‘Trup’ din Dictionary of Paul and His Letters
Traducator: IORDACHESCU Monica
Termenul soma apare in epistolele pauline de 91 de ori intr-o diversitate de intelesuri. Multimea referintelor la soma in epistolele pauline este expresia analogiei cu membrele trupului ca o imagine a adunarii crestine (mi ales in Romani 12:4,5; 1 Corinteni10:16-17; 12:12-27). Printr-o modificare semnificativa a analogiei, acest trup al lui Hristos (vezi Trupul lui Hristos) este descris in termeni cosmici si unit sub conducerea Domnului Isus (Efeseni 1:23; 2:16; 4:4, 12-16; 5:23; Coloseni1:18, 24; 2:19; 3:15). Aceste idei teologice importante vorbesc pe larg de dimensiunea colectiva a metaforei somatice, privitoare la trup. Este aici, oricum, o si mai personala dimensiune a utilizarii termenului soma in epistolele pauline, care este de baza pentru aceste extrapolari eclesiastice, care sunt bazate pe ea. In masura in care aceste referinte personale la soma reflecta invatatura lui Pavel cu privire la nadejdea ultima a credinciosului individual (chiar daca in contextul comunitatii), ele se suprapun peste convingerile lui escatologice despre inviere. Folosirea lui soma la Pavel in acest fel este o trasatura importanta a escatologiei lui, esentiala pentru invatatura lui privind invierea si indispensabila pentru intelegerea salvarii si rascumpararii in Hristos. Acordarea acestui trup al invierii este astfel aleasa incat sa coincida cu parousia lui Isus Hristos. Dupa cum apare si in Romani 8:23, crestinii cu nerabdare ,,asteapta infierea, adica rascumpararea trupului” (vezi Infiere).
O intelegere adecvata a invataturii lui Pavel despre trup este inevitabil legata de subiectul mai larg al antropologiei lui. Din ce anume este constituita fiinta umana? Cum se leaga impreuna componentele variate, asociate cu fiinta umana (trup, suflet, spirit, carne). In conceptia lui Pavel dicotomia este esential umana sau (dupa cum este interpretat uneori 1 Tesaloniceni 5:23) tricotomia din natura? Aceste intrebari sunt extrem de complexe si nu avem nevoie sa incercam sa raspundem aici (vezi Psihologie). Ele au fost subiectul unor discutii considerabile de-a lungul anilor, la care se adsuga cateva studii importante care pot fi citite W.D.Stacey si R.H.Gundrysunt doua exemple notabile). Cei mai multi scolastici sunt de acord acum ca atitudinea antropologica a lui Pavel deriva din iudaism mai degraba decat din lumea elenistica, care inclina sa vada soma ca ceva rau si ceva din care trebuie sa fii rascumparat; in lumea platonica soma era, ca sa citam o bine cunoscuta expresie orfica ,,o inchisoare pentru suflet" (psyche).
Totusi, chiar si aici, chestiunea aceasta nu este pe atat de simpla pe cat ar putea sa para, pentru ca R.Jewett sustine ca multe din invataturile lui Pavel vin direct din contactul lui cu oponentii eleni (gnostici?). Prin urmare, dupa cum sustine Jewett, Pavel imprumuta multi din termenii si multe din conceptele adversarilor lui in scrierea epistolelor catre bisericile sale - ,,zidul separarii” dintre antropologia grecilor si a iudeilor se sparge drept consecinta. Aceasta nu este o teza nerezonabila, cu toate ca extinderea pe care iudeii vor sa o infaptuiasca este probabil nefondata. In orice caz, intrepatrunderea intre soma si psyche in invatatura lui Pavel nu va sustine dualismul rigid propriu gandirii grecilor in acea perioada. Dupa cum E.Best remarca ,,Omul nu poate fi impartit in Eu si nonEu, un trup si un suflet; el este o unitate si poate fi privit ca trup sau ca suflet”.
In repetate randuri, Pavel foloseste termenul soma ca o prescurtare pentru trupul
fizic, partea materiala a existentei umane, care este cauza a decaderii si a mortii (vezi Viata si Moarte) si, de aici, prin definitie, muritoare. Expresia ,,trup muritor” (thneton soma) apare doar de doua ori la Pavel (Romani 6:12 si 8:11, unde este la plural). Este de asemenea sugerat intr-un pasaj puternic stilizat, care pune in contrast muritorul cu nemuritorul (1 Corinteni 15:53, 54; cf. 2 Corinteni5:4). In ambele cazuri este trupul fiintei umane care se are in vedere. Doar rar Pavel aplica termenul pentru alte corpuri fizice. In 1 Corinteni 15:37-40 este folosit ca sa descrie varietatea de corpuri fizice din ordinea creata (samanta de grau, dobitoace, soarele, luna, stelele) si in Coloseni 2:17 este pusa in contrast cu umbre (skia) si poarta sensul de ,,substanta” sau ,,realitate”. In 1 Corinteni 15:47-49 reprezentarea creatieidin Genesa 2:7 este adusa in prim plan ca un mijloc de accentuare a mortalitatii omenirii. Pavel subliniaza ca fiintele umane sunt create ,,din tarana”, punand in contrast aceasta existenta muritoare in Adam cu cea cereasca in Hristos.
Este uneori dificil sa faci distinctii clare intre soma si sarx (carne) ca si termeni pentru mortalitatea umana, chiar daca epistola este aproape intotdeauna folosita in sens negativ de Pavel ca sa descrie latura fizica a fiintelor umane, conduse de preocupari si interese pur umane. Doar ca sa demonstram cat de flexibila este uneori folosirea termenilor sarx si soma, merita sa remarcam ca in 2 Corinteni 4:11 Pavel descrie credinciosul ca prezentand viata lui Isus in ,,carnea muritoare” (en te thnete sarki hemon) si in Coloseni 1:22 actul de rascumparare al lui Hristos este descris ca si impacare (vezi Pace, Impacare) ,,prin trupul Lui de carne” (en to somati tes sarkos autou). Cea mai usor de remarcat este usurinta cu care apostolul se muta de la discutia despre soma din 1 Corinteni 15:35-38 ca sa introduca referinta la sarxdin 1 Corinteni 15:39, si apoi se intoarce la folosirea lui soma in 1 Corinteni15:42-44. In general, oricum, sarx-ul, actioneaza independent de Dumnezeu si Duhul Lui, motivat de un spirit de independenta si rebeliune, cuprins de pacat si, in final, sub judecata escatologica a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, contrastul etic care este operant la Pavel nu este asa de mult intre soma si pneuma, ci intre sarx si pneuma; cea de-a doua pereche este prezentata ca domenii care se exclud reciproc, in care fiintele umane se conduc pe ele insele.
O ultima intrebare despre trupul muritor este daca se merita sa o ridicam. Trupul uman a fost creat initial de Dumnezeu sa fie nemuritor (vezi Nemurire). A devenit contaminat cu mortalitate ca si rezultat al pacatului si al neascultarii? Mare parte din raspuns depinde de cum interpreteaza fiecare analogia Adam/Hristos (vezi Adam si Hristos) din Romani 5 si starea initiala a umanitatii. Aceste chestiuni i-au socat pe scolasticii Noului Testament si este imposibil a le rezolva aici. M.J.Harris ofera un scurt raspuns cand afirma ca Adam ,,nu a fost creat nici nemuritor (vezi Genesa 3:22-24), nici muritor (vezi Genesa 2:17), ci cu potentialul de a deveni oricare din ele, in functie de ascultarea sau neascultarea de Dumnezeu. Chiar daca nu a fost creat nemuritor, el a fost creat pentru nemurire.
Uneori, expresii continand termenul soma sunt folosite in epistolele pauline ca pronume personale, echivalente cu ,,eu”, ,,mie”. Astfel, in 1 Corinteni 9:27, Pavel descrie autodisciplina in termeni atletici ,,ma port aspru cu trupul (soma) meu” si in 1 Corinteni 13:3 vorbeste despre ,,a da trupul (soma) sa fie ars”, cand este aproape clar ca se refera la el insusi. La fel, in Filipeni 1:20 spune ,,Hristos va fi proslavit in trupul (soma) meu”, din nou in sensul de ,,in mine” (vezi Galateni 2:19-20 pentru o afirmatie echivalenta).
In cateva pasaje se folosesc expresii care contin termenul soma in asa fel incat e clar ca Pavel se refera la ,,persoana” sau ,,fiinta umana cu tot ceea ce este ea” sau ,,sine”. Un exemplu clasic este Romani8:23, unde Pavel descrie biserica crestina asteptand viitoarea ,,rascumparare a trupurilor noastre”. Convingerea lui Pavel este ca intreaga persoana va fi in final rascumparata, nu doar trupul fizic (cf. Romani8:10-11). De asemenea, in Romani 12:1, Pavel isi indeamna cititorii sa ,,aduca trupurile ca o jertfa vie”, spunand prin asta ca vor trebui sa prezinte tot ce inseamna fiinta lor in final (cf. 1 Corinteni 6:12-20). Astfel, in multe situatii in care Pavel foloseste soma, se poate traduce prin ,,fiinta”, ,,persoana”.
Doi scriitori de mare influenta in lumea teologica moderna R. Bultmann si J.A.T. Robinson, amandoi iau asta ca si modalitate de abordare de baza in interpretarile lor pentru soma, asa cum e folosit termenul de Pavel. Nu este fara importanta faptul ca amandoi (ca si altii care merg pe aceeasi linie) au continuat sa interpreteze invierea din punct de vedere teologic prin metode ale categoriilor existentiale (chiar daca avand puncte de concentrare diferite: Bultmann se concentreaza pe persoana individuala si Robinson pe persoana integrata in structurile sociale). Rezultatul este ca o inviere fizica (sau trupeasca) nu este nici necesara, nici dorita; ei prezinta o intelegere dematerializata a invierii.
Totusi, nu toti ar fi de acord cu implicatiile unui astfel de mod de abordare si ar fi gata sa apere o intelegere mai fizica a lui soma si, prin extensie, o convingere asupra invierii trupesti care deriva din ea. R.H. Gundry, de exemplu, sustine ca chiar daca soma reprezinta intreaga persoana, nu inseamna in mod necesar intreaga persoana. Gundry sustine ca doctrinele pauline despre soma se refera intotdeauna la trupul fizic, accentuind faptul ca termenul este folosit in acest fel intotdeauna in Septuaginta (J.A.Ziesler nu e de acord si aduce ca si argumente cel putin sapte sutiatii unde soma se refera la ceva mai mult decat sensul fizic; este folosit uneori ca sa indice o ,,persoana”). Nuanta precisa a lui soma in epistolele pauline cheie este de cele mai multe ori greu de determinat. Dupa cum remarca J.D.G. Dunn, de fiecare data cand soma apare la Pavel, cititorilor moderni trebuie sa li se reaminteasca ca nu inseamna neaparat trupul fizic, ci mai degraba o realitate care include partea fizica, dar nu se poate reduce la ea.
Doua expresii aditionale apar in epistolele pauline si ne ajuta sa intelegem ce vrea sa spuna prin trup muritor. In Romani 6:6, Pavel foloseste o expresie neobisnuita, care nu se mai gaseste niciunde in scrierile lui, si anume ,,trupul pacatului” (to soma tes hamartias) sau ,,trupul pacatos”. Aceasta expresie functioneaza ca si echivalent pentru ,,carne” si se refera la locul in care pacatul opereaza in persoana. O expresie apropiata apare in Romani 7:24, unde Pavel pune intrebarea retorica: ,,Cine ma va izbavi de acest trup de moarte (ek tou somatos tou thanatou toutou)?” Aici, de asemenea, accentul pare sa cada pe parte fizica a existentei lui Pavel in particular asa cum este aratata in mortalitatea lui. ,,Trupul mortii” este unul care este condamnat sa moara; contextul mai larg din Romani accentueaza ca neascultarea pacatoasa cauzeaza aceasta moarte (vezi Viata si moarte). R. Jewettsustine ca Pavel a preluat aici o expresie de la oponentii gnostici, care nu este tipica teologiei lui; de asemenea, el atrage atentia asupra lui 2 Corinteni 2:8 ca un text paralel, sugerand ca si aici Pavel citeaza idei ale oponentilor lui in mijlocul discutiei lui.
In 1 Corinteni 15:35, Pavel demonstreaza cat de aproape este doctrina lui despre inviere de intrebarea legata de forma fizica. Versetul parafrazeaza preocuparile corintenilor sub forma a doua intrebari separate, dar echivelente in punctele esentiale: ,,Cum sunt inviati mortii?”, ,,Cu ce fel de trup vor invia?” (vezi Usami pentru comentarii despre cum se leaga aceste doua intrebari retorice). Aceasta expresie ,,trup spiritual (duhovnicesc)” apare doar in 1 Corinteni 15:44, chiar daca este sugerata prin folosirea neutrului to pneumatikon care urmeaza imediat in 1 Corinteni 15:46. Ce vrea sa spuna Pavel prin ,,trup spiritual” a constituit subiectul unor intense dezbateri filosofice si teologice. Comentariul lui G.E. Ladd este un puternic punct de plecarepentru orice discutie exegetica serioasa: ,,Trupul spiritual (duhovnicesc) din 1 Corinteni 15:44 nu este cu nimic mai mult un trup facut din spirit decat trupul natural (fizic) este un trup facut din psyche. Oricum, este un trup real, chiar daca a fost adaptat noii ordine a existentei care va fi inaugurata la inviere.
In 1 Corinteni 15:35-41, Pavel pune sub semnul intreabarii o convingere sustinuta aparent de corinteni. Natura precisa a ereziei asa-numite corintene a fost una din cele mai cercetate chestiuni pentru carturarii secolului XX si ramane unul din cele mai dezbatute subiecte in studiile pauline. Au fost adversarii cu care s-a confuntat Pavel o grupare gnostica sau protognostica din adunare, care imprumutau idei ale grecilor in credinta crestina? Discutia scolasticilor despre adversarii corinteni ai lui Pavel este foarte intinsa, dar cei mai multi sunt de acord ca chestiunile escatologice, incluzand invierea apar in mod pronuntat in gandirea lor (vezi D. Georgi, B. Pearson, J.H. Wilson, R.Mcl. Wilson si C.K. Barrett pentru comentarii pe tema oponentilor corinteni). Cei mai multi scolastici au abordat intrebarea din punctul de vedere al lui Pavel, corectand o escatologie over-realized a corintenilor. Altii, B.A. Pearson si R.A. Horstey au sustinut ca corinteni au identificat aparent invierea cu existenta spirituala, pe care au detasat-o de orice context fizic, speranta invierii devenind astfel o existenta imateriala, o imortalitate asomatica. Intrebarea se muta astfel de pe o consideratie a escatologiei over-realized ca si baza pentru pozitia corintenilor. In schimb, intelege ca corintenii sa nege invierea trupeasca cu desavarsire. In balanta, prima interpretare are mai multe pentru a fi adeverita decat a doua, chiar daca trebuie admis faptul ca cea de-a doua pozitie permite o citire mult mai naturala a versetului 1 Corinteni 15:12.
Scopul corectarii pe care o face Pavel este sa sustina cu putere caracterul somatic al invierii si sa il aseze in contextul viitor (vezi 3.2 mai sus). El afirma natura somatica a invierii printr-un apel la analogiidin natura: graunte de grau (1 Corinteni15:37-38), dobitoace (1 Corinteni 15:39), trupuri ceresti (1 Corinteni15:40-41). Esenta argumentului este ca in orice situatie dumnezeu e in stare sa produca o noua ordine a vietii (invierea), dar face asta in asa fel incat corelarea cu existenta somatica este sustinuta. Expresia tradusa ca “bare kernel” in RSV (gymnon kokkon) este interesanta si are o paralela importanta in literatura rabinica (b. Sanh.90b). imaginea goliciunii somatice apare si in 2 Corinteni 5:3, unde Pavel o foloseste ca sa descrie existenta intre momentul mortii si acordarea unui trup al invierii la parousia lui Hristos (vezi Stare intermediara).
Cei mai multi scolastici accepta ca centrul convingerii lui Pavel despre inviere arata necesitatea materialitatii unui trup al invierii (soma pneumatikon), chiar daca este foarte greu de stiut precis cum si-a inchipuit Pavel ca va fi acest trup, sau ce fel de alitai fizice va avea. Oricum, unii (asa ca Gooch) sugereaza ca acest trup al invierii, ontologic, este acelasi cu al unei persoane imateriale, si ca logica invataturii escatologice a lui Pavel duce la o nivelare a distinctiei dintre cele doua. Argumentul de aici (dupa cum este scris si in 2.2 mai sus) urmeaza sugestia lui J.A.T. Robinson ca soma este cel mai bine inteleasa ca constituind ,,personalitatea umana in totalitatea ei”; o soma imateriala nu mai ste deci o contradictie de termeni. Cei mai multi scolastici (inclusiv Reichenbach) ar considera acest argument sofism terminologic, care e contrar invataturilor lui Pavel in principal si esueaza in a recunoaste intelesul material al lui soma in pasaje ca 1 Corinteni 15:35. Poate fi vorba de imposibilitatea de a distinge intre ,,invierea trupului” (pe care Pavel o afirma clar) si ,,invierea carnii” (pe care Pavel nu o mentioneaza nicaieri), fapt care genereaza multe astfel de discutii teologice. Prima da suficienta greutate ideii de discontinuitate in imaginea somatica, in timp ce a doua da prea mare importanta ideii de continuitate intre trupul muritor si trupul invierii. In orice caz, dezbaterea este o ilustrare pentru cat de dificil este sa discuti cu un oarecare grad de precizie despre natura materiala a trupul invierii.
Noul Testament nu incearca niciodata sa descrie natura trupului invierii al lui Hristos, cum a aratat sau ce fel de proprietati fizice a avut, nici nu ofera multe detalii despre cum va fi trupul invierii al credinciosului. Acest lucru nu este neobisnuit, in ciuda faptului ca singurul text iudaic contemporan care incearca sa vorbeasca despre asta la o anumita profunzime este Baruc 50:2-51:10. In cel mai bun caz, marturia Noului Testament pe asemenea chestiuni este circumstantiala, in mare parte luata din Luca si Fapte. Pe aceasta baza s-a sugerat ca Domnul Isus cel inviat nu a fost legat de legile fizice asa cum le stim noi, ca el a fost capabil sa materializeze (si sa dematerializeze) dupa voie, ca a fost posibil pentru ucenicii