 (vezi de asemenea Ex. 4:24-26; Levitic 12:3; Isaia 5:2-9) că circumcizia era un semn indispensabil al legământului, şi astfel ei au învăţat că "dacă nu eşti circumcis conform obiceiului lui Moise nu poţi fi mântuit”(Fapte 15:1)

Evidenţa din literatura extrabiblică arată că majoritatea iudeilor considerau circumcizia un lucru necesar pentru convertire (cf. Estera 8:17 LXX; Jdt.14:10; Josephus Ant. 13.9.1 capp. 257-258; 13.11.3 capp. 318-319; 20.2.4 capp. 38-41; J.W. 2.17.10 capp. 454; Philo Mig. Ab. 89-93). J. Nolland contra lui N.J. McEleney susţine pe un ton de persuasiune că în perioada intertestamentară circumcizia era cerută tipic pentru ca un prozelit să treacă la Judaism. Pe deasupra, în timpul domniei lui Antiohus Epifanes iudeii au practicat circumcizia cu riscul pierderii vieţii lor (1 Macc. 1:60-61; cf. 2 Macc. 6-7). Astfel orice diminuare a ritualului în mod natural ar stârni deopotrivă pasiunile culturale şi religioase ale iudeilor.

Această scurtă examinare a Vechiului Testament şi a perioadei intertestamentare demonstrează că circumcizia a fost considerată a fi crucială pentru apartinenţă la/membralitate în poporul lui Dumnezeu. Întrebarea care apare este, cum a putut Pavel apăra ideea că Neamurile ar putea fi parte a poporului lui Dumnezeu fără a fi circumcise? Pavel a pus în ordine cel puţin patru argumente pentru poziţia sa.

Prezenţa Duhului în vieţile credincioşilor din Galatia separat de a fi circumcişi a dovedit că circumcizia nu a fost necesară pentru a fi membru în poporul lui Dumnezeu (Gal. 3:1-5). Nici unul care nu a primit Duhul, n-ar putea fi parte a noii comunităţi (Rom.8:9) şi din moment ce Dumnezeu a văzut potrivit să dea Galatenilor Duhul separat de tăierea împrejur, a rezultat că circumcizia nu a fost esenţială pentru a fi în poporul lui Dumnezeu (cf. Fapte 15:8-9).

Pentru a-i convinge pe credincioşii iudei de viabilitate/valabilitatea teologiei lui, Pavel a apărat punctul său de vedere bazat pe Vechiul Testament. Pavel a fixat argumentele lui pe Avraam, susţinând pe baza versetului din Geneza 15:6 că Avraam a fost justificat prin credinţă, şi nu prin împlinirea Legii (Gal.3:6-9; Rom.4:1-8). Într-adevăr tăierea împrejur nu a putut fi decisivă pentru intrarea lui Avraam în poporul lui Dumnezeu deoarece el era deja drept/neprihănit în vederea lui Dumnezeu înainte ca el să fie circumcis (Rom.4:9-12). În acest ultim pasaj Pavel susţine că circumcizia era "pecetea”(sphragis) dreptăţii/neprihănirii lui Avraam prin credinţă, căpătată înainte ca el să fie tăiat împrejur, indicând faptul că dreptatea/neprihănirea nu depinde de tăierea împrejur. Circumcizia ca pecete ratifică şi confirmă credinţa cuiva. Avraam a fost circumcis aşa că el ar putea fi tatăl credincioşilor iudei în legământul lui Dumnezeu, şi dreptatea/neprihănirea lui prin credinţă înainte de circumcizie l-a făcut tatăl Neamurilor credincioase în Cristos.

Concepţia lui Pavel despre circumcizie ridică întrebarea despre locul Legii în Istoria Mântuirii. Recunoscând faptul că Avraam a fost justificat înainte ca să fie tăiat împrejur, protestatarii ar putea să scoată în relief că Vechiul Testament porunceşte circumcizia. În Galateni 3:15-4:7 Pavel îşi aduce perspectiva cu privire la Istoria Mântuirii (cf. deasemenea 2 Cor. 3:4-18).

Legământul Mozaic, ca mijloc prin care oamenii lui Dumnezeu erau identificaţi, nu a fost intenţionat niciodată ca să fie în vigoare totdeauna. El a fost un legământ temporar desemnat pentru o perioadă interimară până când promisiunea făcută lui Avraam va ajunge la împlinirea sa. Dat fiind că Cristos a venit, promisiunea făcută lui Avraam a fost împlinită, şi astfel legământul lui Moise nu mai este în vigoare. Pavel a considerat tăierea împrejur ca fiind parte a legământului cu Moise şi astfel el a concluzionat că din moment ce legământul Mozaic nu mai era în vigoare, circumcizia nu era necesară. Pe lângă această, sosirea lagământului nou (Ier.31:31-34; Ezech.36:26-27) care este realmente o împlinire a legământului făcut cu Avraam, a implicat revărsarea Duhului Sfânt care a făcut posibil ca credincioşii să îndeplinească aceea spre ce arată circumcizia în Vechiul Testament – includere în poporul lui Dumnezeu. Căci acum adevărată circumcizie, circumcizia a inimii a devenit o realitate (Rom. 2:28-29; Fil. 3:3)

P. Morgen de asemenea a scos în relief faptul că pentru Pavel crucea a înlocuit tăierea împrejur ca mijloc de intrare în poporul lui Dumnezeu. În Galateni Pavel duce o polemică consistentă împotriva circumciziei şi a Legii deoarece ele diminuează crucea (Gal.1:4; 2:21; 3:1,13; 5:11; 6:12,14). +i contextul pasajului din Coloseni 2:11-14 sugerează că moartea lui Isus este portretizată ca circumcizia Lui în Col. 2:1 indicând faptul că noua tăierea împrejur pentru cei credincioşi este realizată în cruce.

Explicaţia oferită mai sus lămureşte de ce Pavel a refuzat să-l taie împrejur pe Tit care era din Neamuri (Gal.2:3-5). Cerinţa circumciziei pentru mântuire era un compromis al Evangheliei harului şi o negare a sosirii epocii împlinirii. Decizia lui Pavel de a-l taia împrejur pe Timotei (Fapte 16:3) pare a fi prin urmare inconsecventă, şi mulţi învăţaţi susţin că incidentul nu este credibil din punct de vedere istoric. Rezoluţia tradiţională a acestei probleme presupune că Pavel a fost de acord să-l taie împrejur pe Timotei deoarece mama lui Timotei era iudeică. Această ar fi conform Legii iudaice să-l facă pe Timotei iudeu. Conform acestei interpretări, Pavel l-a tăiat împrejur pe Timotei din motive culturale, aşa că el putea să-l aducă pe fratele său iudeu cu sine în sinagogi când el predica Evanghelia.

C. Brayn a arătat, că concluzia lui Cohen nu este tot atât de clară cum ea apare în prima examinare. Fapte 16:1 îl prezintă pe Timotei spunând că "el era fiul unei femei Iudice care era credincioasă.” Din moment ce Luca notează îndeosebi că Timotei era fiul unei femei Iudeice şi al unui tată Grec el a sugerat cititotului înainte de a descrie tăierea împrejur a lui Timotei în versetul 3, că statutul naţional al celui din urmă pomenit este ambiguu/echivoc. Pe deasupra, este dificil să vezi cum circumcizia lui Timotei ca unul din Neamuri se potriveşte cu linia/şirul de relatare a lui Luca. În Fapte 15 Pavel chiar a câştigat victoria peste cei care ar cere tăierea împrejur de la cei convertiţi dintre Neamuri şi în Fapte 16:4 el oferă rezultatele acestui decret bisericilor. Această contrazice contextul lui Luca dacă în Fapte 16:3 el îl descrie pe Pavel tăindu-l împrejur pe Timotei contrar decretului.

Cu toate acestea Cohen are dreptate afirm`nd că nu există o dovadă contemporană cu Noul Testament că fiii unei mame iudeice şi ai unui tată dintre Neamuri au fost consideraţi în mod legal Iudei. Astfel de fapt nu păgubeşte teoria că Pavel l-a tăiat împrejur pe Timotei deoarece cel de-al doilea pomenit a fost considerat a fi Iudeu. Legea Rabinică cu privire la statulul copiilor născuţi de mamă iudeică şi de tată dintre Neamuri era probabil stăbilită cam la începutul secolului al doilea era noastră, şi astfel probabil în secolul permeabil a existat discusie şi dubiu continui cu privire la statutulul cazurilor similare. Pavel a fost de acord să-l taie împrejur pe Timotei deoarece a existat o anumită îndoială cu privire la naţionalitatea lui. El a vrut să arate că nu a interzis circumcizia dacă exista o oarecare legătură cu poporul Iudeu. Astfel prin tăierea împrejur a lui Timotei, Luca arată că Pavel nu a interzis Iudeilor practicarea Legii (Fapte 21:21-26; cf. 1Cor.9:19-23). Pavel nu a avut animozitate faţă de circumcizie ca o practică culturală, nici circumcizia nici necircumcizia nu erau nimic semnificativ în ele însele (Gal.5:6; 6:15; 1Cor.7:19). Dar atunci când tăierea împrejur era cerută pentru mântuire Pavel i se împotrivea în mod neînduplecat.