Matei 02

Matei 02

Felul în care Matei introduce Evanghelia sa

Naraţiunea despre naşterea Domnului Isus

Marcu nu conţine, şi detaliile din Luca sunt aproape total diferite.

Ce vrea să accentueze prin naraţiunea lui?

1) Dumnezeu este cu poporul său

2) Un Moise nou - aluzii nu numai la naraţiunile biblice despre Moise ci şi la altele din Flavius Iosif şi Pseudo-Filon (profeţia despre naşterea unui copil care va mântui Israel; porunca de a omorî copiii de partea bărbătească; fuga din/în Egipt [IRONIE! fug în Egipt de cineva care este numit 'regele iudeilor'] - vedeţi pluralul în Matei 2:20: pentru că în Matei numai Irod a fost cel care a vrut să-l omoară, probabil aici vedem clar influenţa cuvintelor din Exod 4:19).

3) Respingerea lui de către poporul lui Dumnezeu şi acceptarea lui de alţii [evreii nu l-au găsit prin Scriptură în timp ce nişte păgâni l-au găsit prin astrologie - o avertizare şi o mustrare clară pentru poporul lui Dumnezeu care trebuie auzit şi astăzi]

4) Genealogiile - numărul 14 este simbolic, fiind valoarea numerică a literelor din numele 'David' - de fapt, nu sunt 14 în fiecare grupă. În genealogia lui, în contrast cu obiceiul vremii, sunt menţionate 5 femei. Celelalte înafara de Maria au fost neamuri sau cel puţin iudeii din această perioadă au crezut că sunt neamuri (Cartea Jubileilor 41:1 spune că Tamara a fost arameană; Rahab a fost cananită; Rut a fost din Moab; Uria fiind hitit înseamnă că şi soţia lui Batşeba a fost, dacă nu străină, totuşi la marginile poporului lui Israel). Genealogia lui Matei, ca şi povestirea despre magi, a fost o provocare puternică împotriva presupunerii iudaice că Dumnezeu este de partea iudeilor, sau de partea bărbaţilor. Interpretate în context, aproape toate scrierile majore ale NT încearcă să ridice situaţia neamurilor şi a femeilor mai sus decât a fost în societate. Bine înţeles acest fapt are implicaţii şi pentru noi astăzi.

5) Împlinirea profeţiilor - dar în ce sens…?

Problema Împlinirii Profeţiilor în Matei 1-2

Care este relaţia între versetele citate şi pasajele din care sunt luate, adică contextele lor originale?

1:22-23 cu Isaia 7:1-8:18

2:15 cu Osea 11:1-7

2:17-18 cu Ieremia 31:15-17

2:23 cu ?

Ce să spunem despre felul în care Matei foloseşte aceste pasaje din VT? Scoate versete din context şi le face 'pretexte'? Sau a avut presupoziţii pe care noi nu le avem, care au făcut ca interpretarea lui să se pară legitimă în contextul şi cultura lui?

Isaia 7 - se referă în contextul original la naşterea unui copil al profetului sau al regelui? Nu este clar, dar în orice caz în LXX s-a tradus cu un cuvânt care nu înseamnă doar 'o femeie tânără' ci 'o fecioară' în sens strict. Asta a creat posibilitatea pentru Matei să vadă în acest text ceva care are de a face cu Isus. Dar în orice caz punctul este că Isus, mai mult decât orice copil care s-a născut în istoria lui Israel, este semnul cel mai clar că Dumnezeu este cu poporul său.

Osea 11 - Poate că Matei a vrut să accentueze faptul că în Isus istoria poporului lui Israel este recapitulată.

Ieremia 31 - Şi aici recapitularea istoriei poporului poate să fie un aspect al presupoziţilor lui Matei care să fi făcut aceste cuvinte să pară relevante. Dar faptul că evreii au considerat că sunt în continuare într-o stare de exil poate să fie un alt motiv de ce Matei s-a legat de acest text. Isus participă în starea de pedeapsă suferinţă şi exil, dar este şi semnul că starea aceasta în curând va ajunge la un sfârtşit.

Faptul că Matei vede în istoria lui Isus istoria Israelul adevărat se vede clar şi în naraţiunea ispitirii. În pustie, Isus se confruntă cu aceleaşi ispite care au confruntat poporul Israel în pustie. El răspunde cu răspunsurile care Israel trebuia să da, conform Deuteronom.

Alte aspecte ale prezentării Domnului Isus în primele capitole

Pentru Matei, ca şi pentru Luca şi Ioan, a fost greu să-l prezinte pe Isus botezându-se de către Ioan, lucru care ar fi dat impresia că Isus a fost un ucenic al lui Ioan. Deci Matei adaugă cuvintele lui Ioan, în timp ce Luca descrie faptul că Ioan a fost băgat la închisoare înainte să descrie botezul lui Isus, iar Ioan nici nu menţionează faptul că Isus a fost botezat de Ioan.

Totuşi numai Matei prezintă clar faptul că mesajul lui Isus a continuat predicarea lui Ioan Botezatorul (cf. Matei 3:2; 4:17).

Nu este o diferenţă faţă de Evanghelia după Luca, dar totuşi ceea ce atât Matei cât şi Luca au preluat din Q despre predicarea lui Ioan Botezatorul este foarte important. Am menţionat semestrul trecut faptul că problema cea mai mare în iudaism în vremea aceasta nu pare a fi fost legalismul sau unele încercări de auto-îndreptăţire, ci convingerea că ei, pentru că sunt poporul lui Dumnezeu, sunt pregătiţi şi într-o relaţie bună cu Dumnezeu, şi dacă vor cădea în păcat oricum vor fi iertaţi pentru că sunt poporul lui Dumnezeu. În răspuns Ioan proclamă că a fi un fiu al lui Avraam nu înseamnă nici fără un fel coruspunzator de a trăi.

Concluzie: În scurt, Matei vrea să-l prezintă pe Isus aici ca implinirea aşteptărilor Scripturii, şi cel care în viaţa lui recapitulează istoria lui Israel şi o împlineşte. Într-un mod care este în acord cu felul în care Dumnezeu a dat copii de partea bărbătească în mod miracolos în trecut şi a făcut din copiii respectivi salvatori pentru Israel, dar care este mult mai minunat şi decisiv, Dumnezeu dovedeşte prin evenimentele legate de aparenţa lui Isus în istorie că el este cu poporul lui. Dar acest 'cu' este condiţional - el face tot ce este necesar pentru mântuirea sau răscumpărarea poporului său, dar întrebarea care este ridicată este dacă poporul său este în stare să primească aceasta acţiune divină şi să răspundă în mod potrivit. Restul evangheliei încearcă să da un răspuns acestei întrebări şi să ofere mântuirea divină tuturor celor care sunt în stare să răspundă.