Semestrul trecut, noi am studiat una dintre epistolele lui Pavel. În semestrul acesta, vom studia una dintre evanghelile sinoptice. În ce măsură putem noi aştepta ca studiul unei evanghelii să procedeze la fel ca şi studiul unei epistole? Care ar putea fi diferenţele dintre metodele cerute de aceste două genuri diferite?

• Scris într-un context care va fi oglindit într-o oarecare măsură în document.

• Critica redactării: Interdependenţa evanghelilor sinoptice face posibil o comparaţie între ele ca să înţelegem mai bine scopul şi mesajul autorului prin ceea ce el a scris.
• Documente fondamentale ale unor comunităţii, lucru care înseamnă că accentul se pune mai mult pe viaţa şi învăţătura Domnului Isus şi că mai multe perioade şi nevoii din istoria comunităţii pot fi oglindite într-un astfel de document.

Mai bine începem cu ce nu este: nu este o istorie modernă. Nu relatează lucruri doar pentru că s-au întâmplat, nu încearcă să relateze tot ce s-a întâmplat. Are un scop didactic şi religios mai mult decât unul informativ ]n sine. În alte cuvinte, autorul unei Evanghelii alege dintre cuvintele şi evenimentele vieţii Domnului Isus ca să înveţele ceva, ca să comunice ceva. Le redactează, le explică şi le aplică într-un mod contextualizat şi relevant pentru biserica în contextul în care a scris.

Aceste patru cărţi, fiindcă fiecare are scopul de a comunica ceva despre Isus, trebuie interpretate în relaţie cu celelalte dar în nici un caz nu trebuie doar amestecate cu informaţii din celelalte. Când amestecăm informaţii din diferite evanghelii, înainte să înţelegem şi să interpretăm fiecare în parte, uneori nu reuşim să înţelegem mesajul niciuneia dintre ele!

Pentru ca să înţelegem mesajul lui Matei, trebuie să folosim două metode de citire, fiecare în parte contribuind ceva la înţelegerea noastră:

1) Critica narativă: Trebuie să citim Evanghelia după Matei ca o carte, pentru că asta de fapt este. Nu este doar o colecţie de promisiuni, du este o revistă ca 'Pâinea Noastră cea de Toate Zilele' care trebuie citită numai o pagină pe zi. Dacă vrem să înţelegem mesajul lui Matei, atunci aceleaşi metode care ar putea fi folosite ca să înţelegem mesajul lui Dostoievski în 'Fraţii Karamazov' sau mesajul lui Hugo în 'Les Miserables' pot fi folosite şi aici. Menţionez lucrul acesta pentru că unele lucruri foarte simple sunt uitate de prea mulţi creştini, între care de exemplu:

• importanţa felului în care povestirea începe şi sfârşeşte.
• importanţa dialogurilor şi a interacţiunii între personaje.
• importanţa cunoştiinţelor despre mediul istoric în care a fost scrisă.

2) Critica redactării: O a două metodă care este complementară cu prima este critica redactării. Matei a folosit cel puţin două surse, Marcu şi Q, şi ceea ce el a ales să includă/excludă ne spune ceva despre scopurile lui. Tocmai de aceea, dacă amestecăm informaţii din Matei cu informaţii din Luca, ar fi uşor să nu ne dăm seama că Matei a omis unele informaţii sau că Luca a adăugat unele detalii cu un scop.

Lista următoare este oferită de expertul helveţian în Matei, prof. Ulrich Luz:

• Matei are tendinţă de a grupa împreună material cu o temă sau cu cuvinte similare (vom vedea acest lucru mai clar când ne uităm în detaliu la predica de pe munte)
• Secţiuni paralele de multe ori corospunde în lungime (Matei a fost atent nu numai la detalii, ci şi la elementul estetic)
• Uneori compune, combină sau redactează materialul după o schemă numerică (grupuri de 3 sunt întâlnite tot mereu; 2,4 şi 7 sunt deasemenea importante).
• El foloseşte cuvinte cheie (care sunt repetate, probabil ca şi un ajutor mnemonic - adică un ajutor la memorat) şi semnaluri care fac aluzii la idei şi teme care vor fi importante mai târziu în naraţiune.
• Matei crează sau foloseşte paralele/dubluuri ca să-şi clarifice intenţiile (Îi plac incluzii, adică paralele care arată hotarele unei linii de gândire sau a unei teme; se găsesc şi exempluri de chiasm).

Deci, cu toate că n-am avut timp să ne uităm la exemple, un studiu în metodele lui Matie de a-şi folosi sursele şi de a-şi compune Evanghelie ne arată că nu avem de a face doar cu o colecţie de informaţii ci cu o lucrare literară compusă cu grijă şi cu atenţie.

Până acum, am vorbit despre autorul acestei evanghelii sub numele de 'Matei', şi aşa voi face în continuare. Dar ştim noi cu siguranţă că autorul acestei evanghelii este de fapt 'Matei', vameşul menţionat în această scriere? Marturia lui Papias şi titlul adăugat la multe manuscrise timpurii dovedeşte că cel puţin din anul 125 era noastră, această carte era asociată cu numele 'Matei'. Dar este clar că această tradiţie bisericească nu este de ajuns ca să numim autorul cu absolută siguranţă 'Matei, fostul vameş şi unul dintre cei 12'. În săptămânile şi în cursurile care urmează vom încerca să-l cunoaştem pe autorul prin felul în care se exprimă prin ceea ce el a scris.

Cei mai mulţi experţi datează Evanghelia după Matei în ultimul sfert al primului secol, dar unii autori recenţi au accentuat faptul că nu sunt dovezi clare pentru datarea aceasta şi că de aceea o dată mai devreme este posibilă. Interesul lui în legea mozaică şi în interacţiunea între Isus şi farisei sugerează că scrie pentru o biserică în care iudeii predominează şi care mai are legături şi interacţiune cu sinagoga. Totuşi Matei are un interes şi în misiunea către neamuri, lucru care face probabil că biserica lui participează într-o astfel de misiune.

Unde a fost biserica aceasta? Mulţi sunt de părere că Matei a fost scrisă în Siria, poate la Antiohia. Acest loc s-ar potrivi bine cu accentul iudaic în Matei dar cu un interes în misiunea către neamuri, şi de asemenea cu interesul lui în Petru şi accentele care unii le-ar numi 'anti-pauline'. Nu se poate afirma nimic cu absolută siguranţă despre localitatea unde a fost scrisă, dar evidenţele sunt destul de bune că a fost undeva în Siria. Totuşi important este că contextul este unul iudaic, conservator cu privire la respectarea legii, dar unde limba vorbită a fost greacă şi unde exista interes în misiunea către neamuri.

Matei arată ca un manual, scris ca să fie folosit în biserică pentru învăţătură/catacheză şi pentru pregătirea misionarilor (cu toate că materialul cel mai potrivit pentru acest lucru provine direct din Q şi este posibil că Q a fost un manual pentru pregătirea lucrătorilor creştini). Nu este fără motive că Gundry descrie Evanghelia după Matei ca fiind 'un manual pentru o biserică mixtă care suferă persecuţie'. Este cartea de bază pentru o comunitate creştină care interacţionează în mod polemic cu sinagoga.

Data vitoare vom studia primele capitole din Matei, cu accent pe relatarea naşterii Domnului Isus, după care vom trece la Predica de pe Munte.

La seminarii (pentru TP2) vom studia critica textuală, după care vom studia textul grecesc al Evangheliei după Matei.