N.T. Wright, The Climax Of The Covenant, T&T Clark 1991

Referitor la teologia paulina sunt cel putin doua teorii cu privire la atitudinea lui Pavel fata de Lege:

-Luther gandea ca Pavel a fost impotriva ei

-Calvin sustine ca Pavel a fost in favoarea Legii

Schweitzer crede ca aceasta problema a fost gresit pusa. O noua metoda de lucru cu pasajul este aceea de a de o interpetare care sa se potriveasca in orice discutie serioasa, punandu-l in context exegetic, vazand care este sensul.

Intre textele controversate ale lui Pavel ar trebui inclus si pasajul din Gal 3:10-14. Pasajul respectiv ridica urmatoarea problema: Ce fel de teologie a ispasirii ne este prezentata?

De fapt, continuua Wright, Pavel prezinta in respectivul pasaj ceea ce se intampla cand Torah si fagaduinta se intalnesc. Exegeza pasajului este insa complicata de un numar de factori:

- Unul dintre ei este folosirea aparent incurcata a persoanei I pl (13-14) care este considerata de anumiti exegeti ca se refera numai la iudeii crestini, altii la toti crestinii, iar pentru altii este inca o dovada a confuziei din mintea lui Pavel.

- alt factor este folosirea diferitelor pasaje vetero-testamentare. La prima vedere Pavel pare a cita intr-o maniera particulara care difera de modul de abordare pe care il foloseste in Romani.

-Al treilea factor este paralelismul frecvent care poate fi observat intre aceste versete si alte cateva pasaje de-a lungul epistolelor.

Problema care apare este urmatoarea: Ce vrea Pavel sa spuna despre moartea lui Hristos?, Ce vrea sa spuna despre Torah?

Interpretarea traditionala considera pasajul ca si "locus clasicus" in teologia paulina a ispasirii, o afirmare a problemei pacatului si a solutiei divine; rascumpararea prin moartea lui Hristos. Toate referirile pe care Pavel le face cu privire la moartea lui Hristos, fara exceptie, prin limbajul destinat din care razbate o tenta personala alaturi de argument, nu sunt facute pentru un sistem abstract. Mult mai recent cativa interpreti au vazut in acest pasaj cheia convertirii lui Pavel si a justificarii prin credinta.

Pavel inainte de a deveni crestin a privit la Deuteronom 27:26 ca la un pasaj cheie ce era o dovada impotriva crestinismului. Un Mesia crucificat este blestemat de Dumnezeu, de aceea nu poate fi Mesia. Invierea lui Hristos, sau mai precis, credintalui Pavel in acea inviere, l-a convins ca Isus Hristos a fost inainte de toate Mesia: Hristos a fost sfarsitul legii, in sensul, ca ea a fost dusa la desavarsire prin faptul ca a fost implinita, declarand-o de prisos in noul plan al lui Dumnezeu.

Altii au vazut pasajul inca un exemplu al confuziei care era in capul lui Pavel. El rationeaza adunand un manunchi de texte irelevante argumentand in concluzie ca ca legea este acum abolita.

Sugestia lui Donaldson si Dunn este aceea ca blestemarea lui Hristos si justificarea ulterioara inseamna ca neamurile, initial blestemate, sunt acum bineprimite in poporul lui Dumnezeu.

Pavel nu foloseste Deut si Gen pentru a face o serie de asocieri mai convingatoare. Tot capitolul poate fi vazut ca o discutie extinsa asupra Gen 15, capitol care trateaza problema legamantului pe care Dumnezeu l-a facut cu Avraam si "samanta" lui. Gen 15 contine ideea dreptatii si pe cea de adevar.

Folosirea textului din Deut nu este intamplatoare. Putem intelege mai bine daca privim in context. Binecuvantarea si blestemul nu sunt alegeri optionale. Deut declara ca cel care va face alegerea gresita va suferi urmarea: blestemul (28:15-29:29). Acest lucru insa nu va fi sfarsitul legamantului. Deut 30 reda speranta in cazul in care blestemul vine asupra poporului. Cu alte cuvinte Deut 27-30 este despre exil si restaurare intelese ca judecata legamantului.

Acesta este contextul in care ar trebui inteles Gal 3:10-14 in particular si in relatie cu tot capitolul. Este expresia unei taine de care Pavel se ocupa in tot capitolul: prin crucea lui Hristos, Mesia, blestemul exilului a atins apogeul si a fost inlocuit odata pentru totdeauna, de aceea binecuvantarea reinnoirii legamantului se revarsa asa cum Dumnezeu a intentionat.

Caci, la inceputul versetului 10 indica o legatura cu 9, dar la prima vedere este greu de stabilit legatura. Pe de o parte Pavel poate aduce un motiv in plus pentru concluzia din 9. Prin demonstratia faptului ca familia lui Avraam se alcatuieste din toti aceia care sunt caracterizati de credinta, Pavel pare ca vrea sa spuna: nu exista posibilitate de a intra in aceasta familie decat prin credinta.

Pe de alta parte pare ca face conexiune cu legamantul prin cuvintele: binecuvantare si blestem. Pentru orice evreu care cunoaste Torah aceste cuvinte fac trimitere la Deut 27-30 unde sunt infatisate obligatiile israelitilor fata de Dumnezeu si sunt detaliate binecuvantarile ce vor urma ascultarii. In acest caz fara indoiala ca Pavel s-a gandit la Deut 27:26. Citand in 10b versetele concluzie din lista blestemelor. "Blestemat este oricine nu staruieste in toate lucrarile scrise in cartea legii ca sa le implineasca."

Tema centrala din Gal 3 este familia lui Avraam, familie care a esuat datorita neascultarii. Punctul maxim al legamantului a fost atins prin moartea lui Mesia. Moartea lui Hristos demonstreaza ca acum binecuvantarile fagaduite lui Avraam au venit peste neamuri, si de aceea noi avem promisiunule Duhului prin credinta.

Versetul 10 poate fi interpretat in multe feluri, fapt care afecteaza modul in care vam intelege ulterior:

a. Toti cei care n-au implinit in totalitate Torah sunt blestemati

b. Nici unul n-a implinit Torah integral

c. De aceea toti cei care traiesc dupa faptele legii sunt blestemati

Este de asemenea posibil sa citim textul intr-un mod usor diferit, dand un alt sens interpretarii, insa aceste modificari sunt minore:

a. Toti cei care n-au implinit integral Torah sunt subiectul blestemului

c. De aceea toti cei care traiesc dupa faptele legii sunt sub amenintarea blestemului

O sugestie diferita vine de la cei care vad problema "nomismului" o icurcatura in mintea lui Pavel mai mare decat problema pacatului:

a. Viata dupa faptele legii nu inseamna incercarea de a-ti castiga propria salvare

b. Ca si proces este arogant sa stabilesti pretentii lui Dumnezeu

c. De aceea cei care traiesc dupa faptele legii sunt sub blestem

N.T. Wright considera ca nici unul dintre aceste moduri de abordare nu este corect, el sugerand ca argumentul substantial sa fie analizat in felul urmator:

a. Toti cei care au acceptat Torah au acceptat prin aceasta modul iudeu de vietuire

b. Israelul a suferit ca si natiune, din punct de vedere istoric blestemul exilului pe care Torah l-a adus din cauza ca nu a fost integral respectata

c. De aceea toti cei care au acceptat Torah sunt acum sub acest blestem

Aceasta interpretare este confirmata de versetul 11 care este un citat din Habacuc 2:4, pasaj de importanta considerabila in gandirea apocaliptica a iudeilor. Habacuc a vazut legamantul definit in termenii credintei: cei drepti vor fi una si vor fi eliberati din punct de vedere escatologic. Versetul 12 demonstreaza ca Torah nu poate fi pusa pe picior de egalitate cu binecuvantarea legamantului.

Gen 12 si Habacuc 2 conduc la afirmarea faptului ca cei care sunt beneficiarii legamantului sunt cei care au credinta, spre deosebire de Torah care asigura binecuvantarea legamantului pe baza a ceea ce se >face> din ceea ce ea cere. Cartea Levitic, considerata din punct de vedere istoric, lege mozaica, este relativizata in Habacuc, Pavel aratand in Romani ca aceasta relativizare este ultima parte a intregului legamant.

Argumentul poate fi mai bine prezentat dupa cum urmeaza: contextul din Levitic 18, din care Pavel citeaza in versetul 5, este avertismentul ca daca Israel nu pastreaza legamantul va fi respins. Acest lucru este prezentat in 20:22-25, 26:14-43. Levitic puncteaza ideea conform careia esecul in pastrarea legamantului va aduce blestemul exilului.

Torah asa cum este prezentata nu inseamna credinta, deoarece ea vorbeste de >implinire>, care la randul ei poate fi inteleasa ca >implinire a lucrurilor care fac distinctiv poporul Israel> si de aceea nu poate fi linia care demarcheaza legamantul facut familiei lui Avraaam si prezentata de catre Habacuc, familie care este caracterizata de credinta. Punctul maxim al legamantului care lucra in mod precis prin exil si refacere, a fost atins in forma unui mare eveniment de memorie recenta, si acum adevarata restaurare a fost inceputa, o restaurare la care neamurile au fost invitate sa ia parte.

Intrebarea acestui capitol este urmatoarea: cum se verifica promisiunule din punctul de vedere al Torei, promisiuni care urmeaza sa aibe loc?

Pavel va vorbi despre inceputurile unei natiuni, si despre legea a adus blestem, si nu binecuvantare. Solutia pe care el o da cu privire la intrebarea mentionata la inceput se gaseste in moartea lui Mesia. Pentru ca Mesia reprezinta Israelul el este capabil de a lua blestemul poporului si de a-l ispasi. Isus a murit ca si rege al iudeilor, in mainile romanilor, a caror opresiune asupra Israelului este prezenta, si care reprezintablestemul insasi. Crucificarea lui Mesia, putem spune ca este chintesenta, modelul, blestemului si actul sau de importanta finala.

Mesia a venit in Israel sub blestemul legii (4:4) nu ca sa fie doar reprezentantul Israelului, ci reprezentantul rascumpararii Israelului. El este Israelul care moare sub blestemul legii si apoi Israelul care trece de acest blestem, indreptandu-se catre viata noului legamant.

Conform expresiei folosite de Pavel legea l-a blestemat pe Isus, dar invierea a aratat ca legea este gresita, nu se poate spune ca Pavel este impotriva legii. In acest context afirmatia lui depinde de validitatea blestemului legamantului, si nu de natura lui Isus ca Mesia. Nu putem asadar afirma ca Pavel respingea legea ca fiind gresita, ci din contra conform acestui pasaj, Tora a fost corecta in pronuntarea blestemului. Moartea lui Hristos trebuie inteleasa in contextul innoirii legamantului. Teologia paulina a crucii trebuie sa fie punctul central al legamantului lui Dumnezeu cu Israel.

Pavel nu abandoneaza precizia care l-a caracterizat de-a lungul pasajului:cum va veni binecuvantarea asupra neamurilor? Vv 10-11; ce se va intampla cu iudeii?

In primul rand, in urma argumentelor pauline rezulta ca neamurule sunt impreuna mostenitoare ale binecuvantarii care a foat promisa lui Avraam in Gen 12, 15, 18. Hristos ca si samanta a lui Avraam, in sensul ca a reusit sa implineasca ceea ce samanta lui Avraam n-a implinit, a devenit o lumina pentru toate popoarele. Neamurile conform afirmatiei lui Pavel sunt beneficiare ale binecuvantarilor, dar in Isus Hristos.

Al doilea rezultat este acela ca noul legamant incepe pentru ca >prin credinta sa primim Duhul fagaduit>. Duhul este cea mai evidenta dovada a reinnoirii legamantului. Mentionarea Duhului nu este o simpla afirmatie cu privire la o noua dimensiune a experientei religioase, ci indica in mod clar ca legamantul a fost reinnoit, intoarcerea din exil reinceputa. Pavel se concentreaza asupra faptului ca in mod miraculos neamurile au fost in final admise, acceptate in familia lui Dumnezeu, acest lucru facandu-se nu prin excluderea iudeilor; toti cei care cred au siguranta apartenentei lor ca membri in poporul lui Dumnezeu.

Tora a adus blestemul asupra Israelului datorita faptului ca Israelul n-a respectat-o. Acest lucru nu inseamna ca nu a fost implinitain mod individual; Israel ca natiune a esuat in insarcinarea de a fi lumina neamurilor, de a fi samanta lui Avraam prin care multitudinea familiilor pamantului ar fi trebuit sa primeasca binecuvantarea. Afirmatia centrala pare a fi 2:16, >nimeni nu poate fi socotit neprihanit prin faptele legii>.

Geneza si Habacuc citite alaturi de Levitic si Deuteronom, indica faptul ca Dumnezeu a prevazut o linie de demarcatie numita credinta. Moartea lui Isus a dus in final la incetarea blestemului care a fost asupra Israelului, asupra oamenilor de sub legamant; prin moartea lui Hristos binecucantarea din legamantul avraamic poate veni peste neamuri. Semnul distinctiv al acestei familii, a neamurilor si iudeilor, este desigur credinta.

Teologia legamantului este o caracteristica intalnita nu doar in gandirea iudaica, ci in intreaga teologie paulina. Spre deosebire de toate acestea, Pavel nu ofera pur si simplu o alta forma a legamantului nomist. Legamantul este unul reinnoit, iar semnul membralitatii este credinta.