Când veti face hermeneutica veti întelege foarte bine nevoia care existà astàzi de a înterpreta Scriptura, care - asa cum stiti - este compusà din càrti scrise în contexte si în culturi foarte diferite decât ale noastre. Culturile europene de astàzi sunt mult mai apropiate una de cealalta decât este oricare cultura modernà (sau post-modernà) fata de cultura iudeo-elenisticà a primului secol. Dar deja în secolele care urmau imediat dupà ce au fost scrise ultimile càrti din Vechiul Testament, oamenii pentru care aceste Scripturi erau autoritative, au simtit nevoia de a interpreta, de a aplica Scriptura, pentru timpul lor. Adica, si-au dat seama cà Scriptura trebuie sà aibe un mesaj pentru propria lor situatie, dar în acelasi timp si-au dat seama si cà sunt texte din Scriptura care sunt greu de înteles. Noul Testament, scrierile rabinice si traditiile rabinice, scrierile de la Qumran, lucràrile filosofice ale lui Filon, istoria lui Iosif si parafrazàrile Scripturii - toate acestea aratà clar cà toti scriitori iudaici din perioada aceasta au avut în comun sentimentul cà Scriptura este relevantà si cà este nevoie de o înterpretare autoritativà care sà demonstreze relevanta Scripturii pentru zilele lor. De aceea, înterpretarea Scripturiilor era o activitate centralà în viata religioasà iudaicà a perioadei intertestamentale.

Pe scurt, motivele pentru care înterpretarea Scripturii era nu numai importantà în perioada aceasta, ci chiar o necesitate, sunt urmatoarele:

1) Limba: În afarà de unele pàrti ale càrtiilor Daniel, Ezra si Neemia, întregul Vechi Testament este în limba ebraicà, în timp ce limba materna a celor mai multi evrei din tara Sfântà a fost aramaicà, limba pe care o vorbea acasà si între ei. Cei din alte tàri, din Diasporà, vorbeau cel mai mult limba greacà. Era nevoie de traducere si prin urmare ori de câte ori o scriere este tradusà cel care traduce trebuie sà aleagà dintre cuvinte care corespund partial la sensul textului original. Datorità acestui fapt, o traducere este întotdeauna o interpretare.

2) Arhaisme: În versiunea lui Cornilescu se gàsesc multe arhaisme, cu toate cà traducerea lui nu este chiar asa de veche! Cu cât mai mult atunci ar fi fost pentru iudeii antici Scripturile lor, scrise cu sute de ani mai înainte, pline de arhaisme, cuvinte care nu mai erau folosite sau care si-au schimbat sensul, si care de aceea au trebuit explicate.

3) Aplicare contemporanà: Vechiul Testament porunceste sà nu lucrezi în ziua Sabatului. Dar ce exact se are în vedere când ne interzice sà „lucràm"? Explicatia despre felul în care textul sau legea se poate aplica si se poate trài astàzi era un alt motiv care necesita înterpretare.

4) Criza culturii: Întâlnirea între cultura iudaicà si cultura elenisticà a zguguit temelia vietii traditionale iudaice si a motivat pe unii sà gàseascà în Scriptura un ràspuns la filosofiile grecesti. Ca sà consolideze credinta lor traditionalà, unii evrei au càutat (si au si gàsit!) în Scriptura evidente cà adevàrul filosofic a fost descoperit de Moise înainte sà-l descopere oricare filosof dintr-o altà tarà .

5) Criza istoriei: Evenimentele istorice critice pentru viata nationalà iudaicà - de exemplu, cucerirea lor de cà tre romani sau (mai târziu) distrugerea templului - au fost alte elemente contemporane care au creat pentru cel putin unii iudei o crizà de credintà. Au càutat în Scripturà o explicatie de ce Dumnezeu ar fi làsat (sau din perspectiva unora chiar planificat) astfel de evenimente sà aibe loc în viata si istoria poporului sàu.