English language version

Am fost sase pui la nastere, si din câte stiu, toti cei cinci frati si surori ai mei se simt foarte bine la oamenii care i-au adoptat. Da' cre'ca eu sunt totusi mai bine în situatia mea actuala, si asta nu-i de mirare de vreme ce eu am fost primul nascut, de unde si ego-ul meu asa de pronuntat. Fotografia din stânga este probabil prima poza din viata mea care mi-a fost facuta si acolo sunt eu cu unul din fratii mei de sânge, când eram deja destul de mari ca sa încapem fiecare în câte un pantof. Eu sunt tipul din partea dreapta sau cel din pantoful stâng ca sa fiu mai exact.

Mama mea naturala este Pappy si ea este foarte frumoasa si are asa un aer de lady în poza asta care a fost facuta când ea avea cam 2½ ani iar eu sunt tare mândru ca seaman cu ea izbitor de mult.

Ana si Dorian m-au adoptat pe la mijlocul lui februarie 2000 când n-aveam decât sase saptamâni, iar asta s-a întâmplat deoarece mama lui Pappy era colega de servici cu Ana în vremea aceea. Mai mult ca sigur ca trebuie sa fi avut mare încredere în Ana ca sa ma încredinteze ei, dar tot ce pot spune acuma cu toata convingerea e ca a avut multa dreptate.

Parintii mei oameni nu avusesera niciodata un animal de casa înainte, dar ei tot planuiau sa faca rost de unul, gândindu-se ca acesta ar fi putut sa-i tina de urât baiatului lor care are în general o fire mai retrasa. Eu zic ca Bogdan e un tip de treaba si asa mai departe, dar se vede treaba ca el prefera sa asculte CD-urile lui cu muzica clasica si sa stea la el în camera mai mult decât sa ma trateze pe mine cu o afectiune nemarginita, dar eu tin la el totusi. Pe mama si pe tata îi iubesc tare de tot si ei la fel pe mine, iar Dorian îmi arata toata afectiunea si întelegerea mai mult ca oricine si eu desigur sunt fericit ca pot sa-i raspund cu aceeasi moneda.

Noi toti locuim într-un apartament de bloc în centrul Bucurestiului si pe mine chiar faza asta ma cam deranjeaza pentru ca eu sunt voios si nu sunt un tip care sa stea închis în casa si detest teribil sa umblu în lessa si încerc din rasputeri sa ma obisnuiesc cu strazile aglomerate si traficul zgomotos. Oh, doamne.

În tot cazul, ca sa nu lungesc prea mult vorba, m-am gândit sa fac o lista cu chestiile care îmi plac si cu cele care nu-mi plac, si asta suna cam asa:
 

Ce îmi place

	Sa-l întâmpin pe Dorian când vine acasa de la servici in fiecare luni, marti, miercuri, joi si vineri
	Sa fiu în centrul atentiei
	Sa fiu scarpinat pe burta si la subtiori, cu picioarele în sus *blush*
	Pizza! Si resturile de la masa
	Sa fac cuceriri în parc in weekend-uri *he-he*
	Sa ma cuibaresc în pat la picioarele lui Dorian când atipeste el dupa-amiezile
	Sa dorm pe spate
	Calatoriile lungi cu masina (mda, pe bancheta din spate) pentru ca stiu ca urmeaza o iesire la iarba verde sau ceva asemanator sau chiar plecatul in vacanta!

Sunt foarte usor de multumit si îmi place aproape orice...

Ce nu-mi place

	Sa-l vad pe Dorian ca pleaca la servici dimineata in fiecare luni, marti, miercuri, joi si vineri
	Sa ma plimb pe strada în lesa si asta din cauza ca am nesansa sa locuiesc in centru
	Tunetele... oh da, si zgomotul aspiratorului
	Sa mi se smulga firele de par de pe craniu cu mâna ca sa nu-mi creasca cârlionti *ouch*
	Sa fiu obligat sa merg acasa tocmai când ma distrez cel mai bine cu cunostintele mele de specie canina (baieti sau fete, n-are importanta) *vai-vai*
	Calculatorul lui Dorian cu tot cu internetul ala al lui când eu am chef de joaca
	Dorian când fumeaza *yuck*
	Sa treaca oameni prin fata usii apartamentului când sunt singur acasa
	Oricine care ma vrea sa ma exaspereze, inclusiv oamenii
	Sa dorm pe bancheta din spate a masinii mai multe nopti la rând - asta pentru ca receptionerii de hotel sunt departe de a fi cei mai draguti oameni din lume cu mine *bleah*

Dupa cum vedeti... e foarte usor sa te împaci cu mine!