}n ultimul capitol am v[zut importan\a de a nu privi cre=tinii din vechime ca unii care desconsiderau etic tot ceea ce reunea societatea roman[. Ei puteau umbla ]n afara acestor etici - dup[ cum am argumentat ]n acest capitol - dar de dragul martorilor prezen\i =i a supravie\uitorilor lor, Pavel a portretizat etica cre=tin[ ]n termeni care vor comunica cel mai bine culturii lor superioritatea moral[ a cre=tinismului.

Pavel a ]n\eles valorile particulare ale vechii societ[\i ]ndeajuns ca s[ cunoasc[ cum s[ o influen\eze cel mai bine. Cei care s-au g`ndit mai mult la moralitate ]n acea cultur[ chemau so\iile s[ asculte =i so\ii s[ le c`rmuiasc[ ]n mod onorabil. Pavel a ocolit nuan\ele “ascult[rii” =i ale c`rmuirii, dar el nu a evitat s[ spun[ so\iilor s[ se supun[ sau so\ilor s[ iubeasc[, pentru c[ aceasta a fost conduita care ]ntr-adev[r trebuia s[-i caracterizeze pe to\i cre=tinii. Pavel i-a chemat pe copii =i pe sclavi s[ asculte; vom examina predica pentru ei ]n urm[torul capitol.

Pentru tot conservatismul social din cuvintele lui Pavel, exist[ ]nc[ un caracter subversiv pe care el a avut curajul s[ nu-l dea pe fa\[. To\i credincio=ii erau egali ]naintea lui Dumnezeu, ]n Cristos, indiferent de ras[, de statut social sau sex ( Ef. 2:11-22;4:4-6; cf. Gal. 3:28; 1 Cor. 12:13 ). }n acest capitol vom analiza aceasta; ]n ciuda ]ncerc[rii lui Pavel de a relata cele mai bune valori din cultura Greco-Roman[ , cuvintele lui difer[ de aceste valori mai ales acolo unde Pavel a crezut aceste valori diferite de voia lui Dumnezeu.

Interesant, c`nd Pavel le-a chemat pe so\ii la supunere ]n Ef. 5:22, el a prezentat asta printr-un exemplu particular al supunerii tuturor credincio=ilor unuia singur ]n 5:21. Pavel a folosit forma tradi\ional[ a codurilor familiale discutate mai sus, dar de la supunerea so\iei la supunerea cre=tinilor ]n general el calific[ ]nsemn[tatea acestor coduri. Da, so\ia trebuie s[ se supun[ so\ului ei; dar so\ul, urm`nd exemplul lui Cristos, al sacrificiului de sine pentru so\ia lui, de asemenea trebuie s[ se supun[ pe sine ]nsu=i so\iei lui. Este mai explicit dec`t faptul c[ so\ia trebuie s[-=i iubeasc[ so\ul la fel cum el o iube=te ( cf. 5:2, 25 ).

}n acest capitol vom analiza c`teva tr[s[turi ale textului studiat. }n primul r`nd, textul adreseaz[ cele mai practice ]ntreb[ri despre cum credincio=ii sunt capabili s[ tr[iasc[ o via\[ de supunere : depinz`nd de Duhul. }n al doilea r`nd, s[ ]n\elegem ce vrea s[ spun[ Pavel despre impunerea so\iei referindu-ne la cum =i de ce so\iile au a=teptat supunere ]n antichitate, deci vom examina statutul inferior al femeii ]n societate =i autoritatea inferioar[ de acas[. }n al treilea r`nd, vom privi la cum cititorii din vechime puteau avea ”supunerea” femeilor citate, dac[ nu au fost localizate ]n contextul supunerii reciproce. }n al patrulea r`nd, vom examina chemarea pentru so\i de a-=i iubi so\iile =i modelele de rol ale lui Cristos ]n Biserica Sa. }n fine, vom investiga natura supunerii reciproce din acest pasaj =i vom vedea relevan\a, cele mai apropiate paralele str[vechi fa\[ de aceast[ idee.

Cei care sunt umplu\i cu Duhul, ]n opozi\ie cu a fi st[p`nit de starea de be\ie, ]=i arat[ inspira\ia lor prin Duhul prin c`ntarea de c`ntece unul altuia =i prin ]nchinarea c[tre Dumnezeu ( 5:19-20 ). Aceasta ne arat[ c[ Pavel vede ]nchinarea carismatic[ ]ncorporat[ ]n comunitate, ca o parte normativ[ a cre=tinismului timpuriu, nu doar o anomalie la Corint pe care el nu a avut puterea s[ o schimbe ( 1Cor. 14:26 ).

Prezen\a Duhului ]i ]ncurajeaz[ ]ntr-o mai mare m[sur[ pe credincio=i de a-=i exprima credin\a lor c[ Dumnezeu este suveran peste univers =i va duce la bun sf`r=it scopul pentru care Cristos a venit. C`nd pavel spune c[ Duhul mi=c[ oameni ca s[ “aduc[ mul\umiri ]n toate lucrurile”, nu ]ncape ]ndoial[ c[ a lovit o coard[ rezonant[ at`t ]n cazul ]nv[\a\ilor iudei care =tiau despre providen\a lui Dumnezeu din Biblie, c`t =i ]n cazul multor ]nv[\a\i dintre Neamuri influen\a\i de discu\iile comune ale vremii, de a fi de acord cu hot[r`rile lui Dumnezeu sau ale Sor\ii. }ntr-o list[ a virtu\ilor, de exemplu, Epictet declar[ c[ omul ]n\elept va fi “liber, senin, fericit...mul\umind lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, ]n afara circumstan\elor care s[-l g[seasc[ vinovat fa\[ de orice s-a ]nt`mplat, ]n afara ]nvinuirii”.

Dar alt[ no\iune a umplerii cu Duhul influen\eaz[ rela\iile unuia cu ceilal\i, ]n mod special ]n cadrul c[minului. Cei care sunt umplu\i cu Duhul, de asemenea, se vor g[si “supun`ndu-se unul altuia din dragoste pentru Cristos” ( v.21 ), =i aceast[ supunere reciproc[ se va vedea ]n rela\iile familiale specifice din cadrul c[minului ( 5:22-6:9 ).

Aceasta ]nseamn[ c[ cre=tinii nu se pot pl`nge c[ ceea ce Dumnezeu cere ]n urm[torul pasaj este prea dificil pentru ei din cauza propiilor lor cuno=tin\e acumulate sau a constitu\iei lor emo\ionale. Puterea Duhului este suficient[ ]n vie\ile credincio=ilor pentru a le da posibilitatea de a cunoa=te pe deplin voia lui Dumnezeu ]n ceea ce prive=te rela\iile interpersonale.

C`nd Pavel le cheam[ pe so\ii la supunere, cuvintele lui, luate chiar ]n sensul cel mai relevant posibil, nu spun c[ so\iile sunt chemate la subjugare. }n sensul lor cel mai puternic, cuvintele lui pur =i simplu nu reu=esc s[ schimbe structurile preponderente ale autorit[\ii ]n societate, probabil pentru c[ schimbarea structurilor ]n autoritate nu a fost scopul lui ]n aceast[ scrisoare =i nu ar fi realizat ceva ]n situa\ia lui, cu excep\ia intensific[rii persecu\iei asupra cre=tinilor, dup[ cum am argumentat ]n capitolul precedent.

Dar ]nainte de a ne putea pune problema dac[ pentru Pavel supunerea a ]nsemnat ceea ce a ]nsemnat pentru contemporanii s[i, trebuie s[ vedem exact cum au ]n\eles contemporanii s[i aceasta, =i s[ ne ]ntreb[m care a fost rolul “normal” pentru femeile din zilele lui. Vom analiza ]n primul r`nd, statutul general al femeilor din vremea lui Pavel =i din perioada apropiat[ acelor timpuri, pe urm[ ne vom ]ntoarce la ]ntrebarea despre ce ]nsemna supunerea so\iilor pentru majoritatea b[rba\ilor din vechime.

Statutul femeilor nu a fost constant ]n timpul tuturor perioadelor din antichitate. Femeile probabil, at`t cele ]ndemnatice ]n munc[ c`t =i cele ne`ndmnatice, aprovizionau Grecia Micene, dar statutul lor a declinat semnificativ o dat[ cu Platon =i Aristotel, =i ]n cele din urm[ ]n Atena. De altfel, izolarea femeilor a fost exagerat[, se pare c[ opinia lor =i chiar prezen\a nu a fost inclus[ ]n materie de moral[. Pozi\ia lor pare s[ se fi ]mbun[t[\it ]n secolele dinaintea r[sp`ndirii cre=tinismului, cel pu\in unde avem dovezi. Acest lucru a fost c`t se poate de adev[rat ]n Asia, provincia unde a fost trimis[ scrisoarea lui Pavel c[tre efeseni.

Dar chiar ]n zilele lui Pavel, mul\i b[rba\i au crezut c[ femeile erau mai slabe din punct de vedere moral dec`t b[rba\ii. Dintre cei care =i-au exprimat asemenea puncte de vedere majoritatea erau filosofi =i morali=ti. Filosofii timpurii erau credita\i cu o rug[ciune de gratitudine pentru faptul c[ nu s-au n[scut femei, =i cu un secol dup[ Pavel un ]mp[rat stoic putea diferen\ia un suflet de femeie de un suflet de b[rbat. Aristotel credea c[ aceast[ virtute e diferit[ pentru femeie =i b[rbat; la fel este virtutea st[p`nului s[ conduc[ cu ]n\elepciune, =i a sclavului s[ asculte cu s`rguin\[, deci naturile diferite ale b[rba\ilor =i femeilor le impune acestora s[-=i exprime virtu\ile ]n moduri diferite.

Eviden\a nu este ]ntotdeauna clar conturat[: nu este totul “pentru” sau “]mpotriva” femeilor. Moralistul Plutarch pucteaz[ acest aspect. El e de acord cu faptul c[ femeile pot dob`ndi virtu\i, =i laud[ splendoarea femeilor cu virtu\i de-a lungul istoriei. Dar c`nd Plutarch sus\ine c[ femeile ar trebui s[ ]nve\e filosofie de la so\ii lor, se datoreaz[ ]n parte faptului c[ el crede c[ dac[ sunt l[sate de unele singure, separat de b[rba\i, femeile vor produce doar pasiuni =i nerozii rele. }n plus, filosofii stoici declar[ c[ femeile sunt capabile de acelea=i virtu\i ca =i b[rba\ii. Dar aceasta a fost prea adesea o teorie care nu a fost tradus[ ]n practic[. Teoretic, un b[rbat =i o femeie pot fi capabili de acelea=i virtu\i, dar dispozi\iile diferite ale fiec[rui gen =i alte caracteristici ]i conduc pe ace=tia la dezvoltarea natural[ ]n diferite moduri. }n timp ce egalitatea era teoretic un lucru bun, aceea=i filosofi care au emis o asemenea teorie, ]n mod frecvent men\ionau de asemenea =i rolurile ierarhice ]n c[min =i societate. Aceasta nu a fost o mare perfec\ionare pentru Aristotel, care a sus\inut c[ virtutea b[rba\ilor e diferit[ de cea a femeilor, =i c[ curajul b[rba\ilor se poate vedea ]n conducere, ]n timp ce al femeilor se poate vedea ]n ascultare.

Este o preponderen\[ frapant[ a aparen\ei de evalu[ri negative a femeilor ]n literatura iudaic[ timpurie. Un ]nv[\[tor iudaic timpuriu care muncea =tia f[r[ ]ndoial[ de la b[rba\ii cu cuno=tin\[ din preajma lui Pavel s[ nu stea ]n preajma femeilor, pentru c[ r[ul vine de la ele ca o molie care care se ive=te dintre haine. R[ul unui b[rbat, se t`nguie=te acest ]nv[\[tor, este mai bun dec`t binele unei femei, pentru c[ ea aduce doar ru=ine =i repro=. Acela=i ]nv[\[tor avertizeaz[ asupra dificult[\ii de a fi c[s[torit cu o femeie rea, dezvolt`nd o tem[ care apare de asemenea ]n Proverbe.

}nv[\[torul iudeu timpuriu Hillel, se spune c[ asocia femeile cu vr[jitoriile, iar mai t`rziu ni=te rabini dezvolt[ aceast[ sugestie. Mai t`rziu, ]nc[ un rabin scoate ]n eviden\[ faptul c[ litera ini\ial[ a numelui lui Satan apare pentru prima oar[ ]n Biblie la crea\ia Evei, =i trage de aici concluzia c[ Satan a fost creat cu femeia. Femeilor li se spune, ]ntr-un document iudaic din Diaspora, s[ fac[ tot ce le st[ ]n putin\[ pentru a-i atrage pe b[rba\i ]n domeniul sexual, pe c`nd un alt asemenea document declar[ c[ din =ase mii de oameni care se ]ndreptau spre distrugere, doar o singur[ femeie a avut la fel de multe fapte bune c`t faptele rele.

Exist[ =i alte semne ale statutului social inferior al femeii ]n iudaismul timpuriu. Unul dintre acestea este rug[ciunea ades citat[ a lui R. Judah:

Un b[rbat trebuie s[ recite trei benedic\ii ]n fiecare zi:” L[udat ( fii Tu, o Doamne...) care nu m-ai f[cut un arian ( dintre neamuri ) ...un b[d[ran ( ignorant ) ... ( sau ) o femeie”. Un arian - cum se spune toate na\iunile sunt nimic ]naintea Lui... Un b[d[ran - pentru c[ “un b[d[ran nu se teme de p[cat” ( m. Abot. 2:5 )... O femeie - pentru c[ femeile nu sunt obligate s[ \in[ toate poruncile.

Aceast[ rug[ciune probabil c[ nu este folosit[ la fel de devreme ca ]n primul secol, dar ea reflect[ premisa general[ ]n\eleas[ a realit[\ii sociale; nu e vorba numai de perspectiva de mai t`rziu a rabinilor, dar la fel de bine poate fi vorba de perspectiva grecilor citat[. Privilegiul ur`t reflectat ]n acest caz specific este privilegiul de a fi capabili de a \ine toate poruncile din Tora; femeile erau obligate s[ \in[ doar c`teva.

De altfel femeile iudaice din Palestina au avut poate unele libert[\i care lipseau contemporanelor lor sub legile greci =i romane; legea rabinic[ de asemenea vorbe=te despre statutul social inferior al femeilor ]n general ]n iudaismul palestinian. Faptul c[ o femeie era luat[ ca =i so\ie pe baza unei analogii legale de proprietate nu este semnificativ ]n mod particular. Aceasta reflect[ ]ns[ obiceiul de a descrie drepturile sexuale exclusiviste ale b[rbatului fa\[ de so\ia sa sub lege =i nu ]nseamn[ c[ so\ia era privit[ de b[rbatul ei ca o proprietate impersonal[. Totu=i de o mai mare importan\[ era responsabilitatea ei legal[ de a se supune so\ului ei =i de a-i da orice venit pe care ea l-ar putea ob\ine. O lege din al doilea secol de asemenea apare spre a a=eza o prioritate mai ]nalt[ ]n via\a sau proprietatea unui b[rbat dec`t a unei femei =i o prioritate mai ]nalt[ ]n a proteja prioritatea sexual[ feminin[ dec`t cea a b[rbatului. Legi care reflectau ]n mod pozitiv perspectiva asupra femeii sau legi care le ofereau protec\ia nu schimb[ faptul c[ b[rbatul avea un statut social superior =i putere.

Regulile din V. T. Referitoare la necur[\ia din perioada menstrual[ a unei femei au fost extinse =i dezvoltate de autotit[\ile legale iudaice de mai t`rziu, care au venit s[ pun[ o restric\ie ]n ce prive=te interac\iunea femeilor =i s[ dea un caracter riguros respect[rii acestor reguli de c[tre b[rba\i. Dar, din vechime, b[rba\ii evrei respectabili din Palestina au evitat contactul social cu femei mai mult dec`t din motive formale. Se cerea ca un b[rbat s[ nu stea ]ntre femei pentru c[ ]ntr-adev[r simpla =edere l`ng[ so\ia altcuiva ar putea duce la a o dori =i astfel la nimicire.

Un ]nv[\[tor din perioada precre=in[ din Ierusalim =i cei care au f[cut comentarii asupra lucr[rilor lui ar fi spus: “+i s[ nu r[sp`ndi\i b`rfa cu o femeie” - ei spuneau acest lucru ]n ceea ce prive=te so\ia cuiva, cu at`t mai mult ]n ceea ce prive=te so\ia unui prieten. Rezultatul final, atunci c`nd ]\i permi\i s[ p[l[vr[ge=ti cu o femeie, astfel avertizeaz[ Sages, este iadul. O interpretare rabinic[ a acestei maxime spunea c[ s-ar referi la pericolul de a fi sedus; o alt[ interpretare rabinic[ afirma c[ aceast[ zical[ ar ]nsemna c[ ]ncrederea ]ntr-o femeie ar duce la ruinare. Chiar =i conversa\ia ]n public cu o rud[ era considerat[ nepotrivit[ pentru un scolastic, din moment ce privitorii nu =i-ar putea da seama c[ ea este o rud[ =i ar putea suspecta flirt din partea lui. }ntr-adev[r, a=a de important[ era aceast[ chestiune ]nc`t rabinii de mai t`rziu au afirmat c[ }nsu=i Dumnezeu evita s[ vorbeasc[ cu femeile.

Ace=ti ]nv[\[tori evrei de mai t`rziu priveau ]n mod normal m[rturia unei femei ca mai pu\in de luat ]n considerare dec`t cea a b[rba\ilor =i nu erau singurii care aveau o astfel de perspectiv[. Josephus, un scriitor evreu aristocrat, familiar cu cuvintele mai r[sp`ndite ale lumii greco-romane, prive=te interdic\ia m[rturiilor femeilor ca parte din legea lui Dumnezeu bazat[ pe inferioritatea moral[ propie sexului lor:

“Nu te ]ncrede ]ntr-un singur martor, ci s[ fie trei sau cel pu\in doi, a c[ror m[rturie s[ fie acreditat[ de vie\ile lor trecute. De la femei s[ nu se accepte nici o m[rturie din cauza nestatorniciei =i nechibzuin\ei specifice sexului lor. De asemenea, nu permitea sclavilor s[ aduc[ m[rturie din cauza josniciei sufletului lor”.

Mul\i scriitori evrei aveau perspectiva asupra femeilor ca fiind instabile =i prea vorb[re\e. Acest lucru este cel pu\in adev[rat ]n majoritatea scrierilor iudaice din afara Palestinei c`t =i din cadrul Palestinei. Philo, cel mai clar exemplu pe care-l putem da despre un scriitor evreu din afara Palestinei, indic[ ca o chestiune de cuno=tin\[ general[ c[ femeile sunt ]nzestrate de natur[ cu mai pu\in[ judecat[, =i ]n general le asociaz[ cu cuno=tin\a bazat[ pe sentiment, opusul ra\ionalit[\ii masculine. Opera “Sentences” a lui Syriac Menander avetiza un b[rbat - ]n special unul care ]=i caut[ o viitoare so\ie - s[ evite o femeie vorb[rea\[. Femeile iudaice ar fi putut fi ]ntr-o anumit[ m[sur[ “better of” ]n provincia roman[ din Asia, dar dovezile au adus argumente c[ acest lucru indic[ faptul c[ mai multe femei aveau o mai mare importan\[ acolo dec`t ]n Palestina. Aceea=i dovad[ demonstreaz[ c[ astfel de femei care erau ]n ascensiune erau ]n minoritate chiar pe acolo.

Dintr-un motiv oarecare - ar fi putut fi unul economic - ]n Palestina iudaic[ b[ie\eii erau prefera\i feti\elor. Aceast[ atitudine era totu=i mai puternic[ altundeva ]n lumea mediteranean[. De exemplu, o carte de visuri greceasc[ prezicea c[ un vis despre copii de gen masculin este o prevestire favorabil[, dar un vis despre copii de genul feminin aducea ghinion. Aceasta ]ns[ nu ]nsemna c[ fiicele erau mai pu\in iubite dec`t fiii, dar ]nt[re=te imaginea statutului lor social, ]n general inferior ]n antichitate.

Imaginea nu este ]n ]ntregime negativ[; desigur, pe l`ng[ textele literare, se pare c[ femeile iudaice din afara Palestinei ( =i posibil chiar =i ]n Palestina ) luau parte ]n mod public la via\a comunit[\ilor ]n care tr[iau. }n Palestina femeile nu erau limitate doar la casa lor, ci puteau s[ lucreze ]n pr[v[liile locale =i so\ului i se cerea s[-i acorde so\iei o libertate de mi=care relativ[. }n plus, so\ul trebuia ]ntotdeauna s[-=i respecte so\ia.

Ca aceste perspective diferite despre femei ar fi putut exista ]mpreun[ este ilustrat de o dezbatere dintre c`\iva rabini de mult mai t`rziu, a c[ror opinii conflictuale ucenicii lor s-au sim\it competen\i s[ le armonizeze.