Aceste poze au fost făcute într-o excursie de la Pietroșița (DB) la Bran (BV), care a avut ca scop traversarea munților Bucegi de la Sud la Nord.
Dacă vreți să găsiți toate pozele
de mai jos aranjate într-un tabel,
executați click aici.
După un lung traseu pe valea Ialomiţei, începând de la Pietroşiţa şi o noapte petrecută la tabăra Vânătorul, am făcut un popas în dimineaţa de s. 1.08.98 la Cabana Scropoasa, în Sudul Bucegilor, pe valea Ialomiţei, într-o mică depresiune în aval de cheile Zănoagei.
Călătoria mea continuă spre N şi trec prin cheile Zănoagei. Vedere spre versanţii din dreapta ai acestor chei.
Am ajuns la capătul din amonte al cheilor Zănoagei, într-o depresiune largă, în apropiere de lacul Bolboci.
Din acest loc, de la intrarea în cheile Zănoagei, părăsesc valea Ialomiţei şi urc pe muntele Lucăcilă (versantul drept al văii), pentru a-mi continua drumul pe culmile vestice ale Bucegilor.
Deja am câştigat o înălţime apreciabilă deasupra văii Ialomiţei. De acum încolo drumul meu va fi la înălţime, cu vederi largi în toate direcţiile.
Am de străbătut un vast ţinut de culmi, cu urcuşuri şi coborâşuri, pe pajişti alpine, puţin deasupra pădurilor de molid. Un splendid peisaj mioritic!
Munţii Leaota, vecinii dinspre SV ai Bucegilor.
De pe muntele Deleanu, vedere spre N, în direcţia pe care o urmez. În zare se vede muntele Tătaru, cu versantul său vestic abrupt, pe care-l voi ocoli spre stânga. În dreapta, învăluiţi în pâclă, abia se mai văd munţii de la obârşia Ialomiţei. Voi ajunge şi acolo, dar mâine.
Spre E apare oglinda lacului Bolboci, un lac de acumulare construit pe Ialomiţa.
Lacul Bolboci, lung de 2 km.
Am ajuns lângă muntele Tătaru, a cărui culme lungă coboară în valea Ialomiţei, în amonte de lacul Bolboci, unde sunt cheile Tătarului.
De îndată ce trec de muntele Tătaru şi ajung la şaua Strunga, relieful se schimbă: devine mai accidentat, capătă trăsături alpine tot mai pronunţate pe măsură ce înaintez mai mult spre N.
Din şaua Strunga cobor pe sub crestele muntelui Guţanu spre poiana Guţanu unde trebuie să găsesc adăpost. Se apropie înserarea.
Casa de vânătoare Bângăleasa, din poiana Guţanu, unde, aşa cum trebuia, am găsit adăpost, alături de nişte ciobani din Moieciu (Bran). Este dimineaţa zilei de d. 2.08.98 şi mă pregătesc de plecare.
Din poiana Guţanu urc pe creastă, prin Colţii Ţapului, în drum spre vârful Omu. Vedere spre munţii Leaota, deasupra poienii Guţanu.
Cu puţin timp înainte să ajung pe vârful Omu, trec pe deasupra văii Gaura, cea mai lungă vale glaciară din Bucegi, care coboară spre Bran.
După un popas pe vârful Omu, urmează să cobor la Bran, peste muntele Scara şi valea Ciubotei. Vedere spre valea Mălăieşti şi Ţara Bârsei. Acolo jos voi ajunge la capătul acestei drumeţii, în care traversarea Carpaţilor din Ţara Românească până în Transilvania va fi încununată de succes. Din păcate, aici s-a terminat filmul şi au mai fost încă multe vederi splendide de imortalizat.
Dacă vreți să găsiți toate pozele
de mai jos aranjate într-un tabel,
executați click aici. p;
