1. Seminar introductiv
2. Civilizaţia cretană şi miceniană. Indoeuropenizarea spaţiului balcanic
3. Iliada şi Odiseea ca izvoare istorice
4. Colonizarea greacă şi Renaşterea greacă
5. Instituţii arhaice (Sparta şi Atena)
6. Tirania arhaică
7. Reformatori şi legislatori
8. Războaiele medice şi Liga de la Delos
9. Războiul peloponesiac
10. Lumea greacă în secolul al IV-lea
11. Consecinţele expansiunii militare a lui Alexandru cel Mare
12. Epoca elenistică

A. Izvoare:

Petre, Z., Societatea greacă arhaică şi clasică, Bucureşti, Editura Universităţii, 1994.

Arrianus, Expediţia lui Alexandru cel Mare in Asia, Bucureşti, 1966

Aristotel, Politica, Bucureşti, 1924 (1996).

Aristotel, Constituţia ateniană, Iaşi, 1991.

Polybios, Istorii, Bucureşti, 1966-1995

Demostene, Filipicele, în Oratori greci (ed. A. Marin), Bucureşti, 1969.

Homer, Iliada, tr. G. Murnu, Bucureşti, 1985.

Homer, Odiseea, tr. G. Murnu, Bucureşti, 1979.

Hesiod, Munci şi zile, Bucureşti, 1957.

Herodot, Istorii, Bucureşti, 1964.

Platon, Republica, în Opere, vol. 5, Bucureşti, 1974.

Plutarh, Vieţi paralele, Bucureşti, vol. 1-5, 1960-1964

Tucidide, Războiul peloponesiac, Bucureşti, 1966.

Xenophon, Helenicele, Bucureşti, 1972.

Andrewes, A., The Greek Tyrants, London, 1956

Austin, M. M., The Hellenistic World, Cambridge, 1981

Boardman, J., Grecii de peste mări, Bucureşti, 1988

Bengtson, H., Griechische Geschichte,

Buck, R. J., A History of Boeotia, Alberta, 1979

Amouretti, M. Cl., Le monde grec antique, Paris, 1990

Chamoux, Fr., Civilizatia greaca, Bucureşti, 1989

Chamoux, Fr., Civilizatia elenistica, Bucureşti, 1985

Dodds, E. R., Grecii şi iraţionalul, Iaşi, 1998

Ducat, J., Les hilotes, Paris, 1990

Ducrey, P., Guerre et guerriers dans la Grece antique, Fribourg, 1985

Ehrenberg, V., The Greek State, London, 1969

Ellul, J., Histoire des institutions, tome Ier, L’Antiquite, Paris, 1961

Finley, M., Vechii greci, Bucureşti, 1974

Finley, M., Lumea lui Odiseu, Bucureşti, 1972

Finley, M., Ancient Economy,

Finley, M., L’Economie ancienne,

Garlan, Y., Les esclaves en Grece ancienne, Paris, 1982

Glotz, G., Cetatea greacă, Bucureşti, 1992

Gimbutas, M., Civilizaţie şi cultură, Bucureşti, 1989

Graham, A. J., Colony and Mother-City in Ancient Greece, Manchester, 1971

Hansen, M. H., The Athenian Assembly in the Age of Demosthenes, Oxford, 1987

Larsen, J. A. O., Greek Federal States, Oxford, 1968

Marinovic, L. P., Le mercenariat grec au IV^e siecle et la crise de la polis, Paris, 1988

Mitchell, Lynette G., Rhodes, P. J., The Development of the Polis in Archaic Greece, London, New York, 1997.

Mosse, Cl., La tyrannie dans la Grece antique, Paris, 1969

Mosse, Cl., La colonisation dans l’antiquite, Paris, 1970

Osborne, R., Greece in the Making, 1200-479 BC, New York, 1996

Petre, Z., Civilizaţia greacă şi originile democraţiei, Bucureşti, 1993

Petre, Z., Le comportement des tyrans, în Studii Clasice, Bucureşti, 1972

Platon, N., Civilizaţia egeeană, Bucureşti, 1988

Piatkowski, A., O istorie a Greciei antice, Bucureşti, 1988

Poursat, J. Cl., La Grece preclassique, des origines a la fin du VIe siecle, Paris, 1995.

Preaux, Cl., Le monde hellenistique, Paris, 1978

Rhodes, P. J., The Athenian Boule, Oxford, 1972

Roussel, D., Tribu et Cite, Paris, 1976

Snodgrass, A., Grecia epocii întunecate, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Mit şi gândire în Grecia antică, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Mit şi religie în Grecia antică, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Originile gândirii greceşti, Bucureşti, 1995

Vernant, J. P., Problemes de la guerre en Grece ancienne, Paris/Haga, 1968/1985

Veyne, P., Le Pain et le Cirque. Sociologie historique d’une pluralisme politique, Paris,1976

Vidal-Naquet, P., Vânatorul negru, Bucureşti, 1985

Vidal-Naquet, P., Economies et societes en Grece ancienne, Paris, 1973

Will, E., Le monde grec et l’Orient, Paris, 1972

Will, E., Histoire politique du monde hellenistique, 1966

xxx , Cambridge Ancient History,

Probleme organizatorice

• aparatul critic
• scopul şi obiectivele seminarului

2600-2000- minoic timpuriu

2000-1580-minoic mijlociu

1580-1200-minoic tarziu

2400-2000-minoian vechi

2000-1550-minoian nou (epoca bronzului)

1550-1200-minoian nou recent.

Posturi comerciale: Zakro, Palaikastro, Machlos, Gournia, Mallia, Vasiliki, Agia Triada, Agios Onouphrios

Epoca bronzului: cca. 2000-1700: primele palate

1700-1400: seria a II-a de palate

1400-1200: Creta miceniană

• dezvoltarea meşteşugului şi a comerţului; dezvoltarea regională inegală
• Cnossos, Phaistos
• ceramica Camares

• palate: Cnossos, Phaistos, Mallia
• silabar A
• stil ceramic naturalist
• Cnossos- hegemonia cretană, “thalassocratia” cretană

• economie naturală
• dezvoltarea meşteşugurilor, comerţului
• scrisul
• legături comerciale cu Ciclade, Egipt, Orient
• influenţa egipteană
• organizarea sociala pe genos-uri: descoperiri la Vasiliki, Palaikastro, Gournia

Regele: preot, conducător militar, judecător

Religia: forţele naturii, chtoniene, Zeiţa Mamă

Arta: motive florale şi animale marine; realism

Economia: influenţa egipteană

CIVILIZAŢIA MICENIANĂ (1600-1150 BC)

• din 1400, civilizaţia cretană devine tributară celei miceniene
• din 1600, influenţa cretană în Grecia
• societate militară; monopolul militar al nobililor
• după 1400, comerţul micenian îl înlocuieşte pe cel minoian către Orient, Asia Mică, Sicilia, Italia
• aşezări întărite

A. Regele: wa-na-ka; conducător militar sef: la-wa-ge-tas

B. Functionari: telestai, deţinători de sarcini

basileis, sarcini administrative

koretere, şefi militari

C. Demos

D. Sclavii

Economie: centralizată, de tip palaţial

Cultura: influenţa cretană

• palate: Micene, Pylos, Tirinth
• sculptura: Poarta leilor dde la Micene, stele funerare, cupele de aur de la Vaphio, inel de aur la Micene
• scriere: silabar B, descifrat de M. Ventriss şi J. Chadwick, 1953, din secolul al XV-lea BC
• religie: zei antropomorfi: Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, cultul morţilor, credinţa în heros

1. Colapsul organizării administraţiei centrale a statului timpuriu:

a. dispariţia sau reducerea în numărul de nivele ale ierarhiei centrale

b. fragmentarea completă sau dispariţia organizaţiei militare în unităţi mici, independente

d. eclipsa templelor în rolul de centre religioase majore

e. pierderea efectivă a ştiintei de carte pentru foloase religioase sau seculare

c. schimburi externe foarte reduse, rutele tradiţionale de comerţ dispar

d. reducerea volumului de schimburi interne

e. încetarea manufacturilor specializate

c. frecventa alegere a locurilor defensive: “fuga pe dealuri”

5. Tranziţia la nivel inferior a integrării sociopolitice

b. fisiunea regatului în mici teritorii, ale căror graniţe pot relata despre forme politice mai timpurii

g. rapida regenerare a conducerii sau chiar a societăţii statale, în parte influenţată de resturi ale predecesorului

a. incercarea noilor grupuri de putere de a stabili o legitimare in termeni istorici prin crearea de genealogii cu legatura cu statul “autohton”, sau relatand drepturile lor ca invadatori, cucerind puterea prin forta armelor

b. tendinta printre cronicarii timpurii de a personaliza explicatii istorice, deci aceasta schimbare e incredintata faptelor individuale, batalii, invazii, si sa atribuie declinul puterilor ostile din afara (cf. 5f)

c. unele confuzii in legende si povestiri intre Varsta de Aur a primei civilizatii si Varsta Eroica a celei imediat urmatoare

d. cantitatea mica de obiecte arheologice datand din perioada de dupa colaps, comparata cu cea din perioada precedenta

e. tendinta istoricilor de a accepta drept dovezi istorisiri traditionale scrise cateva secole dupa colaps

f. inceata dezvoltare a arheologiei Dark Age

1. Periodizarea epocii obscure: cca. 1180- 750 BC

• Submicenian: 1200- 1015 BC
• Protogeometric 1015-900 BC
• Geometric:

• vechi 900- 850 BC
• mijlociu 850- 750 BC
• recent 750- 700 BC

2. Discutii: teoria colapsului unei societati complexe si evidenta arheologica

1. Submicenian:-diminuarea numarului siturilor

1. Protogeometric:- diversitatea stilurilor ceramice

1. Geometric: 1. vechi: -diversitatea stilurilor ceramice

3. Homer si istoria: structuri de sefii

ex. Atena: PG- opozitia agathoi- kakoi

SM- bogatia

PG vârsta, sexul- distinctii

familii aristocratice

• oikos- baza structurii sociale
• fratria- persoane libere si cu integritatea drepturilor; legaturi de rudenie
• phyle (lat. tribus)- eroul eponim
• genos- altceva decât ginta ; structura familiala

1. stenochoria
2. stasis
3. catastrofa- emigrare totală
4. integritatea metropolei

text: Platon, Legile, IV, 3

2. Modalitatea de colonizare. Tipuri de colonii

• apoikia
• emporion
• relaţia metropolă- colonii: ex. Corint- Syracusa- Kasmenai, Akrai

colonii mixte: Rhegion: 2 grupuri de chalcidieni, un grup din Zankle, un grup de fugari din Messenia

Leuca, Porto Cesareo, Oria, Rocavecchia, Egnazia (Apulia); Timmari, Garaguso, Serra di Vaglio, Rossano di Vaglio (Basilicata)

necropola de la Garaguso, mixtă

• proto-emporia: Timmari, Garaguso, Armento, Oria, Porto Cesareo, Egnazia
• Spania:

• R. Whittaker, J. Boardman: imperiul cartaginez
• W. Kimmig: teoria conflictului
• H. Niemeyer, F. Prontera: coexistenţa paşnică

morminte de tip grec la Caragina

vase euboice, datate c. 775 BC

1. relaţii economice cu hinterlandul
2. naşterea unei pieţe
3. relaţii politice, religioase, sociale cu teritoriul
4. mod de viaţă urban
5. structura cetăţii

1. războiul şi relaţia sa cu structurarea socială
2. modul de guvernare. Banchetul
3. calitatea de cetăţean

• sfatul aristocratic: gerousia, boule: cooptare sau alegere dintr-o categorie foarte limitată
• adunarea cetăţenilor: autoritate legislativă; ratifică legi propuse de consiliu
• magistraturile: anuale

• funcţiile publice, onoruri: cf. Arist., Pol., III, 6, 3.
• prima menţiune a termenului de polis: inscripţia de la Dreros (Ceta), a doua jumătate a secolului VII BC

• politice: participarea la adunările cetăţenilor (ekklesia, apella) sau consilii (boule, gerousia); participarea la magistraturi; patriciparea la tribunale
• juridice: dr. de a avea o proprietate funciară în teitoriul cetăţii (enktesis); acces la tribunale şi garanţii judiciare
• religioase: participarea la sacrificii, parte activă la sărbătorile religioase; exercitarea unui sacerdoţiu
• avantaje sociale: indemnizaţie pentru participarea la spectacole; distribuţii de grâne; asistenţă din partea cetăţii pentru cetăţenii săaci

• fiscale: eisphora; liturgia
• militare: seviciul militar

atimia: totală sau parţială; temporară sau permanentă; personală sau ereditară

• conduită dezonorantă în timp de război; tentativă de subversiune; nerespectarea legilor consituţionale; furt în detrimentul comunităţii sau sustragerea de la plata datoriilor faţă de stat sau zei; obstrucţionarea justiţiei; moralitate dubioasă; delapidare din patrimoniu; nerespectarea unei sentinţe de exil temporar
• non-cetăţeni: meteci, hypomeiones, mothaces, mothones, nothoi
• statute semiservile: heilotai, penestai, gymnetai, korynephores, konipodes, clarotai, maryandini, lelegi, gergithes, pedieni, bithynieni

• ecclesia: tipuri de vot: heirotonia (ridicarea mâinilor), cu pietricele, vot secret; decizia era luată prin majoritate simplă
• boule: jurisdicţie criminală, ducea negocieri cu alte state, primea ambasadori; conducea politica externă; în problemele interne, aproape totul în grija sa; magistraţii răspunzători în faţa boule; avea autoritatea supremă în problemele financiare; era însărcinat de ecclesia să ducă la îndeplinire decretele şi eventual să le dezvolte

• apella: votarea referitor la declaraţia de război, tratate de pace, alianţe; alegerea geronţilor, eforilor

Plutarh, Lycurg, V: gerousia

VI: apella

VII: colegiul celor 5 efori

X: syssitiai

XXVI: alegerile în apella

Aristotel, Statul atenian, III: instituţii ateniene; cei trei arhontes; thesomthetai; Areopagul

IV: Dracon

LVI: arhontele eponim

LVII: arhontele basileus

LVIII: polemarhul

LIX: thesmothetai

Plutarh, Theseus, XXV: “fondarea” Atenei

Solon, XIII: dysnomia la Atena

• pretenţia de descendenţă regală
• alianţe matrimoniale cu case regale
• simboluri regale
• bogăţia impresionantă
• distribuţii de: daruri, alimente, pământ
• privilegii: juridic, religios
• program de construcţii urbane
• mimează regalitatea

Modul de guvernare al tiranului: eliminarea fizică a adversarilor

impozite

distrugerea bazei sociale: căsătorii forţate

suprimarea cultului eroului fondator

criza de autoritate a familiilor aristocratice

aristocrat

titlu: Kypselos, “basileus”: Hdt., V, 92; Pyttacos, “aisymnetes”: Arist., Pol., III, 1285b 25-26.

Argos: Pheidon

Corint: Kypselos (657 BC), Periandros, Psammetichos

Epidaur: Procles

Atena: Damasias (arhonte succesiv 582, 581), Pisistrate (561; 546-527 BC), Hipparchos (527-514 BC), Hippias (514- 510 BC)

Megara: Theagenes

Milet: Thrasybulos, Aristagoras

Naxos: Lygdamis

Samos: Polycrates (c. 530-522 BC)

Sicyona: Orthagoras, Cleisthenes (inc. sec. VI BC)

Chersonesul Tracic: Miltiade cel Batran (561-556 BC)

Agrigent: Phalaris

Leontinoi: Panaitios

Gela: Hippocrates, Cleandros, Gelon, Hieron

Cumae: Aristodemos (sf. sec. VI BC)

Rhegion: Anaxilaos

Siracuza: Gelon

Atena: Dracon, 621

• reglementează penalităţile referitoare la omucideri
• distincţia între crima premeditată şi omucidere involuntară

Solon, 594:

• seisachteia
• structurarea corpului civic (timocraţia): pentacosiomedimnoi (500 medimne)

• eunomia, ca finalitate
• în caz de război civil, cel care nu se implică este lovit de atimia
• corespondenţa strictă între civic-militar
• instituie heliaia- procese în apel
• consiliul celor 400 (boule)

Clistene, 508:

• reforma “geometrică”
• finalitate, isonomia
• redefinirea corpului civic: 1. cele 10 triburi teritoriale

1. fiecare trib, 3 secţiuni; centrul teritorial, Atena
1. magistraturile, câte 10 membri
2. consiliul celor 500

• timpul politic diferit de cel religios
• creşte rolul demos-ului
• ostracismul

• legile de la Gortyna (Creta): legitimitatea căsătoriei şi succesiunea
• Pittakos, Mytilene (600/590 BC)
• Aristarchos, Efes (550 BC)
• Epimenes, Milet
• Damonax, Cyrene
• Lycurg, Sparta

Aristotel, Statul atenian, 4: reformele lui Dracon

Aristotel, Statul atenian, 6: seisachteia

7: corpul social pe “clase”

10: noul etalon monetar

Plutarh, Solon, 13: dysnomia

14: Solon arhonte

20: atimia

Aristotel, Statul atenian, 21: reformele lui Clistene

22: ostracismul

Herodot, Istorii, V, 66: reforma triburilor

V, 69

Aristotel, Politica, VII, 2, 11

Herodot, Istorii, IV, 161: Damonax la Cyrene

Aristotel, Politica, VI, 2, 1-5: despre guvernări

514: campania lui Darius la Dunare împotriva sciţilor

498: Sardes distrus de greci

490: expediţia lui Datis şi Artaphernes

486: moartea lui Darius I; Xerxes

481: congresul panhelenic de la Corint

480: invazia lui Xerxes în Europa

aug.: Thermopylai

28 sept. Salamina

479: Plateea

Mycale

Hdt., Istorii, V. 97: Aristagoras la Athena

, VI. 43-45: campania lui Mardonios

, VI. 94: cauza invaziei persane

, VII, 54-56: trecerea Hellespontului de către Xerxes

, VII, 208-209: spartanii la Thermopylai

, VIII, 109: discursul lui Themistocles înainte de Salamina

, IX, 60-70: bătălia de la Plateea

478 BC: constituirea Ligii de la Delos

• scop: continuarea luptei antipersane
• organizare: koine synedrion

• tezaur comun, la Delos, administrat de Atena
• Atena are comanda militară
• fiecare membru este obligat să contribuie fie cu vase de război şi soldaţi, fie cu o sumă de bani (phoros)

• 454 BC: în Ligă mai existau 3 membri ce se achitau în vase de război, nu în bani: Samos, Chios, Lesbos
• tezaurul Ligii transferat la Atena

• funcţionarea imperiului atenian: instalarea de cleruchii (colonii militare ateniene în cetăţile supuse)
• ostatici din familiile importante
• “democratizarea” conducerii cetăţii învinse
• suma tributului fixată de poporul atenian, din 3 în 3 ani
• diferendele dintre Atena şi aliaţi judecate la Atena

Plutarh, Temistocles, 4: trierarhia

Pericles, 7: Pericle democrat

11: guvernarea lui Pericles

12: liga de la Delos; cetatea tiran

15: puterea lui Pericles

Aristotel, Statul atenian, 24: guvernarea ateniană în timpul Ligii de la Delos

• cauze ale conflictului: rivalitatea între liga peloponesiacă- liga delio-attică
• cauze “publice”: 1. Conflict Atena- Corint, referitor la Corcyra (437-433)

3. conflict Atena- Megara (432)

• caracteristici: invazii spartane în Attica
• conflicte periferice (în Chalcidica, Sicilia)
• dispariţia lui Pericles (429), lupta pentru putere la Atena, între Cleon şi Nicias
• pacea lui Nicias (Sparta-Atena): 421, menţinerea stării de lucruri anterioară războiului; recurgerea la arbitraj în caz de conflict

• creată Liga argiană (Argos, Elis, Mantineea)
• alianţa Sparta-Theba, 421/420
• alianţa Atena-Liga argiană, 420
• expediţia ateniană în Sicilia, 415-413, soldată cu dezastrul atenian
• răscoala aliaţilor şi lovitura de stat oligarhică la Atena, 411
• alianţa Spartei cu Persia
• victoria Atenei la I-le Arginuse, 406
• victoria spartană la Aigos Potamos, 405; 404, destrămarea imperiului atenian, instaurarea regimului celor 30 de tirani la Atena

Plutarh, Pericles, 29: cauza războiului peloponesiac

37: legea referitoare la cetăţenie

Alcibiade, 13: ostracizarea

Aristotel, Statul atenian, 24: liga de la Delos

Xenophon, Hellenicele, II, 2, 1-23: consecinţele victoriei spartane de la Aigos Potamos

Thucydides, Războiul peloponesiac, VIII, 66-70: regimul celor 400 la Atena

• 447-386: organizare federala
• 11 circumscripţii teritoriale, ce furnizau fiecare 60 consilieri federali, 1 beotarh, judecători, plăteau impozite, 1000 hopliţi, 100 călăreţi
• Theba, Plateea, Orchomenos, Thespies aveau fiecare câte 2 districte
• 427: Plateea distrusă de Theba

423: Thespies trece sub control theban

• caracterul oligarhic şi conservator al confederaţiei beoţiene
• dupa 373, hegemonia thebană în confederaţie

• populaţii ce trăiau în oraşe şi populaţii organizate teritorial
• penestai (statut semiservil) eliberaţi la sfârşitul sec. V BC
• organizare: 1 polemarh ales de fiecare dintre cele 4 tetrarhii, teritoriul divizat în kleroi, care furnizează fiecare 40 călăreţi, 80 de hopliţi
• confederaţia prezidată de un tagos până în 369, apoi de un archon; alţi magistraţi federali sunt şefii militari

• existenţa unui sistem rigid şi închis, ce nu se poate adapta
• bogăţia acumulată după 404 agravează inegalităţile sociale
• declinul general al tradiţiilor spartane
• încercarea şefilor militari de a controla puterea politică, fiind condamnaţi de către efori (ex. Pausanias, strategul Phoibidas)

• absenteismul cetăţenilor de la viaţa politică: creşterea numărului delatorilor
• mystophoria: plata cetăţenilor pentru a participa la viaţa publică
• strategii nu mai joacă rol politic; apariţia profesioniştilor în politică (demagogii)
• 404: regimul celor 30 de tirani: proscripţii, regim de teroare
• 399: procesul lui Socrate, acuzat de impietate faţă de zei

401: Cirus cel Tânăr şi expediţia sa; bătălia de la Cunaxa şi întoarcerea celor 10.000 de mercenari în Grecia (anabasis)

399: procesul lui Socrate la Atena

378/377: crearea celei de-a doua ligi maritime ateniene

372: ascensiunea lui Iason din Pherai în Thessalia

364: moartea lui Pelopidas în Thessalia, în lupta împotriva tiranului Alexandru din Pherai

Xenophon, Hellenicele, II, 3, 11-17: regimul celor 30 de tirani la Atena

II, 3, 20: cei 3000 de cetăţeni

III, 3, 1-2: succesiunea la Sparta

V, 1, 30-36: pacea regelui

VI, 1, 4-12: Iason din Pherai

VI, 4, 28-30: prestigiul lui Iason

VI, 4, 31-32: asasinarea lui Iason

Plutarh, Pelopidas, 18: batalionul sacru

30: vizita lui Pelopidas în Persia

• 336- asasinarea lui Filip II; Alexandru III (cel Mare) devine rege
• 335- campania lui Alexandru la Dunăre; distrugerea Thebei
• 334- bătălia de la Granicos: înfrângerea satrapilor
• 333- bătălia de la Issos
• iarna 332/1- fondarea Alexandriei
• 331- bătălia de la Gaugamela
• 327- căsătoria lui Alexandru cu Roxana
• 326- bătălia cu Poros
• 324- edictul lui Alexandru de rechemare a exilaţilor din cetăţile greceşti

• 323- moartea lui Alexandru la Babilon

• curajul fizic, arete, prima virtute a unui erou
• controlul exclusiv al forţelor militare
• poligamia ca instituţie de stat
• ideea monarhiei universale
• cultul lui Alexandru instituit în Grecia
• “rege al Asiei”
• fondator de oraşe

• menţine sistemul satrapiilor
• regimuri democratice în Ionia, regimuri oligarhice în Grecia
• simbioza macedo-persană

• asocierea regelui cu Victoria
• comandant militar, învingător
• charisma personală
• ideea genealogiei cu rădăcini divine
• practicarea coregenţei şi asocierea viitorului rege la domnie
• cultul regelui ca zeu

• diadema, sceptrul, inelul regal, armele, efigia pe monede (pe revers)

Plutah, Alexandru, 14: congresul de la Corint

27: vizita în oaza lui Ammon

45: Alexandru în haine persane

67: Alexandru, Dionysos

73-74: prevestiri referitoare la moartea lui Alexandru: Cassandros

Arrianus, Anabasis, I, 11, 1-8: trecerea în Asia

II, 3, 6-8: nodul gordian

II, 12, 3-5: mama lui Darius

III, 1, 5- 2, 2: fondarea Alexandriei

III, 3, 1-6: vizita la oaza lui Ammon

IV, 7, 3-4: ucideea lui Bessos

IV, 8, 1-9: uciderea lui Cleitos

V, 26, 1-2: imperiul universal

VII, 8, 1-3: orientalizarea lui Alexandru

-palatul regal

-caracteristici

-Egipt

-Regatul Seleucid

© 2001, CRISTIAN OLARIU