ŞOMOIOGUL curent

premiul
ŞOMOIOGUL DE ŞPAN
(10)
(ascultă Radio SORE IN în timp ce eşti pe 'Net!)

 

SUPLIMENTE BOX POPULI Poate cel mai urît dintre sporturile mai populare este boxul. Deşi lăudat de unii ca fiind sport olimpic încă din antichitate, boxul este o ilustrare a omului-animal, a barbarului, a brutei fără minte. Aşadar, nu-i nici o cinste să avem şi noi campioni mondiali în domeniu. A rămas pe retina multora imaginea înfiorătoare unui anume Leonard Doroftei, plin de borş şi de vînătăi, pupînd o bucată de metal în formă de centură. Ca să-şi apere titlul, pitecantropul aparţinînd, ca şi ceilalţi boxeri, spiţei aurolacilor şi-a programat un meci pentru păstrarea titlului mondial la Bucureşti. Plin ochi de adrenalină, macacul sadic, cu mintea tulburată de cîţi pumni a încasat la meclă, a declarat că nu vrea să-l învingă repede pe oponent, ci îi va da ocazia să rămînă cît mai mult în picioare, ca să poată să-i care cît mai mulţi pumni, şi să-l "chinuie" cît mai tare. Cererea de bilete pare mare, iar reclama nu mai conteneşte. Iar cei aflaţi la acelaşi nivel sub-uman abia aşteaptă marea zi. Nu pot pricepe cum oameni ai zilelor noastre obţin plăcere prin vizionarea unor asemenea spectacole oribile. În condiţiile înfometării mioritice, se găsesc destui bolovani, care să plătească 500.000 pe bilet (cel mai ieftin)... ascultă Radio SORE IN în timp ce eşti pe 'net! AŞA TV, AŞA CNA În spiritul românesc modern, şi Consiliul Naţional al Audiovizualului este tot o adunare de incompetenţi, aglutinaţi de o sinecură. Sînt acolo figuri cu o severă insuficienţă intelectuală, dar neapărat fuduli, ca bolfosul Răzvan Popescu, sau băieţelul cu nume de fetiţă, Ralu Filip (în acelaşi timp unul din cei mai slabi - deşi grăsun! - conversaţionişti văzuţi pe ecran), precum şi un fel de şef de-al lor, al cărui nume îmi scapă. Acesta din urmă mai apare cîteodată la TV cu figura lui de tractorist bătrîn, cu părul nepieptănat, parcă l-a lins vaca. Ciumegii s-au pus să acorde premii pentru televiziune. Unul dintre ele a fost pentru cea mai bună emisiune culturală şi anume cea realizată de Dan C Mihăilescu pe la ProTV. Ei bine, această catastrofă a micului ecran este cel mai mare bîlbîitor ce a putut fi văzut în ultimii ani! Probabil i-au dat premiul din milă, cînd l-au văzut cum se sufocă sărmanul la fiecare 2-3 cuvinte rostite. Bravo, CNA! Dacă îl vedeţi pe vreunul care vorbeşte fluent, să-l sancţionaţi fără zăbavă! Ca să dea şi el în bîlbîială. ATAC LA POEZIE Se adunară marii Mircea Baniciu şi Nicu Alifantis (plus măruntul mărunţiş Alexandru Andrieş) şi puseră ei de un mare concert la Bucureşti. Toate bune şi frumoase... pînă la titlul spectacolului. Cică "Tandreţuri mici pentru doamne şi gagici". Cum "şi ce-i cu asta"? Păi, gagici este pluralul de la gagic şi nu de la gagică, aşa cum presupuseră ei (şi mulţi alţii) - vezi şi DEX. Chiar şi dacă ar fi folosit cuvîntul corect (adică gagice), ce treabă au avut ei să lege un ţigănism de un spectacol plin de poezie românească? Eu cred că numai Andrieş a putut debita aşa ceva. NEURONII LOR ÎN ŞIRAG DE PERLE SCLIPICIOASE OTV - Titlu pe ecran: În Bucureşti şi 25 de judeţe se desfăşoară mitinguri şi proteste ca răspuns la nesoluţionarea problemelor lor de către autorităţi. [Ale cui probleme? că nu se înţelege... Noroc că noi ştiam dinainte.]  Promo (Vrei să fii miliardar - Prima) Tu nu ştii ce pierzi, dacă ratezi aceste ultime ediţii dedicate cuplurilor. [Variantă: "...ce ratezi, dacă pierzi..."] Documentar (TVR2) despre şopîrle: Există riscul de a fi ţinte sigure pentru vînătorii nocturni. [Risc sigur!] Gabriela Vrînceanu-Firea (alias Gaby Fii Rea) (Observator - A1) 1. despre o întîlnire în spaţiu a două echipaje de cosmonauţi: Noii veniţi au fost întîmpinaţi cu braţele deschise. 2. despre o licitaţie de artă: Obiectele sînt rîvnite de colecţionari din străinătate putrezi de bogaţi. [În ambele cazuri, fata are probleme cu adverbele, acordîndu-le complet aiurea. Corect: nou veniţii şi putred de bogaţi. Tare interesantă e ultima formulare. Păi, se poate, tu, carea clopoţeşti binefacerile economiei de paiaţe şi strălucitul capitalism, să te iei de bogaţi cu limbaj de proletar, să-i faci "putrezi"?] 3. la o agapă cu temă cosmetică, despre îngrijirea pielii: ... trebuie să ţinem la noi înşine. [Contextul era în mod clar şi exclusiv legat de partea femeiască, aşa că, spre surprinderea ei (şi a multora!) va afla că pronumele de întărire au gen! Deci: noi însene.]   COMENTARIILE TALE * Dupa mine, o alta reclama ce merita a fi nimicita e cea la berea Timisoreana (cred). Cea cu turistul din Irlanda care isi arunca bocancii pentru a-si pune in geanta cateva sticle de bere.. Prima data am ascultat-o doar, si nu mi-am dat seama ca intrebarile sunt puse de doua persoane diferite:  "I-a placut in Romania?"  "Da"  "Cui?" Asta mi-a amintit de bancul ala cu babele care uitau de la mana pana la gura (il stii?). Adriana Iancu. ascultă Radio SORE IN în timp ce eşti pe 'net! * Mi-a placut la nebunie pagina ta si m-am gandit sa-ti scriu. Iti impartasesc majoritatea opiniilor despre show-biz-ul romanesc, care se zbate intre penibil si execrabil. Imi surade ideea ta de a crea o revista on-line in care sa-ti spui parerea fara menajamente si fara sa-ti pese daca prin actiunea ta ai putea supara anumiti asa-zisi "monstri acri" ai "ghiveciului" care se vrea a fi industria romaneasca de divertisment. Alin Nica. * ...Si ce bine le spui pe nume lucrurilor. Nu vreau sa te laud sau sa te perii (cum se obisnuieste pe la romani) pentru ca nu am nici un interes, dar [...] astia ar trebui sa te plateasca pentru sfaturile, criticile (chiar daca sunt acide) pe care tu le dai (faci). Elena Mănăilescu. * [...] Ce mi-a plăcut cel mai mult este că am citit despre această emisiune [Din dragoste] ceva special într-un site care se numeşte ŞOMOIOGUL DE ŞPAN. Să-l căutaţi voi pe Internet, că mie mi-a plăcut foarte mult. Şerban Huidu în Cronica cîrcotaşilor (Prima TV).   ŞOMOIOGUL DE ŞPAN caută colaboratori deştepţi, cu peniţă (tastatură) ascuţită, cu simţ critic, în vederea transformării paginii într-o revistă pe linie de monitorizare a fenomenului TV românesc sau chiar a prostiei cocoţate prea sus. sorin86@yahoo.com   Copyright © 2001-2002 SORE IN. Notă privind dreptul de autor: Materialele publicate aici pot fi preluate fără execuţia dreptului de autor, după obţinerea permisiunii autorului şi cu condiţia specificării sursei (adresa web a acestei publicaţii) şi a autorului (SORE IN). Materialele publicate în ŞOMOIOGUL DE ŞPAN sînt considerate pamflete.

CU CĂLCÎIELE ÎN PIELEA GOALĂ. În astrologie, femininul este pus în legătură cu Luna. Astrul se mişcă repede în raport cu Terra, astfel sugerînd mobilitatea firii feminine - La donna e mobil' -, instabilitatea, viteza cu care 'neaei se schimbă. Nu e de mirare, atunci, că moda cea schimbătoare prezintă mai mult interes pentru femei decît pentru bărbaţi (cu excepţia celor uşor efeminaţi). Cum s-a ajuns ca modul de îmbrăcare, culorile, materialele să se schimbe de la an la an, de la sezon la sezon? Foarte simplu: din interese pur comerciale. De exemplu, dacă în anul X se poartă roşu, e pentru că oareşice producători cu influenţă au mari stocuri de materiale roşii şi trebuie să le lichideze. Dacă ar fi mai puţin ignorante, femeile care se aruncă la roşu, ar şti că există o afinitate între o persoană şi o anumită culoare (şi asta descrisă de astrologi) şi nu ar cădea în mrejele dictatorilor modei, purtînd culori care chiar le pot fi dăunătoare. Cînd se lasă seduse de mofturile modei, multe femei cad tare uşor pradă prostului gust. Poate fi prost gust în lucrările creatorilor de modă mari sau mici? Cum să nu! Acesta apare fără probleme odată cu exagerările. Multe urîciuni au purtat femeile doar pentru că au vrut să fie "la modă". Să ne amintim de pantalonii evazaţi - cîtă lipsă de eleganţă! (Las' că ne amintesc zilele astea, că iar au apărut copile care-şi fîlfîie faldurile pe stradă, mergînd şi cam impiedicat!) Alte urîciuni au fost ciorapii cu model (picăţele, liniuţe, arabescuri), fusta-pantaloni (văleu! favorita mea!), umerii lăţiţi, matlasaţi (care dădeau femeii un aspect... masculin, de halterofil sau de sperietoare de ciori !) sau bocancii militari. Să vedem care e mecanismul psihologic al răspîndirii ororii, pe ultimul exemplu. Mai întîi au fost "pionierele", cele mai curajoase, mai trăsnite, mai neconvenţionale, care vroiau să iasă în evidenţă. Celelealte - grosul, restul lumii - le priveau cu neîncredere şi dezinteres. În etapa a 2a, acestea din urmă au prins coraj, bocăncoasele s-au înmulţit încet-încet, ca, pînă la urmă, să aibă loc o multiplicare în avalanşă. Grosul era acum într-o pripită competiţie, nu cumva să fie ultimele acordate la modă, să fie lăsate pe dinafară. Străzile patriei se umplură de bocăncoase, parcă ar fi descins armata chineză! Te uitai la ea, destul de elegantă şi aranjată în partea de deasupra genunchilor, îţi coborai privirea spre papuci şi zbang! erai trosnit de priveliştea cazonă - ciorapi fini de mătase în combinaţie cu bocancii de tractorist! Ehei, între timp, pionierele deja trecuseră la altceva şi mai şi; iar ciclurile continuă. Au urmat papucii "platformă", cu talpa groasă, cu nimic deosebiţi de cei ortopedici, adică purtaţi de persoanele cu... diformităţi. Mai sînt numiţi şi "copite" (vezi şi cîntecul tematic She Doesn't Wear Hooves), "pentru citit contoarul" sau "bucuria piticelor"... Orori ale zilelor noastre, în materie de papuci femeieşti, sînt cam de 3 feluri: - papucii lătăreţi, tăiaţi la linia linia tramvaiului, adicătelea cu botul retezat, pătrăţos ca o lopăţică, ca o talpă de sanie, purtaţi cu aplomb visceral şi de masculi, de la Badea-Butthead, trecînd prin Brrenciu şi ajungînd la Mircea cel Mic/Tînăr (Radu); - papucii aero-hidro-dinamici, adicătelea cu botul luuung şi ascuţit. Interesant e că femeilor le-a plăcut dintotdeauna să aibă un număr cît mai mic la pantofi, semn şi al delicateţei, pe cînd cu şalupele astea îşi mai adaugă vreo 5 centimetri pe puţin. Surplusul e cu atît mai dizgraţios la modeline, care, fiind înalte, au deja de la naturel şi nişte picioare (labele picioarelor) cam lunguţe. Se explică de ce papucii ăştia dau aşa de urît la defileele de modă. La o purtare îndelungată, papucii se încovoaie, conferindu-le purtătoarelor un drăguţ aer de ieniceri şi spahii ! (Mai sînt numiţi şi conduri sau papuci "de vrăjitoare".) - în fine, culmea culmilor, papucii saboţi, cei care lasă calcaneele în pielea goală! De la bocancii cazoni, nu s-a mai pomenit, pînă la ăştia, vreun alt fel de papuci care să potenţeze mai bine caracterul de ţoapă! Numiţi şi clăpici (de la sunetul pe care-l fac în timpul mersului - clapa! clapa! - deoarece călcîiul liber se dezlipeşte şi se lipeşte de papuc), şlapi, tîrlici, tălpici sau gicuţe, dau un aer de defect, de incomplet, de papuc care a rămas mic şi a trebuit decupat să-i încape ţoapei tapaligele! (A nu se confunda cu sandalele sau alţi papuci care au măcar vreo cureluşă peste călcîi.) Dacă o întrebi pe ţoapă de ce poartă aşa ceva, primeşti 3 tipuri de răspunsuri: 1) că sînt la modă şi sînt eleganţi - vă daţi seama cît bun-gust are, dacă poate debita aşa ceva! -; 2) că sînt comozi - adevărul e că sînt destul de comozi de mers pînă la baie sau la dus gunoiul afară! Atunci, de ce nu mergeţi în picioarele goale? că e şi mai comod! -; 3) că am dat o groază de bani pe ei, îi am de la Paris - atunci ce-ar fi să vă "încălţaţi" cu nişte bancnote de 100 de dolari? Ar fi mai uşor pentru celelalte ţaţe, în faţa cărora va fuduliţi, să-şi dea seama cît de mult vă permiteţi să aruncaţi pe încălţări! Dacă numiţii clăpici pot fi purtaţi pe plajă sau în casă, ei au efect devastator în situaţii sociale speciale. Este cunoscut cazul nevestei de prim-ministru (Vasile), care a produs comentarii acide, cînd s-a înfăţoşat cu călcîiele în pielea goală la o recepţie oficială în Israel. Dincolo de astea, pe mine unul mă amuză imaginea clăpicioasei în discotecă, cum dansează ea cu foc şi cum îi zboară clăpicii din picioare! :-)) Papucii emblematici pentru alde Peg Bundy sînt la mare preţ şi printre leliţele din TV, că aici vroiam s-ajung! Au fost detectate, printre altele, Andreea Marin, Mihaela Rădulescu, Mihaela Tatu, Iulia Frăţilă, Teo, Raluca Şandru (OTV), Raluca Moianu, Bianca Brad (fata asta cică a făcut nişte casete video să le înveţe pe coţohîrle cum să se machieze; ce-ar fi să mai facă una să le înveţe cum să-şi aleagă încălţări?!), Jojo, muflinele Carmen şi Adina (de la Matinalul RealitateaTV), maneloasa Carmen Şerban şi Mona Nicolici (aveţi şi poze didactice cu clăpicii celei din urmă în ultimul număr din TV Mania! (mai 2002)). Dar parcă niciuneia nu i se potrivesc mai bine decît modelinei Andreea Raicu, cea care nu prea ştie ce să spună la Reuniunea de clasă (Prima). Se asortează de minune cu guretele ei disproporţionat şi cu zîmbetul ei extra-dinţos! Cap şi picioare sînt la ea într-o perversă armonie, sînt totuna! Cel mai mult îmi place cînd îşi dezlipeşte clăpicul de talpă, acesta atîrnîndu-i ca să se aerisească talpa încinsă de gîndirea intensă! Am apostrofat-o pe Raluca Moianu (Iartă-mă - Ro1; emisiune care ar trebui să-şi schimbe numele în Caută-mă, din cauza marii colecţii de boschetari, care apelează la aceasta de fapt pentru a-şi căuta părinţii sau copiii) în legătură cu clăpicii ei şi mi-a răspuns sec: "Sunteti liber sa schimbati programul." (mai scrie şi sunteti), iar Anca Ionescu, redactorul emisiunii, mi-a explicat, pe înţelesul meu: "Costumatia prezentatoarei in orice televiziune, in orice gen de program tv. este impusa de un designer specializat. Chiar daca Ralucai Moianu ii displace ceva, nu are dreptul sa schimbe ceva din accesorii." Poftim răspuns de oameni gînditori! Păi, dacă vine designerul specializat şi-i trece prin scăfîrlie s-o trimită nudă în emisiune, ea chiar aşa şi trebuie să facă, pentru că aşa zice contractul! Nu aţi putut face un contract prin care cuierul să poată refuza prostul gust? Sau nu ştiţi ce-i ăla? Partea cea mai delicioasă e că, la un moment dat, ţoapele se plictisesc şi azvîrl azi cît colo ceea ce ieri au adorat.  (P.S. Vorbeam de lup (unul din haită) şi lupul... Iaca au reapărut şi idioţii ciorapi (femeieşti) cu model! Combinaţi-i cu nişte clăpici din-ăia cu vîrfuri ascuţite şi dinamita-i gata!) ascultă Radio SORE IN în timp ce eşti pe 'net! MODELE NEGATIVE. Se ştie că posturile româneşti de televiziune (mai toate) au enorme datorii la stat. Diferiţi indivizi necugetaţi (înhăitaţi, desigur, că o persoană singură nu are atîta putere financiară) au băgat o groază de bani în aşa ceva, crezînd că vor scoate profituri enorme. Sau că vor căpăta prin asta multă putere, pe care s-o folosească în propriul interes sau în interesul haitei. Şi putere au căpătat. Şi au şi dat. Cine nu şi-a dat seama că, dacă nu era Pro(s)TV-ul cu neruşinata campanie "Votaţi schimbarea", CDR-ul n-ar fi ajuns la putere în '96, iar Constantinescu n-ar fi pupat el tronul de preşedinte nici măcar la vreun CAP? Pro(s)TV este unul din marii vinovaţi pentru cei 4 ani de demenţă politică cederistă. Nu că ăştilalţi ar fi mai breji! Dar, cum legea nu-i pentru cei cu averi mai mari de un miliard (decît dacă strănută cînd nu trebuie), datornicii au dat-o la pace cu noua putere, iar datoriile lor vor fi "eşalonate" pînă la Paştele Cailor. Problema e că nu prea mai au bani de băgat în chestii noi. Cu publicitatea (reclamele) merge prost. Deşi clopotarii economiei de piaţă, spun că reclama e sufletul comerţului, scapă din vedere următorul adevăr: ca să vinzi, trebuie să faci reclamă, dar simpla facere de reclamă nu-ţi şi garantează vînzarea. E un risc cumva necesar. Totuşi, oricît li s-ar bulbuca ochii agenţiilor de publicitate să scoată reclame cît mai ademenitoare, în această ţară super-săracă (sărăcită!), singura reclamă care merge e preţul mic. Iar de multe ori nici preţul mic nu are efect, dacă omul nu-şi permite să mai cumpere nimic, după ce a plătit întreţinerea. Dar, cum singura distracţie accesibilă poporenilor rămîne televizorul, reclamele se concentrează acolo. Astfel se face că reclamele au năpădit spaţiul de emisie într-un şuvoi copleşitor. Ai senzaţia că ăştia dau mai mult reclame decît programe. La fiecare 10 minute de emisiune ai tot atîtea de reclame. Nici nu mai ştii dacă nu cumva sînt posturi de reclame, care bagă sporadic şi ceva emisiuni... Cel mai tare e tot Pro(s)TV: cînd încep băieţii să bage reclame, poţi să te duci liniştit să faci o baie, pînă se reia programul! Din cauza datoriilor şi a veniturilor scăzute din reclame, televiziunile au renunţat la cheltuielile dedicate achiziţiilor valoroase, dacă ar fi să ne referim la filme, de pildă. Rezultatul e că a început un carusel al reluărilor. Sînt filme la a 5a şi la a 6a reluare. Unele filme au putut fi văzute şi revăzute pe 3 posturi diferite. De exemplu, serialul M*A*S*H este la a 3a reluare (Pro(s)TV, Acasă, Prima), fără a mai socoti reluările imediate (în cadrul a 24 de ore, pe acelaşi post). Cam la fel e şi cu Dădaca (The Nanny), Familia Bundy (Married with Children), Colombo. În timp ce lucrurile merg atît de prost pentru posturile mai vechi (pe care numai gudurarea pe lîngă puterea zilei le-a mai scăpat de la dispariţie), se găsesc alţii, şi mai necugetaţi, care pornesc posturi noi! Dacă cei dinainte de-abia au găsit nişte figuri să le tuflească pe ecrane ca prezentatori-realizatori, imaginaţi-vă cu ce vin ăştia noi, alde OTV, Realitatea sau B1TV, care culeg de unde nici înainte nu era nimic de cules! Nişte ambuscaţi şi înghesuiţi cu care mie mi-ar fi ruşine să pornesc măcar un post de cartier! În afară de asta, a dat în ei toţi boala modelinelor. Vrei să vezi prezentatori simpatici, intelectuali, spirituali? Mai pune-ţi pofta-n cui! Dacă şefii de post (!) sînt indivizi neanderthalieni şi se aprind cînd văd o modelină, ei cred că aşa e cu toată lumea şi, atunci, hai să umplem ecranele de modeline cu decolteuri şi minijupe, ca să-i ţinem excitaţi pe spectatorii handicapaţi. Acuma, de la o modelină ce pretenţii poţi să ai? Nici măcar nu e vina ei că a aterizat colea. Astfel, au ajuns să prezinte programe TV alde Bianca Brad, Iulia Frăţilă, Catrinel Sandu, Florina Fernadez de la ştirile Pro(s)TV, Andreea Raicu, Carmen (?) şi Adina (?) de la matinalul Realitatea. Ultimele două, rămăşiţe ale defunctei emisiuni Proşti ca Noaptea tîrziu cu Mircea Badea (sic transit gloria mundi!), unde aveau nişte apariţii incredibil de stupide şi jenante, îşi arată, dimineaţă de dimineaţă, găunoşenia căpşoarelor lor. Pentru că partea lor tare o constituie... picioarele! Picioare lungi şi minte scurtă. Într-o dimineaţă, cheamă în emisiune un grup muzical - chipurile - format din 3 copilaşi (evident!): două fetiţe (surori) şi un băieţel, toţi între 12-15 ani. Ei, să vezi interviu la Carmen şi Adina! "Ce gen cîntaţi?" Zice ăla: "Pop dens. Dar înainte am cîntat rock." FLEOŞC! Hai să le luăm pe rînd: Aţi auzit o mulţime de imbecili muzicali rostind cuvîntul "dens". În primul rînd, există, spre surprinderea lor, şi în limba română cuvîntul "dans"! Şi atunci? 2: Dacă am admite că "dance" e un termen de specialitate (?) luat din engleză, să ştie că la mama lui se pronunţă chiar [da:ns] ! 3: Adevărat e că americanii îl pronunţă [dæns], dar atunci de ce îi ziceţi stîlcit [dens]? 4: Ei bine, în engleză chiar există un cuvînt pronunţat [dens], scris "dense" şi înseamnă chiar "dens" (compact). Cum ar veni că guguştiucii cîntă pop dens, adică nu pop rarefiat, ca să ne fie clar!!! Înapoi la puştan. Ce rock ai cîntat tu, băi, Ghiţă, cînd, la vîrsta ta, de-abia faci ochi în muzică, de-abia începi să asculţi muzică mai serioasă (sau aşa ar trebui), deşi încă nedesprins total de 3 Sud Est, Andre sau Enimăl Ycs? Şi oare cum cîntai tu înainte rock sau altceva, cînd vocea încă ţi-e în formare? Cam ăsta e nivelul invitaţilor lor. Şi ele, modelinele, i-au mai întrebat de prieteni/prietene (în sensul de iubiţi/iubite), iar una a comentat, ca un fel de glumă: "Vezi că începi să-l hărţuieşti sexual pe invitat." Astea-s poante de făcut cu copii, picioroaselor? Ce-ar fi să vă vopsiţi blonde? SORE IN  arhivat: iunie 2002   O caricatură pe zi! (la stg)

RECLAME RECLAMATE Alune censurate Nu demult cică s-a făcut recensămîntul românilor; vorba unora, ca să se ştie cîţi au mai rezistat. Legate de recensămînt (în aceeaşi familie) sînt şi cuvintele recensor (şi nu recenzor), censor (şi nu cenzor), censură (şi nu cenzură) şi recensie (şi nu recenzie). În Constituţia României se zice la articolul 30 (al. 2): "Cenzura (sic!) de orice fel este interzisă."  Să vedem de ce e asta o enormă aberaţie. Cuvîntul censor vine din latină şi înţelesul lui este de socotitor, estimator, evaluator, chiar şi critic. Verbul-cheie al censorului este: "Eu socot că, eu estimez că..."  Deci, împotriva credinţei generale (adică e un paradox), censura nu este actul de a interzice, ci de a evalua (de exemplu, o operă literară). După aceea, dacă se consideră (evaluează) că lucrul de estimat nu corespunde anumitor norme (morale, politice, religioase etc), vine altcineva, "interzicătorul", şi îl interzice. Mai mult, calitatea de censor este de rîvnit! Pe o scară convenţională, în şapte trepte, a înălţării duhovniceşti (a evoluţiei spirituale), capacitatea de estimare (treapta 4) este superioară inteligenţei (treapta 3)! (Despre celelate trepte, cu altă ocazie.) Le-aţi auzit pe multe modeline, care, întrebate cum îl văd ele pe bărbatul ideal, zic, fără multă cugetare, "Să fie inteligent". Acuma, stau şi vă întreb, îi văzurăţi pe mulţi laureaţi ai premiului Nobel la braţ cu modeline??? Niet!  Ele zic "inteligent" pentru că sună frumos, dă bine, dar, de fapt, se gîndesc ca bărbatul acela să aibă bani, mulţi bani. De aceea le vedeţi secondate de tot felul de primate, dar pline de biştari. Primo, e necesar ca să fie ea însăşi inteligentă (ceea ce nu-i cazul), ca să estimeze dacă o altă persoană este sau nu inteligentă. Secundo, ceea ce vor ele nu se cheamă "inteligent", ci "bogat", eventual "faimos" sau "cu funcţie înaltă". Cîteodată, pentru unele, "inteligent" chiar nu înseamnă nimic! Dar logica lor e simplă şi devastatoare: "Dacă eşti aşa de inteligent, de ce ai portofelul gol?"  Parcă poţi să mai zici ceva? Bun, eşti inteligent(ă), dar asta-i tot ce se poate? Da' de unde? Şi multe animale sînt inteligente! De-abia de la treapta a 4a (estimarea) începe omul să se desprindă de animalitate. Dacă nu sînt chiar aşa de mulţi inteligenţii, cu atît mai puţini sînt estimatorii. Veni-va ziua cînd o modelină, să zică: "Îmi doresc ca prietenul meu să fie estimator" ? :))  Aveţi acum o imagine mai clară a aberaţiei dintr-o Constituţie făcută la beţie (la beţia puterii!). Mîîne-poimîîne om vedea că se interzice şi inteligenţa "de orice fel"! De fapt, e chiar interzisă deja, implicit, prin mediul toxic pe care bandiţii şi imbecilii l-au generat în România anilor din urmă. Dar stai să vezi pocinog: După ce, la articolul menţionat se interzice "cenzura de orice fel", la art 112 ce credeţi că se reglementează? Ei bine, moţiunea de... cenzură!!! (altfel spus faptul de a estima/critica acţiunile cloacei numite guvern). Păi, măi fîrtaţilor, uitarăţi de la mînă pîn' la gură? Ori e interzisă cenzura, ori nu! La aşa o constituţie, ce să mai ceri de la legile de rînd? Tolerînd sensul incorect de "interzicere", vedem că "cenzura" nu numai că nu e cu adevărat interzisă (ooofff !!! cenzură interzisă ???), ci e chiar necesară. Ce e dacă nu "cenzură", interzicerea filmelor sexy, chiar dacă numai la anume ore? Ce e interdicţia totală a filmelor porno pe TV sau a manifestărilor sataniste? Este, atunci, oare de dorit să nu existe "cenzură"? Desigur că nu. Atîta timp cît oamenii se vor împărţi în raţionali (5%) şi iraţionali - adică veşnic! - "cenzura" (a cîntări dacă ceva e conform cu anumite canoane rezonabile) este o necesitate incontestabilă. Depinde de canoanele după care se face. Dar parcă era vorba de reclame!... Iată două exemple de reclame, care ar trebui interzise (bineînţeles, după ce au fost censurate!): Alunele Nova (Nova Nuts). Într-un cinema s-au nimerit pe scaune vecine, unul şi una. Ea, vampă (că una normală n-au găsit), papă la alune. La un gest brusc, le risipeşte prin jur, inclusiv printre picioarele lui. Ea încearcă să găsească drum spre zona lui pubiană, în căutarea "alunelor", nu numai cu mîna, ci şi cu... gura (?!). De fapt, e şi mai rău decît pare, deoarece "nuts" (nuci, alune) mai înseamnă (în engleza informală) şi testicule. Tampoanele O.B. Eu zic că toate reclamele la tampoane din-astea ar trebui interzise (fără a mai fi măcar censurate!). Astea sînt cele mai greţoase, alături de alea cu mătreaţa ningînd (şampoane) şi gurile duhnind (gume, Tic-Tac). M-am oprit la O.B. nu pentru că ar fi favoritele mele (!), ci pentru prostia celor care au făcut reclama. (Am mai vorbit de proştii care cîştigă enorm făcînd reclame.) Cică: "Să fii sigură pe tine în timpul menstruaţiei ar trebui să fie o certitudine" ! Vă vine să credeţi că au făcut ceva şcoală? Încă două, nu legate de censură, ci de prostie: Din reclama la McDonalds: "Cumperi un hamburger şi primeşti unul gratuit". Lămuriţi-mă, rogu-vă: îl cumpăr sau îl primesc gratuit? Sau cumpăr unul şi nu îl primesc pe cel cumpărat, ci unul (altul!) gratuit? Din reclama la "Ieşeanul": "Aveţi acum un ziar săptămînal"! Aferim, aşteptăm şi un hebdomadar zilnic ! (Încă una: Cafeaua Elite. Un cuplu tînăr stă la masă. El, neglijent, citeşte ziarul. Ea îi tot face aluzii cum că i-ar plăcea să aibă un bebeluş. Totul pe melodia "Heaven, I'm in heaven..." Şi ce n-ar fi în regulă cu asta? Păi..., nimic! Doar voiam să o remarc pe fata din reclamă, care aproape că m-a fermecat. E fantastic ce a putut face fata asta în doar cîteva secunde, cît de expresivă, de frumuşică poate fi, cum emană iubire prin fiecare căutăură, prin fiecare surîs al ei... Aproape că aştept să reapară această reclamă, eu care le detest aşa de tare! Ca să nu spună cineva că nu zic şi de bine! Cît despre cafeaua în cauză, nici nu văd ce legătură are cu reclama...) ascultă Radio SORE IN în timp ce eşti pe 'Net!