Mai mult, cred că Knight greşeşte prin felul în care ia unele pasaje ca didactice şi altele nu. Autorul epistolei catre Timotei scrie într-o altă scrisoare că toate textele biblice sunt bune pentru a învăţa (2 Tim.3:16). Dacă Knight obiectează că unele pasaje învaţă numai prin exemple istorice concrete care se adresează unor situaţii specifice (vezi 1 Cor 10:11), noi replicăm că de fapt acesta este modul în care trebuie citite scrisorile lui Pavel, pentru că acesta este modul în care se prezintă (e.g., Gal.1:1-6; 1Tes.1:1-3). Dacă “didactic” înseamnă că putem extrage pasajul din situaţia căreia i se adresează atunci nici un text nu este didactic (incluzând proverbele, care presupun anumite teme şi obiceiuri străvechi din Orientul Apropiat). Dacă didactic semnifică că pasajul ne învaţă căile lui Dumnezeu prin descrierea modului în care Dumnezeu a acţionat în situaţii concrete din trecut, atunci toate pasajele sunt didactice. Naraţiunile, epistolele, proverbele, sfaturi etice, profeţii şi scrieri apocaliptice sunt toate genuri care într-o anumită măsură coincid, dar “didactic” nu este o categorie potrivită, mai ales în cazul la care se referă Knight, când unul dintre pasajele “didactice” pe care le foloseşte şi unul dintre pasajele nedidactice sunt din aceeaşi epistolă.

Împotriva lui Knight, a altora care citează acest text ca şi transcultural, pot fi formulate argumente care să demonstreze că acest pasaj se adresează unor situaţii specifice din biserica din Efes. Mai pot fi sugerate câteva motive pentru care femeile nu trebuie să înveţe în adunare. Unul ar fi că liderii bisericii aveau autoritate în casa lui Dumnezeu peste diferite grupuri sociale în moduri diferite, la fel cum capul familiei ar face-o în propria casă (1Tim.5:1-2). Ar fi mult mai greu pentru o femeie să îndeplinească acest rol în acel context social. Având în vedere presiunile la care era supusă biserica în acele momente, femeile care încercau să înveţe contribuiau negativ la imaginea creştinismului, care constituie o temă importantă în 1 Timotei şi în celelalte epistole ale lui Pavel (“epistolele pastorale”) scrise despre această perioadă. Aceasta nu pentru a spune că Pavel susţinea că femeile nu au voie să îndeplinească această slujbă, dar pentru a sugera mai puţine femei să o caute şi că Pavel putea fi mai atent cu tipul de învăţătură pe care o dădea cu privire la roluri.

Un alt motiv important pentru care Pavel nu ar fi dorit ca aceste femei să înveţe era pentru că multe din învăţăturile false din Efes erau propagate de femei în adunare. Nu că am dori să spunem că femeile sunt mai înclinate spre a duce în rătăcire pe alţii în comparaţie cu bărbaţii - învăţătorii falşi par a fi bărbaţi. Dar în acel context cultural femeile needucate par a fi oferit reţeaua pe care o puteau folosi învăţătorii falşi pentru a-şi propaga falsităţile prin adunări (1Tim.5:13; 2Tim.3:6-7). Aceasta se datora probabil pentru că femeile nu cunoşteau atât de bine precum bărbaţii Scripturile, cum am mai spus în capitolul anterior.

Probabil că, Pavel dorea ca ele să se înveţe pe ele însele şi abia apoi să înveţe pe alţii. Dacă le interzicea femeilor să înveţe pentru că sunt neînvăţate, cerinţa lui de a învăţa constituie o soluţie cu rază mare de acţiune la această problemă. Femeile needucate din Biblie nu puteau fi de încredere în propagarea învăţăturilor Bibliei într-un mod corect, dar din momentul în care au învăţat, n-ar mai fi existat nici o problemă şi se puteau alătura rândurilor colegelor care slujeau şi cărora Pavel le dă învăţături în alte pasaje.

Unii cititori susţin că formulările lui Pavel indică de asemenea că acest pasaj se referea doar la situaţia specifică din Efes. Verbul la indicativ prezent din clauza “nu permit unei femei să înveţe” este în contradicţie cu porunca imperativă care urmează “lăsaţi-o să înveţe”. Aceşti cititori consideră prima clauză, interzicerea unei femei să înveţe, condiţionată din punct de vedere situaţional şI în contrast cu a doua clauză, porunca să înveţe, pe care o considerau o poruncă universală.

Cu toate acestea, ce este cel mai semnificativ cu privire la formularea acestui pasaj, este că Pavel nu presupune că Timotei cunoaşte deja această regulă. Fusese această regulă stabilită universal, este posibil că Timotei, care lucrase mulţi ani cu Pvel, nu o cunoştea deja? Adeseori Pavel le reaminteşte cititorilor tradiţiile pe care ar fi trebuit să le cunoască spunând, “ştiţi”, sau “Nu ştiţi?” sau “Potrivit tradiţiilor pe care vi le-am dat.” În scrisorile sale către Timotei Pavel face apel la “ştim” (e.g., 1Tim.1:8), “cuvântul adevărat şi cu totul vrednic de primit” (e.g., 1 Tim.1:15), şi dă exemplu cunoaşterea de către Timotei a vieţii sale (2Tim.3:10-11). El dă sfaturi morale generale în legătură cu situaţia lui Timotei de la Efes, dar este clar că nu toate sfaturile lui pentru Timotei sunt universal aplicabile (e.g., 1Tim.5:11-14a, 23; 2Tim.4:13).

Din moment ce acest pasaj este legat atât de strâns de situaţia cu care se confrunta Timotei în Efes, nu ar trebui să-l folosim fără alte texte care să demonstreze că este universal valabil. Cu alte cuvinte, n-ar trebui să fim de acord cu Packer care susţine că, din moment ce sunt îndoieli cu privire la modul în care Pavel ar aplica acest text în contextul nostru cultural, ar trebui să-i acordăm “beneficiul acelei îndoieli şi să reţinem restricţia dată femeilor de a exercita autoritate în Numele lui Cristos peste bărbaţii din biserică.”

În al doilea rând, acest scriitor presupune că într-adevăr oferă beneficiul îndoielii lui Pavel, o presupunere care va necesita dovedire, şi care probabil este greşită. Dacă el de fapt contrazice ceea ce a crezut Pavel prin interzicerea femeii de a avea o poziţie de autoritate în lucrare? Nu putem presupune ce a intenţionat Pavel şi apoi să dăm “beneficiul îndoielii” acestei presupuneri.

În al treilea rând, dovezile noastre din alte scrieri ale lui Pavel sugerează că problema nu este îndoiala; femeilor li se permite să înveţe dacă sunt pregătite în mod adecvat. Dacă femeile ar fi fost incluse între însoţitorii săi ar fi izbucnit un scandal, dar odată ce acest subiect este luat în consideraţie, procentul femeilor pe care le aduce la cunoştinţa Bisericii Pavel este uimitor după orice standard străvechi. (Deoarece această dovadă din alte scrieri ale lui Pavel este importantă pentru subiectul nostru, oferim un scurtă tratare a aceastei teme în Apendix A.)

Este uşor de explicat porunca lui Pavel cu privire la femeile care învaţă în acest pasaj, aceasta fiind direcţionată spre o situaţie specifică, nu spre general. Aceasta este în opinia mea imposibil să îi înţelegem în orice alt mod de vreme ce odată cineva a examinat acele pasaje în scrierile lui Pavel unde femeile împărtăşesc Cuvântul lui Dumnezeu în lucrare. Natura argumentelor lui Pavel în această situaţie complică lucrurile. Atunci când susţine că femeile să aibă capul acoperit, el se bazează pe interpretrea Scripturii. Pavel îşi bazează argumentele în Vechiul Testament pe sugestiile naraţiunii creaţiei. El apelează la planul ideal al lui Dumnezeu, care trebuia să fie urmat de poporul lui Dumnezeu până în vremurile acestea.

EVA ÎN TRADI|IA EVREIASCĂ

Rabinii au avut clar în vedere în ceea ce o priveşte pe Eva. Păcatul ei a fost adesea amintit în literatura rabinică: femeia a mers înainte spre dezastru pentru că Eva a adus moartea în lume; ele au menstruaţia pentru că Eva a vărsat sângele luiAdam; ei aprind luminile în ziua de Sabat pentru că Eva a distrus sufletul lui Adam: Un rabin mai târziu chiar a afirmat că Eva a fost creată ca Adam să poată păcătui. Uneori blestemul rezultat din Genesa 3 , mai mult decât păcatul ei a fost folosit ca substrat pentru subordonarea ei. Rabinii nu au fost singurii iudei comentatori ai acestui subiect, după cum textul iudaic indică: ,,mai întâi femeia a devenit o trădătoare pentru el. I-a dat şi l-a convins să păcătuiască în ignoranţa lui. El s-a lăsat convins de cuvintele femeii, a uitat de Creatorul său nemuritor şi a neglijat poruncile clare. Într-n mod interesant, acest autor îi găseşte scuză lui Adam şi nu Evei, prin afirmarea ignoranţei lui, în timp ce 1 Timotei 2:14 consideră reversul.

Deceptia Evei a fost o chestiune specială de comentat in textele iudaice. În scrierile relatate, ,,Viata lui Adam şi a Evei” şi ,,Apocalipsa lui Moise”, Eva apare ca un prost cunoscător care este în mod repetat înşelat şi care continuă să-l păstreze pe Adam într-o relaţie defectuoasă cu Dumnazeu. În această povestire Dumnezeu, Adam, Eva şi şarpele mărturisesc că decăderea umanitaţii este vina Evei.

Tradiţia spune că satana s-a mascat pentru a induce în eroare natura sa cum este relatat în Genesa 3. Povestirea spune că adesea şarpele sau satana au devenit geloşi pe Adam 107 şi astfel şi-au dorit să-l omoare şi să-i ia soţia . Astfel el a intrat în Eden şi a corupt-o pe Eva pe la spatele lui Adam . Noi nu putem fi siguri cât de răspândită a fost această povestire în zilele lui Pavel şi acesta împreună cu cititorii lui s-au găndit la povestirea cunoscută din Biblie şi anume la modul în care şarpele a înşelat-o pe Eva. Aceste alte tradiţii abia reântăresc imaginea păcătoşeniei şi vinovăţiei Evei .Unii dintre rabini au făcut-o, explică păcatul Evei ca şi parte a vinei lui Adam. El a adăugat cuvintelor lui Dumnezeu când a refăcut porunca dată Evei; aceasta a fost de ce ea i-a spus şarpelui că Dumnezeu nu numai că i-a interzis să mănânece din pom dar nici să nu-l atingă. Cu alte cuvinte, femeia a fost înşlată pe de o parte pentru că ea nu a primit porunca direct de la Dumnezeu, şi acela care a facut-o s-a dat ca reprezentant .

CUM SĂ INTERPRETĂM ACEST PASAJ

Pavel nu spune ” Femeile din Efes, să înveţe în tăcere şi să nu înveţe (într-un anumit sens ) dat situaţiei din Efes”. Pavel spune însă ”Femeile din Efes să înveţe în tăcere şi să nu înveţe (într-un anume sens) pentru că Eva a fost creată după Adam şi a fost înşelată şi voi n-aţi putea să deveniţi ca şi ea ” . Este uşor să vedem de ce mulţi cititori iau acest pasaj ca interzicând tuturor femeilor să înveţe. Problema nu este în mod necesar atât de simplă. În orice caz acel ” pentru că”(pentru că Eva a fost creată ) poate fi inţeles fie motivul pentru incorectitudinea învăţăturilor din Efes, fie o explicaţie ale acestora. Dacă citim propoziţia ca o explicaţie mai degrabă decât o cauză a incorectitudinii învăţăturii lor, Pavel ar putea să faca o simplă analogie decât să dea un argument universal.

Argumentul ordinii creaţiei este mai problematic şi mai dificil pentru înţelegerea celor două, pentru că este greu să concorde cu Genesa. Relatarea din Genesa luată de una singură nu o subordonează pe Eva pentru că ea a fost creată a doua. O face o parte egală cu Adam – crearea ei a fost necesară pentru ca el să fie împlinit. Fraza din ebraică ”ajutor potrivit pentru el ” după cum se ştie foarte bine are o conotaţie a puterii. ”Ajutor ”de obicei se referă la Dumnezeu în Biblia ebraică. Si ”potrivit” să însemne ”care corespunde la ” sau ”egal cu” (aşa că femeia nu este văzută ca un ajutor superior asemenea lui Dumnezeu, dar nici ca o creaţie fără pereche ca şi animalele.)

Atunci ce ar fi vrut să spuna Pavel? Există cel puţin trei posibilităţi. Prima este aceea că Pavel exploatează relatarea biblica şi îi modifică înţelesul, ignorându-i contextul. Această sugestie nu este prea atrăgătoare pentru majoritatea dintre noi care cred că Pavel scrie sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cei care susţin acest punct de vedere nu ar acepta argumentul lui Pavel ca un argument valid pentru orice cultură. A doua este aceea că Pavel foloseşte textul direct ca să argumenteze orice altceva decât acest lucru , iar dacă ar fi avut mai mult spaţiu şi-ar fi exprimat punctul de vedere aşa cum a făcut-o în 1 Corinteni:11: femeia a fost creată a doua dar ea este cu adevărat egalul omului şi partener independent. Din nou cei care nu cred că argumentul lui Pavel este direct în acest pasaj trebuie să forţeze femeia la a purta învelitori pe cap în biserici astăzi (si probabil explică de ce Pavel nu face referire la învelitori ”universale” pentru a pricepe părul împletit al femeilor cuviincioase din 1 Timotei 2:9-10)

A treia posibilitate este aceea că Pavel intentionează să faca legătura creării ulterioare a Evei cu motivul pentru care a fost înşelată. Ea nu a fost prezentă atunci când Dumnezeu a dat porunca şi deci era dependenta de Adam, în ceea ce priveşte învăţătura. Cu alte cuvinte ea a fost educată în mod inadecvat asemenea femeilor din biserica din Efes.

Un mod mai bun de a citi acest text este o analogie de genul celor pe care Pavel le deduce din Scriptură de-a lungul scrisorilor sale. Adeseori el aplică exemple biblice grupurilor analoage în adunările locale specifice din zilele lui (ex 1 Cor 10:1-12) În acest caz Pavel face o analogie între Eva cea uşor înşelată şi femeile uşor înşelate din Efes. Din moment ce Pavel în altă parte o foloseşte pe Eva ca analogie pentru vinovăţia întregii biserici din Corint (2 Cor 11:13)118 – bărbatul nu mai puţin decât femeia – este evident că nu o priveşte pe Eva ca exemplul standard pentru femei şi mai mult consecintele căderii lui Adam se aplică numai bărbaţilor, în alte pasaje pauline ( Romani 5:12-21; 1 Corinteni 15:45-49)

În acest moment am putea să ne plângem că Pavel şi-a exprimat propriul punct de vedere aici aşa cum a făcut-o în 1 Corinteni 11:11-12 dacă a vrut să ne facă să înţelegem că doar aplica ilustraţia aceasta problemei la care face referire. Dar ilustraţia lui Pavel aici acoperă doar un spaţiu de două versete şi poate este prea mult să cerem ca o ilustraţie atât de scurtă să fie prezentată dacă Pavel s-ar fi adresat doar problemei din Efes, a scris de asemenea scrisoarea către Timotei şi către credincioşii din Efes, şi nu ar fi simţit atât de necesar să explice viitoarelor generaţii că acţiona în acest fel.

După toate acestea dacă altcineva mai târziu ar fi citit scrisoarea Pavel ar fi presupus că ei ar fi fost suficient de inteligenţi să –şi dea seama că el se referea în scrisoarea sa la o situaţie din Efes, aşa cum scrisoarea în întregime pretinde să o facă. Când citim pasajul lui Pavel adresat înaintaşilor noştrii spirituali pentru relevanţa lui pentru noi , ar trebui să o citim în canonul întregii învăţături şi practici. Dar spunând asta ar trebui să remarcăm că Pavel ar fi putut să-şi fi spus punctul de vedere în acest text, totuşi singurul pasaj din Biblie care vorbea cu adevărat despre subordonarea femeilor ca o normă indiferent de cultură este pasajul despre judecata Evei la cădere . Înşelarea Evei a dus la subordonarea ei faţă de om Genesa 3:16. Acest lucru este prezentat ca partea blestemului şi ca alte aspecte ale blestemului (durerea naşterii, truda muncii câmpului, păcatul şi moartea) nu are voie să fie preamăită şi aplicată prin reguli bisericeşti. Dar Pavel poate să spună în 1 Timotei 2:15 ” Eva a păcătuit şi acest lucru este un avertisment pentru ceea ce aceste femei din Efes pot face; dar trebuie să îmi argumentez punctul de vedere: Blestemul care a urmat-o este inversat pentru adevăraţii urmaşi ai lui Isus Hristos.”

Acest pasaj este punctul culminant al argumentului lui Pavel din 2:9-15 şi trebuie să fie raportată într-un anume sens la ceea ce îl precede, slaba legătură cu versetul anterior poate să sugereze că imaginea Evei rămâne în 2:15.

Al doilea este că în ciuda păcatului Evei, o femeie poate fi salvată dacă trăieşte fără prihană înaintea lui Dumnezeu. Acest verset poate să însemne fie că ea este salvată prin supunerea faţă de blestemul din Genesa 3:16, sau că ea este salvată prin împlinirea lucrurilor necesare pentru a fi o mărturie valabilă în cultura ei. Dat fiind specificul limbajului acestui text (in mod special corectitudine ), a doua perspectivă este mai probabilă; ele sunt salvate prin rolurile matern şi familial, care erau înţelese clar ca fiind proprietatea (sophrosyne) pentru femeile în cultura greco-romană din zilele lui Pavel . Acest punct de vedere dă sens în context şi poate să fie corect. Ei au susţinut iniţial acest punct de vedere, dar citind rugăciunile antice pentru siguranţa naşterii m-a dus să mă alătur celui care susţine cel de-al treilea punct de vedere.

Cea de-a treia poziţie este că acest verset se referă la femei ca fiind ,,aduse în sigurantă prin naştere de fii”. Salvat înseamnă ,,răscumpărat” sau ,,adus în sigurantă prin” mai des în literatura antică decât ,,salvat de păcat”. Este adevărat că Pavel nu foloseşte ,,salvat”niciunde altundeva. Pentru a înţelege prin aceasta ,,salvat prin naştere de fii”, dar ar trebui să ţinem minte că Pavel nu vorbeşte în nici o altă parte despre a fi în siguranţă prin naşterea de fii. Cel mai natural mod pentru un cititor antic de a fi înţeles ,,salvare” în contextul naşterii de fii ar fi fost o trimitere sigură, pentru că femeile de obicei chemau zeităţile mari cum ar fi: Arthemis, Isis în naşterea de fii .

Sau aceasta este o citire rabinică strictă a judecăţii Evei, lucrarea nonrabinică evreiască, Apocalipsa lui Moise, de asemenea indică punctul de vedere că ea ar fi ,,aproape să îşi piardă viaţa din cauza marilor dureri” la naştere . În cartea înrudită, “Viaţa lui Adam şi Eva”, rugăciunile Evei la naşterea de copii nu au fost auzite din cauza păcatului ei, chiar dacă rugăciunile lui Adam pentru ea au fost auzite.

Dar, după cum neascultarea a declanşat consecinţele blestemului, tot aşa ascultarea ne eliberează de anumite consecinţe ale blestemului. Puterea de a deschide pântecele sterpe prin rugăciune era uneori atribuită unor oameni pioşi, şi despre preoţi se spunea că posteau pentru femeile însărcinate să nu piardă sarcina. Un vechi imn creştin pretinde că Maria L-a născut pe Isus fără dureri.Astfel, promisiunea lui Pavel că femeile vor fi mântuite prin naşterea de copii, poate fi văzută ca o eliberare în parte de blestem, de care credincioşii nu vor fi în totalitate liberi până nu vor fi şi ei părtaşi învierii celui de al doilea Adam, Cristos (1Cor.15:45-49). Aceasta ar justifica atunci o legătură între decepţia Evei şi blestem ceea ce ar conduce pe cititorii lui Pavel la presupunerea că femeile trebuie să accepte un rol subordonat în situaţia întâlnită în biserica din Efes din cauza păcatului Evei.

La acest punct, cineva se poate opune susţinând că Pavel nu avea nevoie să delimiteze tot blestemul; la urma urmei, Pavel putea încă vedea autoritatea soţului asupra soţiei (Gen.3:16) ca o parte validă a planului lui Dumnezeu până în momentul în care blestemul este epuizat la a doua venire a lui Cristos. În primul rând, argumentul lui Pavel nu depinde de acest blestem ci şi blestemul ar fi făcut argumentul mai puternic decât însuşi Pavel ar fi dorit. Gen. 3:16 deplânge consecinţele păcatului uman ca blestemul lui Dumnezeu, dar nu le prescrie ca şi regulă normativă care ar trebui îndeplinită, după cum introducerea păcatului şi a morţii la cădere nu este un motiv pentru noi să promovăm păcatul şi moartea. Pavel nu face apel la blestem, ci la păcatul Evei; şi aici pur şi simplu spune clar că blestemul în sine n-a fost niciodată în planul ideal al lui Dumnezeu pentru poporul Său şi apelarea sa la exemplul păcatului Evei nu susţine continuitatea blestemului.

Înaintea căderii, Adam şi Eva trebuiau să conducă toate lucrurile împreună (Gen.1:27-28). Însă după cădere, Adam trebuia să-şi conducă nevasta deoarece, fiind mai puternic, o putea obliga să i se supună. Dacă ar dori n-ar putea să îl învingă şi în schimb ar învinge el şi ar conduce-o. Acesta este cel mai bun înţeles al expresiei ebraicei din Gen.3:16, după construcţiile paralele din Gen.4:7: dorinţa păcatului era în Cain, dar Dumnezeu i-a spus să o controleze, să o biruiască. Aceasta este o imagine a luptei maritale şi Pavel apelează însă la ordinea creaţiei pentru a-şi demonstra argumentul: armonia mutuală, care în acest caz mandatează tăcerea şi supunerea femeii. Ordinea creaţiei mandatează armonia, dar Pavel doreşte ca nimeni să nu înţeleagă greşit apelul său la Geneza: blestemul a fost afectat de triumful lui Cristos şi părţi din el sunt anulate.

CONCLUZIE

În acest text este un principiu universal care are un sens mult mai larg decât acela că femeile needucate să nu înveţe pe alţii. Dacă Pavel într-adevăr nu dorea ca femeile să înveţe, nu era pentru că erau femei, ci pentru că erau needucate. Principiul său în acest caz este că aceia care nu înţeleg Scripturile şi nu sunt capabili să le expună clar nu ar trebui să li se permită să-i înveţe pe alţii. Acest text este, din nefericire, foarte aplicabil în zilele noastre; sunt mult prea mulţi oameni care învaţă interpretări nesănătoase ale Bibliei, şi majoritatea sunt bărbaţi.

Câteodată spuneam pe un ton ironic că această interdicţie cu privire la învăţătorii incompetenţi exclude din lucrare şi pe cei care le interzic femeilor să înveţe pe alţii. Aceasta este bineînţeles o exageraţie; dacă Dumnezeu nu ne-ar arăta milă când unele interpretări ale noastre sunt greşite, nici unul dintre noi n-ar fi considerat competent (nu este o avertizare fără sens; vezi Iacov 3:1-2). Dar vorbind cu toată seriozitatea, este un lucru foarte periculos să-i faci pe oameni să se răzgândească cu privire la chemarea lor, sau să fii împotriva chemării lor dacă este într-adevăr de la Dumnezeu. Pe ce bază ne dovedim noi, bărbaţii, chemarea ? Ne încredem în convingerea noastră interioară şi în roada unei vieţi, învăţături şi credinţe sfinte, şi dacă aceste dovezi sunt o demonstraţie insuficientă în cazul chemării divine a surorilor noastre, cum ne vom atesta chemarea noastră?

Logica acestui caz poate fi dezbătută şi contraargumentată cu o mulţime de argumente un timp îndelungat, dar între timp, ne confruntăm cu problema celor care susţin că sunt chemaţi de Dumnezeu şi cu o recoltă care este mare dar pentru care lucrătorii sunt puţini. Speranţa mea este că acest capitol va deschide câteva minţi şi inimi la chemarea lui Dumnezeu şi alte minţi şi inimi să primească lucrarea femeilor ca slujitoare ale lui Dumnezeu, ca unse cu Duhul Său cel Sfânt (Fapte 2:18).