premiul
ŞOMOIOGUL DE ŞPAN 2001
(6)

 

SUPLIMENTE PROSTIE ÎN STÎNGA ŞI-N DREAPTA PrimaTV (sport) a prezentat un scurt material despre finala Cupei Americii de Sud la fotbal. Au fost arătate imagini ale bucuriei columbienilor (cîştigătorii), care aruncau unii în alţii cu un praf alb. Comentatorul PrimaTV a explicat că este un obicei al fanilor de "a arunca în stînga şi-n dreapta cu... fluor!" Măi, băieţaşi, mai întîi că fluorul este un gaz (halogen), deci nu-l poţi arunca nici în stînga, nici în dreapta. Secundo, mai puneţi mîna pe carte, vă tot spun, da' nu vă daţi! A fost, de fapt, o traducere imbecilă a cuvîntului englezesc "flour" (nu "fluor"), adică oamenii "aruncau" cu... "făină"! Şi au aruncat şi la ediţia de seară şi la cea de noapte... VEDETE BELEA ŞI NEURONII LOR ÎN ŞIRAG DE PERLE SCLIPICIOASE Raluca (Practic Matinal, Ro1, despre o invitată modistă) Invitata nu a venit singură; a venit cu cîteva rochii superbe. Liliana Ivan (Adevărul) Sf. Ilie Tesviteanul ... a trăit cu circa 800 de ani înainte de Hristos ... în timpul regelui Ahab... Ahab alături de soţia sa, Izabela, erau (sic!) renumiţi prin fărădelegile săvârşite împotriva creştinilor. [Care creştini, măi, Lilă, cu 800 de ani înainte de Hristos?] Gabriela Vrînceanu-Firea (A1) Ţînţarul a devenit inamicul public numărul 1 al populaţiei. Corina Danilă (AcasăTV) ...dar locuitorilor din zonă le e teamă să nu se dărîme ditamai zgîrie-norul peste ei. [Poate altă dată să încerci şi variantele: zgîrie-nori-ul sau zgîrie-ul-nori!] Luana Mitran (pozar feminin pe la reviste, la cei 34 ani ai săi:) Mă simt bine în pielea mea, acum că am intrat în a 3lea deceniu de viaţă. [Ia lasă aparatul, pune mîna pe un abac şi mai socoteşte o dată. Mie mi-a dat c-ar fi al 4lea!] Dana Săvuică (suveică măritată, care s-a despuiat în revista destrăbălatelor, despre chiar această situaţie:) Mi-a plăcut celăngiu'. [Dar limba română nu-ţi place, îţi face greaţă?] COMENTARIILE TALE * Am zambit dulce-amar cand am citit... Ma gandesc ce or crede totusi cei care au facut rusa si franceza prin scoala. Ei se multumesc cu traducerile oferite de comentatori sau sau se apuca temeinic sa invete engleza doar-doar vor pricepe la un moment dat ce se intampla prin lume? Spuneai la un moment dat ca sportivii sunt "eroi de carton". Ok! De cate ori castigam o medalie sau un meci de fotbal, ne umflam in pene de parca noi am fi alergat cot la cot alaturi de atleti sau am fi dat noi golul. Suntem fericiti si iesim pe strazi urland beti de fericire (la propriu) "noi suntem romani"! Se exagereaza din ce in ce mai mult, se sparg capete pentru simplul motiv ca nu tii cu nu stiu ce echipa. Plus ca toti fotbalistii care nu au terminat nici macar liceul (astia sunt acum la moda) devine peste noapte idolii adolescentilor care isi arunca pe geam cartile in speranta ca vor fi in voga. Dar nu uita ca in gimnastica, echipa din Romania este totusi o amenintare in fata echipelor din Statele Unite sau China, echipe cu mai marii pretentii. Exista o traditie ca la ultimele campionate sa le cam luam medaliile de sub nas. Atunci parca isi amintesc ca Romania e o tara, nu? (Nu vreau sa comentez episodul Andreea Raducan) Ma rog, asta e parerea mea (ca sa citez o expresie des folosita) Astept completari la "somoiogul de span". Chiar daca esti putin prea caustic, in 99% din cazuri ai maaaaaaaare dreptate. Suntem invadati de incultura. Adriana Iancu. * Vreau sa-ti spun ca este SUPER si absolut tot ceea ce ai scris acolo este adevarat. Bravos si "tine-o tot asa" "sunteti cei mai tari!". Chiar ca ar trebui ca cineva sau ceva sa se miste in tara asta ptr. a nu mai fi asasinati de incultura si incompetenta pe toate posturile tv. Sergiu Coşeri. * Este interesant stilul tau, totusi l-am gasit agresiv, probabil ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti. Ti-am citit faimoasa pagina si am ramas "muta" (tu mi-ai spune ca asa sunt).Stilul tau caustic este remarcabil de tentant, aproape ca impinge la imitatie, eu sper sa reusim sa fim originali, sa depasim etapa vesnicului teribilism adolescentin... Alina Mărculescu. * Am descoperit in sfarsit faptul ca nu sunt singura care explodeaza in fata televizorului,unde o adunatura de inculti incearca sa realizeze emisiuni-pardon ,show-uri :)-si nu reusesc cu nici un chip.felicitari!!! zuess2000.   ŞOMOIOGUL DE ŞPAN caută colaboratori deştepţi, cu peniţă ascuţită, cu simţ critic, în vederea transformării paginii într-o revistă "pe linie" de monitorizare a fenomenului TV românesc sau chiar a prostiei cocoţate prea sus. sorin86@yahoo.com             (arhivat: ian 2002)

URMA SCAPĂ TURMA! Festivalurile muzicale din zona divertismentului (pop, rock etc) sînt cam de 2 feluri: unele la care numai se adună şi cîntă pe o scenă mai multe grupuri (şi solişti), care sînt fără premii, de distracţie, iar altele tip concurs cu premii. Al 2lea tip este o aiureală, deoarece atentează la spiritul muzicii pop (ca să numim aşa, generic, muzica de divertisment). Dacă, de exemplu, se merge pe verificarea performanţelor vocale (concursuri de interpretare, des întîlnite), se neglijează importantul aspect care este atmosfera. Muzica pop este foarte mult generatoare de atmosferă, iar dacă aceasta se realizează, performanţa vocală poate trece în plan secund. Nu oricine poate (şi nici nu e obligatoriu) să cînte ca Celine Dion sau Mariah Carey, dar mulţi fără voce super-performantă pot genera cîntece(le) foarte plăcute şi memorabile (ex: Bonnie Tyler). Invers privind lucrurile, sînt o mulţime de cîntece reuşite, care nu necesită cine ştie ce calităţi vocale. Astfel, concursurile ies din spiritul muzicii pop şi intră în zona "Hai să-ţi arăt ce pot face cu vocea mea". Un astfel de festival inutil este şi cel de la Mamaia. Ca la orice treabă românească, organizarea a fost, iar, jalnică. Nici nu e de mirare, avîndu-l ca sponsor principal pe un şmecheraş din ăia care au făcut avere, ştie toată lumea cum, după '90. Prezentatorii au fost un secret pînă au ieşit pe scenă, semn că s-a dat o cumplită luptă a pilelor! Şi au ieşit cîştigători... 3! Aşa ceva nu s-a mai văzut nici la deschiderea jocurilor olimpice, nici la decernarea premiilor Oscar... Doi mălăieţi cabotini, pe nume Armand Calotă şi Elvira Deatcu, plus bimbolina în curs de ponosire, Bianca Brad. Vă daţi seama cum a trebuit fragmentată prezentarea ca să spună fiecare cîte ceva, că doar nu era să iasă pe scenă ditamai cîrdul (două gîşte ş-un gînsac) degeaba. Deci era nevoie de 3 ca să-l prezinte pe cîte unul! Şi au citit nişte texte tîmpite, cu prefăcută "spontaneitate", cu "poante" leşinate la care şi indicaţiile de rîs (fals) cred că erau scrise pe foaie: "Aici prezentatorii se hlizesc". Gîsca Albă (Bianca) a tras nişte bîlbe penibile, la care a rîs singură, ca proasta-n tîrg, şi - ca fană secretă, dar înfocată a emisiilor lui Butthead Badea - a mai cerşit pentru asta aplauze... Deschiderea a fost făcută de o gaşcă de fo 10 lălăietori ruginiţi ai muzicii "uşoare" (Cotabiţă, M. Anghel, M. Pavel ş.a.), înşiraţi pe scenă cu nişte microfoane marca sanky şi făcînd un playback penibil la un fel de imn al festivalului, fără barem să ştie versurile! Au urmat nenorociţii de 3 Sud Est Nord Vest, care au tras-o iar p-aia cu "Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă-nnebunesc etc...", într-un exces de voci vocoder-izate - dar tot în playback! - şi telenovelistă rău. Curgeau lacrimile şiroaie, dar ei, în total contrast, ţopăiau şi zburdau într-un dans sprinţar şi fără noimă. C-aşa fac toţi: se adună fo 2-3-4, fac un cîntecel de grădiniţă şi-i trag un "dens" fără nici o legătură cu ce spun versurile. De multe ori nici versurile nu au legătură cu muzica: de exemplu, versuri triste pe muzică veselă. Iar finalul melodiei e cam aşa: "Tu n-ai ştiut, singur să trăiesc din amintiri"! Prima seară - concurs de interpretare, adică gaşca de clone de la şcolile populare de artă, nişte copii şterşi şi copii şterse, încercînd să pună în practică prostiile învăţate de la aşa-zişi profesori. Una din melodii a fost prezentată drept "cel mai frumos cîntec de dragoste al secolului" (Să mori din dragoste răcită sau cam aşa ceva). Haida-de! În afară de tîmpenia des auzită cu "al secolului" - de fapt, al secolului trecut! -, aş putea identifica cel puţin 300 de cîntece de dragoste mult mai frumoase, inclusiv româneşti (v. Mircea Baniciu, Compact). O singură apariţie a fost mai răsărită şi în acel spirit al muzicii pop, deşi nu prea ştiu ce căuta acolo: tînăra (16 ani) Adela Popescu, care a cîntat cu simţire o prelucrare după Şapte văi şi-o vale-adîncă. Într-o ţară normală, ar  cîştiga o groază de bani numai cu acest cîntec pe single. Şi o perlă a prezentării: "Mîine seară veţi urmări seara rezervată creaţiei". A face concurs la creaţie sau la secţiunea "Şlagăre" este iar o inepţie. Ca meloman, un cîntec poate să-ţi placă mai mult sau mai puţin şi în funcţie de dispoziţia de moment. Azi eşti mai trist şi-ţi vine mai bine Without You (Mariah Carey), mîine eşti mai vesel şi preferi un Freestyler. Şi atunci, cum le cîntăreşti, cum poţi face un clasament??? Oricum, n-am putut urmări cu toată atenţia cele 2 seri, din cauza multelor apariţii insipide, plicticoase. A mai fost şi un recital al "fetei tatii", Paula Seling,care trăgea nişte comentarii de 2 bani între melodii de te-apuca jalea. A încercat, ca de obicei, cu vocea ei impersonală şi inexpresivă, să imite pe una şi pe alta. Drept pentru care nu s-a ales cu nici un bis. S-a văzut iar cît de grea este engleza pentru mulţi. Aproape toţi spun life în loc de live şi dens în loc de dans. Pronunţia corectă a cuvîntului dance este [da:ns] (brit.) sau [dæns] (amer.), în timp ce [dens] este pronunţia cuvîntului dense, care înseamnă chiar dens! Ce-i aia muzică dens (poate densă!) sau ăla pop dens? Cred că mai degrabă, la noi, e un pop rarefiat! Cel mai agasant a fost şi este numele grupului Enimăl-ix, niciodată pronunţat corect (nici măcar de înşişi membrii lui!), nici [ænimăl-ex], nici [animal-ix]. Alţi deştepţi au afişat pe ecrane numerele de telefon pentru televot cu 01 între paranteze(?), deşi lumea cam ştie că prefixul acela e obligatoriu şi din Bucureşti. Palmares (selectiv): Interpretare: No Name (după cum arată şi numele, e un grup încropit la repezeală, încît nici n-au avut timp să se gîndească la un nume ca lumea. O adunătură de 4 tractorişti, încercînd în draci să-i tragă la indigoaie pe Boyz 2 Men. Aici competiţia a fost cu totul nedreaptă: adică vine unul ("individual") şi prestează 4 minute şi apoi vin ăştia şi, mai şmecheri, prestează pe rînd, de pontează fiecare cîte un minut! Poate nu rezistă 4 minute (...), da' au înşfăcat premiul! În limbajul calculatoriştilor, no name se referă la componentele de calitate dubioasă, produse pe vapor şi nu de firme serioase - hmm, se potriveşte bine!) Creaţie: Raymond Vancu (ca interpret arătarea aia di stîrcheşti vaşili, Marcel Pavel) Hituri (ia mai terminaţi-o cu "şlagărele"!): rock - albinuţele de la Voltaj; pop - Ana Maria ; "dens" - Animal X ("Mulţumim toţi fanilor") - la această secţiune s-a făcut televot. În culise mai era şi matracuca Marciuca, încercînd să transmită de acolo interviuri, dar mai mult încurca locul şi asta fragmenta urît spectacolul. În timp ce cîştigătorii se re-produceau pe scenă, mi-a atras atenţia (şi-ncă cum!) balada pop a fetiţei de 14 ani, Ana Maria (Ochii tăi), în total dezacord cu "spiritul" festivalului. O melodie foarte frumoasă, versuri plăcute şi o voce superbă (pentru vîrsta ei), pe alocuri cu oarece accente dramatice, amintind înfiorător (în sensul bun) de una din cele mai mari voci ale muzicii pop româneşti, nedrept de puţin popularizată la vremea respectivă (cca 1985) şi pe nedrept intrată în uitare. Hai că habar n-aveţi despre cine e vorba! Sorina Moldvai! cea pentru care a compus iniţial Adrian Enescu albumul Bună seara, iubito, cîntat pînă la urmă de Loredana pleiboioasa, de-a transformat-o în Bună seara, ciobito. Savurînd fiecare măsură nu-mi venea să cred că se mai face muzică bună în ţara asta a manelelor şi mai şi ajunge la vîrf. Fata mai tîrîia şi o chitară după ea, poate că şi ştie s-o folosească, ceea ce i-ar mai adăuga o bilă albă. ...Şi se adunară pe scenă toţi cîştigătorii secţiunilor pentru decernarea premiului ăl mare: o maşină bengoasă roşie. Erau aproape toţi băieţi, cu excepţia celei mai tinere participante, Ana Maria (Georgescu). După mine, fata era cu mult deasupra tuturor, dar ce conta asta în ţara unde toate merg de-a-ndoaselea? Şi dintr-o dată totul s-a tranformat efectiv într-un film american! Marele premiul a fost luat chiar de... Ana Maria, care a mai cîntat o dată cîntecul ei superb, transfigurată de emoţie şi de bucurie, fată frumoasă, zîmbind fermecător, lăcrimînd din "ochii ei", în care se "oglindea ca nişte văpăi" focul de artificii de la final. Bravo, fato, ai grijă ce faci mai departe, să nu te pună naiba, peste vreo 4 ani, să-ţi dai cu firma-n cap fugind la infamul Playboy! Ce să mai spunem de atacul ulterior al băbătiilor, în frunte cu ţaţa afurisită, Mirabela Dauer, aia care, la viaţa ei, a tot furat cu sîrg melodii, cică "din repertoriul internaţional"? Vezi-ţi de pensie, bondoaco! (Ochii tăi a fost compus de Sandy Deac (Desperado), daţi-i şi lui portierele măcar! Ascultă AICI refrenul remixat de SORE IN (MIDI). Pentru amatorii de karaoke, iată versurile refrenului: Cît mi-e dor de ochii tăi / ochii tăi, ochii tăi / Ce ard ca două văpăi / ochii tăi, ochii tăi / Alţii nu voi mai afla / şi nu-i voi putea uita / Cît aş vrea privirea ta / să mă oglindesc în ea) ATAC LA ATAC. În emisiunea "Cătălin Duminical" (Cătălin Crişan - Tele7abc)  au ajuns la o masă, faţă-n faţă, un individ de la "Atac [la persoană] de Constanţa" - pe de o parte - şi tolomacii de la Valahia - pe de alta. Subiectul certei: De ce "Atac..." i-a făcut pe aceştia din urmă "boi"... Atacistul a pierdut imediat teren în faţa audienţei din platou, care a înfierat limbajul "nepotrivit" al revistei. Neţinînd seama de caracterul totuşi pamfletar al acesteia, şi-au dat cu părerea ţaţa Rodica Popescu- Bitănescu, ultra-nulitatea muzicii "uşoare" româneşti de pe vremea comuniştilor - Adrian Romcescu - şi marea cotarlă a politicii româneşti, unul din neostoiţii călători de la un partid la altul, acela care este oricînd gata să dea puţin din codiţa-i răpănosă şi să latre o ţîră, dacă-l bagă cineva în seamă, cel care a debitat o mulţime de inepţii în emisiuni despre limba română, faţa ca de beţivan înrăit - idem est Jorjel Pruteanu. Ca rezultat, Valahiştilor li s-a acordat statutul de victime şi au fost aplaudaţi cu multă căldură şi simpatie, ca să le mai treacă durerea de la inimioară, şi ca alţii să capete durere la maţe. Au mai venit şi telefoane de sprijin, ce mai! ce băieţei buni sînt Mihăiţă şi Dorinel, mînca-i-ar mama pe ei de păsărici cîntătoare! Că sînt sau nu "bouleni" poate contează mai puţin (sînt!). Contează mai mult că fac parte din acest curent infect din muzica pop românească actuală, caracterizat prin  infantilitate (aţi observat că, de cîţiva ani, publicul de la concerte este format numai din copii? rar mai vezi şi cîte un major), imbecilitatea mesajului, dar şi puternica lui sexualizare, numai bună pentru autoexcitarea puştilor de 14 ani: "Toate fetiţele să se dezbrace acum pentru noi şi pentru voi, Suzana mi-ai furat banana nu mă mai jo-o-o-o-oc, Sexy sexy hai să mă iei, Hai iubite cu mine în dormitor" şi altele asemenea. Mai mult decît atît - nu numai că majoritatea pseudo-vedetelor româneşti nu sînt decît nişte copii jalnice ale unor nume străine (de exemplu, incriminaţii de la Valahia îi copie cu sîrg pe Chaka Demus & Pliers, unul cîntă, schelălăie, iar celălalt trage rap-ul), dar ei sînt şi nişte mari şi veritabili infractori, vajnic încălcînd dreptul de autor. În aşteptarea unui comentariu mai larg despre adevăratele probleme ale dreptului de autor, să vă informez doar că legislaţia europeană (obligatorie şi în ţara noastră) prevede o amendă fixă de 10000 de dolari pentru fiecare încălcare a dreptului de autor în domeniul muzical. Mai înainte de toate să fie foarte clar că nu este permis furtul creaţiei unui autor de către alte persoane; este permisă o preluare doar cu condiţia unei plăţi, care - veţi fi surprinşi - este foarte mică, accesibilă chiar şi românilor! Astfel, dacă Valahia a furat hitul lui Sasha "Lonely" şi l-a făcut "Banana, eu te spun lu mama, schelălau, schelălau!", una apariţie la TV înseamnă una amendă de 10000 de dolari. O a 2a apariţie înseamnă încă 10000. Includerea cîntecului furat pe un CD înseamnă o amendă de 10000 înmulţit cu numărul de exemplare editate! Apropo, 10000 de dolari egal 300 mil lei! Se înţelege acum care ar fi trebuit să fie atitudinea corectă a audienţei, ca şi arma principală a reprezentantului de la "Atac...". Valahia nu sînt nişte boi, ci nişte hoţi! La fel şi alţii ca ei: ASIA (Garsoniera ta - după Smokey), Ca$$a Loco (Făt Frumos Sorel - după Cypress Hill), Andre (Moşule, ce tînăr eşti - după un cîntec grecesc) , Tonic (Maria - după Art Company) , dar şi... Antena1 (Mereu împreună - după Foreigner) sau Ro1 (Bingo Liberty - după Ricky Martin) şi atîţia alţii.... Ce face autoritatea românească menită să apere drepturile de autor? Păi, ca orişice autoritate, doarme-n papuci şi toacă nişte bani (mulţi!) degeaba. Am prins doar un fragment din reluarea emisiunii. În aceeaşi seară, schimbînd postul pe Ro1, ce-mi auziră ochii şi-mi văzură urechile? Altă hoaţă: Eva Kiss chinuia o versiune carpatină a hitului "The Power of Love" (Jennifer Rush, Celine Dion)... "BINE V-AM GĂSIT ŞI BINE AŢI REVENIT". Am vorbit despre una din cele mai răspîndite greşeli care apar la TV şi anume folosirea incorectă a acuzativului legat de persoane. Dar există una şi mai supărătoare, şi mai exasperantă, şi mai răspîndită, pe care o auziţi zi şi noapte. Cînd începe o emisiune, prezentatorul îşi salută publicul, de exemplu "Bună seara". În acel moment, din cauza unei îndelungatei practici vicioase, se creează un vid intelectual enorm, care atrage continuarea "firească": "...şi bine v-am găsit!". Extrem de rar se întîmplă altfel. I se termină aerul, face stop cardiac, îl ia naiba, dacă prezentatorul nu tufleşte acolea şi un "Bine v-am găsit"!... Şi care-i problema? Păi, problema este... "Bine v-am găsit!". Aţi auzit atît de des această expresie în asemenea contexte, încît nu-i mai daţi importanţă. Ea este, însă, un barometru al deşteptăciunii prezentatorului TV, dar şi a celui de radio. Pentru cine nu s-a prins deja de ce este o tîmpenie, e greu de explicat. E ca o poantă: cui n-o înţelege din prima, nici nu mai are rost să-i explici. Dar să încercăm. Mai întîi, expresia "Bine v-am găsit" este, foarte probabil, tipic românească. Oricum, e clar că nu se întîlneşte în multe alte limbi. Ea vine CA RĂSPUNS la "Bine aţi venit!". Deci, cînd o persoană vine la o alta în vizită, aceasta din urmă - gazda -, dacă nu au nimic de disputat  în relaţia lor,  îi zice/urează celei dintîi - musafirul - "Bine ai venit". Spre deosebire de alte limbi, a noastră dă ocazia vizitatorului să RĂSPUNDĂ: "Bine te-am găsit". Dacă vizitatorul ar spune primul "Bine te-am găsit", ar fi un gest nu numai în afara uzanţelor, ci şi nerespectuos şi nedelicat, deoarece ar forţa-o pe gazdă, eventual, să zică replica sărită "Bine ai venit", chiar dacă nu aşa gîndeşte... Dacă acest argument simplu şi zdrobitor nu a fost de ajuns, faceţi paralela între emisiunea tv şi un spectacol de teatru. Nu este uzuală salutarea publicului la începutul spectacolului, dar cum ar fi să zică vreun actor "Bine v-am găsit"? Teatrul este gazda, iar spectatorii au venit "în vizită" şi nu invers! În sfîrşit, gîndiţi-vă bine cine pe cine găseşte! Oare nu ascultătorul care umblă pe scala radioului găseşte emisiunea? Nu privitorul care înnebuneşte telecomanda găseşte programul tv? Nu e la fel ca pe... Internet? Este limpede pentru oricine a apucat să asculte/vadă vreo emisiune de pe la posturile străine, că uzanţa este, dar şi LOGICA cere ca formula de ÎNTÎMPINARE să fie "Bine aţi venit". Aţi văzut-o şi pe Internet de nenumărate ori, chiar prea des, ceea ce a făcut ca multe situri serioase să scoată din titlu deja banalizatul "Welcome to...". Ei, dar nu e numai atît!... Românii sînt inventivi (desigur!) şi în chestiile tîmpite. Ce poate fi mai rău decît acest "Bine v-am găsit"? Păi... "Bine v-am REgăsit"! - un fel de maimuţărire al acelui "Welcome back" de după pauzele publicitare. Dar culmea culmilor a fost atinsă de unul, Crăciun, de la o emisiune de început de iulie de la Ro1, care a spun nici mai mult, nici mai puţin decît incredibila  frază din titlu: "Bine v-am găsit şi bine aţi revenit la o nouă ediţie a emisiunii..."!!! Era (este) poliţian... Concluzie: cea mai simplă metodă de a vă da seama de prostia fioroasă care răvăşeşte teveul românesc este de a urmări cine şi cît de des îşi introduce programul cu "Bine v-am găsit" (sau variante). Va fi clar atunci că umanoizii aceia n-au în cap glagorie îndestulătoare. Asta mai arată că sîntem tare departe de o şcoală de televiziune rezonabilă, ci totul se face dintr-o imitaţie lipsită de talent. Iar dacă cumva îl auziţi pe vreunul că zice "Bine aţi venit", prima reacţie să vă fie că tolomacul o face mai degrabă tot din imitaţie, şi mai puţin probabil judecînd. Trag nădejde (ca spînul de barbă) că acest comentariu va duce, cîndva, la dispariţia acestui idiot obicei tevistic (şi radiofonic!). IMBECILII FAC ANALIZE. La Fotbal Show (Ro1) şăful ăl mare al arbitrilor români, unu' Nicolae Grigorescu, comenta prin telefon acuzele unui arbitru supus retrogradării. După ce a perorat minute în şir despre teste şi analize, în timp ce retrogradatul îl lămurea ce articole din Regulament a încălcat, Grigorescu dă să zică: "În ceea ce privesc argumentele..." La care, Adrian Păunescu, şi el invitat la şău, intervine: "În ceea ce priveşte!" Dar nea Ţignal reia: "În ceea ce privesc argumentele...", iar Păunescu nici el nu se lasă: "Nu! În ceea ce priveşte! Că nu se acordă cu argumentele. Fluier eu fault la limba română!" Nea Ţignal se supără: "Lăsaţi-ne, domle, că am făcut şi noi şcoală, n-am făcut liceul la fără frecvenţă!... În ceea ce privesc argumentele..." Poetul flamboiant a ramas blocat şi a înţeles că nu trebuie să te pui cu proştii. Dar uite că asemennea prostănaci ajung şefi, chiar la nivel naţional, şi se mai apucă să facă tot felul de analize, care, în mod normal, sînt apanajul oamenilor cu un rezonabil nivel de inteligenţă. Iaca de asta o ducem mai rău ca în vreme de război, pentru că tot felul de imbecili ne analizează... şi ne conduc.  SORE IN    O caricatură pe zi! (la stg)