În pasajul 3:1 - 4:31 Pavel aduce o serie de argumente pentru a combate punctul de vedere conform căruia justificarea depinde de faptele Legii şi că respectarea Legii este parte integrantă a vieţii creştine. S-a sugerat că 3:1 - 4:31 funcţionează retoric ca o dovadă susţinând o teză autoritară (2:15-21). Cu toate acestea 3:1 - 4:31 nu este foarte uşor de analizat şi comentatorii mai recenţi, au analizat textul în moduri diferite. Indiferent de modul în care acest paragraf este analizat, el conţine o serie de argumente teologice care sunt cruciale pentru înţelegerea învăţătorilor lui Pavel despre Lege şi justificare. Acestea sunt tratate pe rând.

1. O galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Cristos ca răstignit?
1. Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?
1. Sunteţi aşa de nechibzuiţi! După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
1. În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar!
1. Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

A doua, a treia şi a cincea întrebare sunt vitale pentru studierea punctelor de vedere ale lui Pavel despre Lege şi justificare. Înainte de a discuta acestea, totuşi vor fi făcute scurte comentarii cu privire la prima şi a patra întrebare.

În prima sa întrebare, Pavel spune: - “Cine v-a fermecat pe voi?”. Studii recente atrag atenţia asupra folosirii verbului “basknein” în primul secol în legătură cu magie şi vrăjitorie. S-a subliniat că Pavel şi contemporanii săi au acceptat, mult mai mult decât o fac azi teologii din Vest, realitatea şi influenţa diavolului. Astfel, acolo unde identificăm o dispută pur teologică între Pavel şi oponenţii săi, el ar fi recunoscut aceasta ca o bătălie cu diavolul. Cu alte cuvinte întrebarea lui Pavel “Cine v-a fermecat pe voi?” reflectă credinţa că oponenţii săi sunt unelte ale diavolului pentru a-i întoarce pe galateni de la Evanghelia adevărată.

În plus, pe lângă folosirea termenului “baskanein”, în legătură cu magia şi vrăjitoria, acesta a fost folosit şi pentru a denumi “ochiul răului”. Anumiţi indivizi au crezut că au puterea să farmece sau să vrăjească pe alţii cu privirea. S-a sugerat că în Galateni 3:1, Pavel a răsturnat situaţia în detrimentul oponenţilor săi (care spuneau că el a pus “ochi răi” pe galateni când i-a determinat să accepte Evanghelia sa deficitară) insinuând că ei erau aceia care puseseră “ochi răi” asupra galatenilor. Expresia “ochi rău” a fost des asociată cu invidie şi dacă este corect să interpretăm 3:1 în lumina acestui context atunci Pavel s-ar putea să fi insinuat că nu este vorba de invidia cu care oponenţii săi să se gândească să-i întoarcă pe galateni de la Pavel şi Evanghelia sa spre propria lor evanghelie.

Cea de-a patra întrebare este: “În zadar aţi experimentat voi atât de multe! Dacă în adevăr, e înzadar!” (v.4). Verbul “pathein” se poate referi atât la experienţele bune cât şi la cele rele pe care le trăieşte o persoană, sensul intenţionat de autor îl dscoperim în context. Câteva traduceri formulează întrebarea lui Pavel, astfel: “Aţi suferit aşa multe lucruri în zadar?” (referindu-se la faptul că galatenii au experimentat persecuţiile pentru credinţa lor), dar este mai bine să formulăm astfel: “Aţi experimentat aşa mult (bine) pentru nimic?”. Acest sens pozitiv al verbului “pathein” este susţinut aici de faptul că toate celelalte experienţe despre care Pavel i-a atenţionat în 3:2-5 sunt pozitive şi de faptul că nu se face nici-o aluzie în scrisoare că galatenii ar fi suferit persecuţii datorită credinţei lor. Scopul lui Pavel prin această întrebare a fost să apeleze la semnificaţia experienţei galatenilor înainte de venirea iudeilor pentru a-i încuraja să urmeze Evanghelia prin care ei experimentaseră atât de multe lucruri bune.

Este timpul să ne întoarcem la acele întrebări care sunt vitale pentru înţelegerea punctelor de vedere ale lui Pavel despre Lege şi justificare. În a doua întrebare Pavel afirmă: “Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi duhul, ori prin auzirea credinţei?” (ex. Akoes pisteos) (v.2). La prima vedere această întrebare pare să nu schimbe discuţia de la Lege şi justificare spre Lege şi Duhul Sfânt. Totuşi, nu aceasta este problema. În timp ce Pavel discuta problema justificării şi receptării Duhului Sfânt separat, el nu credea că puteau fi experimentate separat. Astfel, a întreba dacă ei au primit Duhul Sfânt prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei echivala cu a întreba dacă ei fuseseră justificaţi prin faptele Legii sau pri auzirea credinţei. Răspunsul aşteptat era desigur “prin credinţa în urma auzirii”. Prin această întrebare Pavel urmăreşte să arate cerinţele legaliste ale iudeilor nu sunt necesare. Aşa cum receptarea iniţială a Duhului Sfânt este independentă de faptele Legii, tot astfel este şi acceptarea iniţială de către Dumnezeu, spre exemplu justificarea cuiva. Ceea ce contează este auzirea credinţei.

Întrebarea a treia apelează de asemenea la experienţa galatenilor. Această întrebare nu face apel la receptarea iniţială a Duhului Sfânt, ci mai degrabă la rolul Duhului Sfânt în evoluţia vieţii credincioşilor: “ Sunteţi aşa de nechibzuiţi! După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?”. În paragraful 3:1-5 “sfârşind prin firea pământească” funcţionează ca sinonim pentru “sfârşind prin faptele Legii”. Scopul acestei întrebări a fost să-i încurajeze pe galateni să recunoască faptul că începând viaţa creştină cu Duhul Sfânt n-ar trebui să o întregească cu firea pământească. Ei trebuie să recunoască, că în acelaşi fel în care şi-au început noua viaţă ca şi credincioşi cu Duhul Sfânt (independent de faptele Legii), astfel trebuie să caute întregirea ei. Întrebarea presupune desigur că credinţa demistificată a învăţăturii iudaice era greşită. Viaţa creştină trebuie întregită în acelaşi fel în care a început. Nu mai este loc pentru faptele Legii în viaţa creştină aşa cum a fost la începutul ei. Ei nu trebuie să urmeze exemplul credincioşilor evrei pentru că ceea ce nu este mistic pentru credincioşii evrei (ceea ce oamenii lui Dumnezeu trebuie să facă) devine legalist când este vorba despre credincioşii dintre neamuri (ceea ce oamenii trebuie să facă pentru a fi incluşi în poporul lui Dumnezeu).

A cincea întrebare face apel la experienţa galatenilor cu Duhul Sfânt pentru a arăta că importantă este credinţa în viaţa creştină şi nu faptele Legii: “Cel ce vă dă Duhul şi face minuni pentru voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?” (v.5.). Referirea la Duhul Sfânt trimis de Dumnezeu este probabil o aluzie la convertirea galatenilor când iniţial au primit Duhul Sfânt, iar referirea la minunile făcute de Dumnezeu înseamnă probabil continuarea lucrării Duhul Sfânt printre ei. În acest caz, această ultimă întrebare evidenţiează două aspecte diferite ale experienţei galatenilor cu Duhul Sfânt (cea iniţială şi cea ce va urma), care se găsesc în a doua şi respectiv a treia întrebare. A cincea întrebare intenţionează să întărescă implicaţiile celei de-a doua şi a treia întrebări, că atât implicaţia legalistă cât şi cea demistificată a învăţăturii iudeilor erau greşite. Faptele Legii nu au făcut posibile nici experienţa iniţială a Duhului Sfânt nici continuarea ei prin credincioşi; a crede ceea ce ai auzit este tot ceea ce ai nevoie şi astfel, contrar învăţăturii evreilor, aceasta este credinţa celor ce sunt copiii lui Avraam (3:7).

“Evident, motivul pentru care aceştia au experimentat lucruri mari n-a fost dragostea pentru aproape sau evitarea adulterului, aşa că de ce le-ar păsa de altfel de lucruri. Nimeni n-ar ajunge vreodată la concluzia că ţinerea Legii ar trebui să fie sursa darurilor spirituale, atâta timp cât Legea este privită corect ca un imperativ ce rezultă din legământul lui Dumnezeu”.

Argumentul lui Pavel este asaltat (copleşit) cu probleme empirice, spune Räisänen, pentru că acele comunităţi care au accentuat importanţa ţinerii Legii n-au fost lipsite de experienţa activităţii Duhului Sfânt printre ei (F.A.2) şi pentru că, chiar Galateni 3:1-6 implică faptul că, în ciuda regresiunilor în ceea ce priveşte ţinerea Legii, cititorii lui Pavel au continuat să experimenteze activitatea Duhului (aceasta este forţa particiilor prezente “epichoregon” şi “energon”) (v.5). observaţiile critice ale lui Räisänen par să nu-şi atingă scopul în trei feluri. Mai întâi, Pavel nu aduce argumente împotriva punctului de vedere conform căruia ţinerea Legii este sursa darurilor spirituale. Mai degrabă el argumentează prin experimentarea Duhului Sfânt de către galateni (fără faptele Legii) că justificarea este primită, de asemenea independent de faptele Legii. În al doilea rând dovada empirică a activităţii Duhului Sfânt în ţinerea Legii de către comunităţi este indiscutabilă. Pavel nu neagă aceasta. El neagă faptul că lucrul acesta se datorează ţinerii Legii pe care galatenii au experimentat-o. În al treilea rând, faptele Legii în mintea lui Pavel nu se referă neapărat la anumite lucruri precum iubirea aproapelui şi evitarea adulterului, dar circumcizia şi ţinerea zilelor speciale, a lunilor, a anotimpurilor şi a anilor asupra cărora iudeii insistau, erau necesare pentru a face parte din adevăraţii copii ai lui Avraam.

În acest punct putem furniza mai mult suport pentru susţinerea punctului de vedere conform căruia experienţa Duhului Sfânt şi justificarea sunt inseparabile aşa cum Pavel le-a privit. Acest lucru poate fi făcut dacă 3:6 (“Aşa cum Avraam a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca neprihănire”) este văzut ca o referire la 3:5 (cu referirea sa la Dumnezeu care dă Duhul Sfânt acelora care au crezut ceea ce au auzit), implicând astfel o paralelă între experienţa cu Duhul Sfânt a galatenilor şi justificarea lui Avraam. Legătura dintre justificare şi experienţa Duhului Sfânt este ilustrată de asemenea în versetul 3:14, unde Pavel spune că scopul salvării a fost “pentru ca în Cristos Isus binecuvântarea lui Avraam [justificarea 3:8] să vină la neamuri aşa ca noi să primim promisiunea Duhului Sfânt prin credinţă”.