Predica de pe Munte poate este partea cea mai bine cunoscută din Scriptură. Evanghelia după Matei a fost făcută prima carte din Noul Testament de către cei care au aranjat cărţile canonului, şi acest fapt a contribuit mult la felul în care mulţi îl privesc pe Isus ca unul care, prin excelenţă, a fost un învăţător.

Luther a predicat mult pe baza acestor capitole şi a încercat să combată două feluri de interpretare cu care n-a fost de acord.

Dar pe de altă parte Luther a fost împotriva celor care, în mod 'fanatic' (după părerea lui), au înţeles predica de pe munte ca fiind o lege normativă. O astfel de interpretare, după părerea lui Luther, ar fi creat o confuzie între lege şi evanghelie, între domeniul sacru şi domeniul secular. Luther a formulat în acest context doctrina lui binecunoscută despre 'două domenii', cel sacru şi cel secular. Deci pentru Luther un creştin de rând nu trebuie să se împotrivească, ca şi individ, celui care îi face rău; dar de exemplu un primar (chiar dacă este un creştin) trebuie să lupte împotriva răului.

Din perspectiva lui Luther, Predica de pe Munte este un fel de lege, care arată omului perfecţiunea şi astfel îl provocă la pocăinţă. În acelaşi timp, Predica de pe Munte este şi evanghelie, în sensul că oferă binecuvântare sau 'fericire' celor care răspund.

Predica de pe Munte în acest caz este un ideal care nu poate fi realizat de către oameni căzuţi, ci doar ne arată starea noastră păcătoasă şi ne îndrumă spre iertarea evangheliei.

Interpretarea aceasta este numită cea 'fanatică' în primul rând de cei care n-o acceptă. Anabaptiştii împotriva cărora Luther a scris au adoptat perspectiva aceasta, şi de aceea au respins orice fel de jurământ sau de participare în activităţi legate de armată. De asemenea în secolul nostru autorul rus Leo Tolstoy a acuzat biserica lui Hristos de a fi diluat cerinţele lui Isus. Dacă toţi ar asculta de învăţăturile care sunt date în Predica de pe Munte, ar exista un fel de paradis pe pământ. Sau aşa cum afirmă Dostoievski în 'Idiotul', dacă doar ne-am iubi unii pe alţii ca pe noi înşine, Împărăţia cerului ar fi stabilit pe pământ. Mulţi creştini socialişti găsesc în acest pasaj 'mesajul revoluţiei şi al transformării lumii prin Dumnezeu'. Dar exegeţii Lutherani resping această interpretare pentru că lor li se pare că nu ia destul în serios starea căzută a omului.

Dacă cerinţele Predicii de pe Munte nu se pot realiza, atunci o alternativă ar fi să vedem în acest pasaj o etică nu de acţiune ci de atitudine. Mulţi interpreţi liberali de exemplu sunt de părere că Predica de pe Munte nu trebuie interpretată literal ci ca un apel la conştiinţă. În contrast cu idea că suntem sub o anumită lege scrisă, perspectiva aceasta afirmă că Predica de pe Munte este un apel la libertate care ne invită să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu nu prin anumite fapte ci prin adoptarea unei anumite atitudini ale inimii.

Dintre cei care au adoptat perspectiva aceasta trebuie menţionat numele lui Johannes Weiss şi al lui Albert Schweizer. Aceşti doi savanţi şi-au dat seama că Isus a trăit într-o altă lume, o altă perioadă istorică şi cu un alt mod de gândire care se pare ciudat din perspectiva noastră modernă. Perspectiva lui Isus asupra lumii este identificată de aceşti interpreţi ca fiind una apocaliptică. Astfel Weiss a ajuns la concluzia că aceste îndemnuri pot fi înţelese numai când le privim nu ca regulile unei comunităţi care va exista pentru o perioadă lungă, ci ca răspunsul radical al unor oameni influenţaţi în mod puternic de apropieriea sfârşitului lumii. De asemenea Schweizer a numit aceste învăţături ale lui Isus o 'etică interimară'. Predica de pe munte deci reprezintă răspunsul de pocăinţă faţă de sfârşitul iminent.

Alţi experţi au atras atenţia la relaţia dintre Predica de pe Munte şi iudaismul rabinic (în contrast cu cel apocaliptic). Aceste studii au accentuat faptul că nu există un element din învăţătura lui Isus care să fie sută la sută unic în contextul iudaismului de atunci. Elementul distinctiv din mesajul lui Isus a fost idea că în propria sa persoană se apropie împărăţia lui Dumnezeu de omenire. Ca şi un alt exemplu de o interpretare din categoria aceasta, menţionez W. D. Davies, cine afirmă că Predica de pe Munte trebuie interpretată în lumină iudaismului rabinic, ca fiind un răspuns creştin la perspectiva adoptată de către rabinii iudei la Iamnia şi încercarea lor de a restaura şi de a redefini iudaismul după evenimentele din anul 70 era noastră.

Mişcarea teologiei dialectice începute de Karl Barth a cuprins până la urmă oameni din mai multe confesiuni şi tradiţii creştine, dar interpretările diverse din perspectiva aceasta au în comun faptul că nu este de ajuns o interpretare istorică: este nevoie de o interpretare care să cuprindă atât perspectivele istorice, cât şi cele teologice. Perspectiva aceasta accentuează faptul că nu există exegeză fără presupoziţii, lucru care are ca implicaţie faptul că nu putem să citim un anumit pasaj biblic fără să fim afectaţi de contextul nostru istoric, care este diferit faţă de cel care a fost în vedere când pasajul respectiv a fost scris.

De exemplu, Rudolf Bultmann a respins interpretarea liberală, afirmând că Predica de pe Munte are de a face cu ascultare radicală. Chemarea lui Isus necesită un răspuns care afectează persoana întreagă. [Se vede în interpretarea lui influenţa existenţialismului, care a contribuit mult la evanghelicalismul american modern]. Vă prezint un citat din cartea Jesus a lui Bultmann:

Predica de pe Munte a avut o influenţă asupra unor personaje importante din secolul XX, dintre care Rev. Dr. Martin Luther King Jr. şi 'Mahatma' Gandhi. În perspectiva aceasta Predica de pe Munte este puterea lui Dumnezeu care trebuie să transforme comportarea socială.

-----

După ce prezintă toate aceste perspective diferite de interpretare, Georg Strecker accentuează nevoia de a interpreta Predica de pe Munte în contextul său istoric original înainte de a încerca s-o aplicăm pentru zilele noastre. Totuşi merită să discutăm aceste diferite perspective înainte să începem să studiăm acest pasaj. Este Predica de pe Munte o etică pentru creştini numai, sau pentru toţi? (Sau în alte cuvinte, Predica de pe Munte reprezintă mesajul Evangheliei sau felul de viaţă cerut de la cei care deja au acceptat Evanghelia?) Este ea o lege pentru societatea întreagă sau un ideal pentru comunitatea creştină? Înlocuieşte legea lui Moise sau doar o defineşte mai clar? Trebuie aplicată în mod literal sau vorbeşte uneori în mod hiperbolic?

Astfel putem să specificăm acum relaţia între învăţăturile găsite aici şi idei contemporane lui Matei. Aşa cum unii au accentuat, idea că trebuie să renunţăm la sine şi să ne iubim unii pe alţii nu sunt idei care nu se găsesc şi în altă parte. Ceea ce deosebeşte învăţătura Domnului Isus [aşa cum este prezentată aici] de alte învăţături este accentul pus pe Împărăţia lui Dumnezeu şi pe faptul că această Împărăţie s-a apropiat de oameni chiar în persoana lui Isus însuşi.

Luând în considerare discuţiile începute de Weiss şi Schweizer despre importanţa escatologiei pentru etica lui Isus, în ce măsură trebuie să înţelegem aceste învăţături etice ca fiind în acelaşi timp şi învăţături escatologice? În ce măsură sunt ele legate în mod direct nu de o concepţie abstractă despre Împărăţia lui Dumnezeu, ci de o concepţie despre o Împărăţie care va aduce istoria la un sfârşit, sau despre o Împărăţie a cărei venire a fost aşteptată înainte să dispară generaţia care a trăit în timpul lui Isus?

Chiar dacă putem găsi paralele la cele mai multe elemente şi învăţături etice din Predica de pe Munte, acest lucru nu trebuie să ne surprindă: o mare parte se bizuieşte pe VT, care este sursa eticii iudaice şi musulmane. De asemenea etica VT nu este ceva care s-a formulat într-o mănăstire ci maidegrabă în interacţiune directă cu alte moduri de gândire contemporane. Şi chiar dacă putem găsi paralele, felul în care aceste învăţături sunt puse împreună şi aspectele care sunt accentuate, au un caracter distinctiv.

_____________________

________________________

Ca să vedem un pic mai clar contrastul între interpretarea şi redactarea lui Matei şi cele ale lui Luca, trebuie să privim diferenţa între forma fericirilor. Unii ar spune că fericirile din Luca nu sunt 'spiritualizate' în măsura în care sunt în Matei.În orice caz, pentru Luca, accentul este pus mai mult pe felul în care aceste învăţături trebuie să afecteze viaţa cotidiană a comunităţii creştine. De aceea adugă cuvântul 'acum' în Luca 6:21a şi 6:25a. Problema relaţiei între bogaţi şi săraci este accentuată foarte mult în Luca în general şi nu numai aici.

-----------------------------------

În Predica de pe Munte, limbajul distinctiv al lui Matei apare de mai multe ori: nu numai de exemplu 'Împărăţia cerului' în loc de 'Împărăţia lui Dumnezeu', ci şi altele, de exemplu 'neprihănire/dreptate'.

Matei îl prezintă pe Domnul Isus ca un Moise nou, şi în acest context faptul că aduce aceste învăţături pe munte trebuie să fie semnificativ. Nu trebuie să decidem acum dacă este vorba de o lege nouă sau o doar o interpretare mai bună a legii. Totuşi este clar că Matei intenţionează un contrast sau o comparaţie între Isus şi Moise, de un fel sau altul.

Matei Pavel

Sunt multe alte puncte care pot fi discutate, dar acestea vor fi de ajuns pentru o intoducere în exegeza şi interpretarea acestui pasaj. Vom pune accentul pe modul istoric de interpretare, încercând să înţelegem aceste învăţături în contextul lor original social, istoric, teologic şi literar. Dar această predică nu este doar un text interesant din trecut. După ce am făcut tot ceea ce este necesar ca să citim într-un mod 'academic', atent şi informat, trebuie să citim şi într-un mod deschis la mesajul acestui pasaj şi căutând ca Dumnezeu să ne vorbească şi să ne schimbe prin el.