premiul
ŞOMOIOGUL DE ŞPAN
(8)

 

SUPLIMENTE UNA PALOMA BLEAGA La o ceremonie cu ocazia zilei inventate şi nu create a femeii, pusă la cale în Afghanistan de nu'ş ce organizaţie mondială, care nu mai putea de grija femeilor afghane, veni şi momentul cînd dă frumos să azvîrlim nişte porumbei, că adică vrem pace. Patru fetiţe îmbrăcate în alb veniră pe scenă, în faţa prezidiului femeiesc, şi au încercat să arunce în aer (!) nişte porumbei. Pasul micuţ dintre sublim şi ridicul a fost uşor făcut: două dintre zburătoare n-au prea avut chef să zboare, decît pe unul din zidurile ruinate între care se desfăşura chestia, iar una pur şi simplu a căzut pe jos, beată, după care s-a cocoţat pe masa prezidiului, sub rîsetele şi privirile jenate ale audienţei. Una din babele organizatoare a făcut atunci un gest de alungare a porumbului, un fel de "Uşş, pace, de-aici!". COLIZIUNEA INTELIGENŢELOR Ajunse Joana Benedek la Marius Tucă-lău. Şi-i spuse: "Te-am remarcat pentru că ai o privire inteligentă". Haida-de! Uite cum s-au întîlnit două mari inteligenţe ale neamului românesc! (românesc?) Măi, fată şi vedetă cu saci de bani, ţine minte: ca să-ţi dai seama dacă  cineva este inteligent sau nu, trebuie mai întîi să fii tu însuţi/însăţi inteligent(ă)! După cît de blondă eşti şi după cum îţi fug ochii după biştari, eroarea e de înţeles... PERECHEA POTRI-VITĂ Iaca nu mai ştiu Andreluşaţa de la Surprize, surprize ce surprize să mai facă şi ce-i trecu ei prin... păr? Hai să umble prin casa-i. Adică prin TVR (Ro1). Şi se-apucă să-i surprindă pe-ai ei. Ia mai dăunăzi îşi suflecă poalele şi se duse la Ştiri peste Dana Războiu, căreia tocmai i se servise o ştire (!) urgentă cu oarece război sau aşa ceva. Cînd s-o citească asta pe post, scandal pe platou. Vocile veneau peste cititul ei şi perturbau emisia. Care emisie? că nu era nici o emisie, ci era o farsă. Dana deja tremura de emoţie, ca frunza plopului după explozia de la Cernobîl, dar veni lîngă ea Andreea s-o liniştească, cu acea atitudine dulcică a mătuşii tîmpite, care vorbeşte înstrîmbat cu nepoţica ei de 4 luni: "Cuciu-cuciu-cuciu... ai păpat toată păpica?" Sigur, noi ne-am înţeles aici că Andreluţa e un fel de copiliţă copilăroasă, infantilă şi puerilă, deşi cam bate spre 30 de ani şi mai e şi divorţată. În fine, se pun amîndouă să depene amintiri de pe vremuri, de cînd s-a procopsit TVul românesc cu ele, cum au avut ele trasee asemănătoare (cine se-aseamănă, se adună şi chiar se înmulţesc!). Aflăm că Dana a venit prima oară la războiu TV ca participantă la idioata emisiune "concurs" Perechea potrivită; eh, vă daţi seama cît de fătucă inteligentă poate fi ea... Surpize, surprize înseamnă şi cadouri, iar tuşa Andreea aflase cît de mult îi place nepoţelei ei temporare lăpticul! Aşa că i-a făcut cadou... (staţi lipiţi bine de scaune!) ... un abonament anual la o vacă!!! Adică zi de zi Dănuţa va avea lăpticul asigurat. Grijile ei s-au terminat acilea. Însă, ca să fie totul şi mai suprarealist, a fost adusă în platou şi vaca Luminiţa în persoană, ca s-o caute la dinţi! Pesemne că văcuţa fusese şi plimbată cu liftul! Nu vă vine să credeţi!? Ehei, unde poate ajunge imaginaţia prostului creativ!... Şi iac-aşa stăteau colea, în studio, 3 tele-viţici, cu boticurile umede, uitîndu-se una la alta, ca viţelul la camera 9, cu multă tandreţe... Bovină, desigur. Iar Dănuţa era din nou cu perechea potrivită. Ba chiar cu două! MINTE DE MISS La unul din concursurile de Miss (~ Univers), reprezentanta SUA a fost întrebată ce ar putea spune ea despre ţara ei, ceva ce nu prea ştie lumea. A răspuns cam aşa: "Aş vrea să se ştie că sîntem foarte primitori, că sîntem foarte bucuroşi să primim vizitatori, turişti din alte ţări". Ei, lasă-mă!!! Uite, asta chiar că nu ştiam! Zi-i şi lui nea Mişu, pidosnicul acela pe care marea ţară de la apus ni l-a trimis plocon pe post de ambasador. Dar ce poţi cere de la un/o Miss? Ştie ea ce-i aia viză? ĂI MAI BUNI NICI NU ŞTIU CUM ÎI CHEAMĂ Revistuţa TV Mania (sau TV Momîia?) s-a apucat să dea premii de televiziune, ca şi cum ar fi avut cui!... La "jurnale de ştiri" ăi mai buni cică fură Antena1, care s-au şi fudulit cu un reportaj de la premiere. La discursul de acceptare, Radu Coşarcă Mustăcilă, îşi frîngea mîinile de emoţie, aproape la propriu. Cînd s-o arate şi pe colegă-sa, cum era ea prezentă la festivitate,  realizatorii ălei mai tari emisiuni de ştiri i-au titrat numele pe ecran: Allesandra Stoicescu! (în loc de Alessandra) Dacă ăştia, care nici nu-şi ştiu numele, îs ăi mai buni, cum or fi ăi mai răi? CARE TALIBANI? Iaca şi eu, la spartul tîrgului, mă pomenesc că vorbesc de talibani. "Talibani"??? Ce-s ăia? În ultimele săptămîni, televiziunile, dar şi celelalte medii, ne-au tot intoxicat: talibani în sus şi talibani în jos!... Ei bine, acest cuvînt nu există! Sau n-ar trebui. Au mai explicat şi alţii mai deştepţi decît mine că taliban (mai corect: taleban) vine de la cuvîntul arăbesc taleb, care înseamnă student. Cei care şi-au făcut un renume mondial sînt nişte studenţi anume, care au studiat religia musulmană. Au fost folosiţi de alde Bin Laden (pe numele său popular în româneşte, Bilandel!) ca păzitori ai drumurilor dintre Afghanistan şi Pakistan şi şi-au cîştigat o faimă de viteji şi incoruptibili. Că, mai apoi, au luat-o razna, e altceva. Ei bine, taleban este un substantiv colectiv, care desemnează mulţimea talebilor, adică s-ar traduce studenţime. Deci nu are plural - talibani - şi nici nu poate fi folosit ca adjectiv - trupele talibane! Confuzia vine tot de la tolomacii care se ocupă de ştiri şi cunosc numai engleza de la iarmaroc. În varianta englezească, însă, se spune de the taleban (adică la singular, studenţimea), niciodată talebans, şi taleban regime sau taleban troops (adică regimul talebanului - studenţimii - sau trupele talebanului). Tolomacii  cred că taleban e pe post de adjectiv, pe cînd el este un substantiv (defectiv de plural) folosit atributiv. Dacă ar fi vrut un adjectiv/substantiv, ar fi putut inventa un... talebanist. Adevărat e că şi francezii au preluat aiurea acest substantiv, probabil că şi ei au specialişti în engleză tot la fel de buni ca şi noi. Tot aici ar mai fi de menţionat o altă aberaţie a ştiriştilor: numele oraşului pakistanez, Karachi, des pomenit şi în legătură cu ambasadorii... talebanului, e pronunţat de toţi, (fără excepţie!) greşit, în 2 silabe: ca-raci, ca şi cum ar fi pluralul de la carac (un carac, 2 caraci !), pe cînd, cu puţină instrucţie, ar fi văzut că e din 3 silabe: ca-ra-ci. Şi unii au fost şi au transmis chiar de la faţa locului!... VEDETE BELEA ŞI NEURONII LOR ÎN ŞIRAG DE PERLE SCLIPICIOASE Ilie Neacşu (evadat/dezertor din PRM): În partid sînt oameni excepţionali, cu excepţia preşedintelui. [Adică regula întăreşte excepţia!] ProTV (Ştiri), comentariu despre un obicei de Bobotează: Cel mai norocos dintre flăcăi are noroc şi-şi găseşte aleasa. [Vă daţi seama ce dramă era dacă cel mai norocos avea ghinion?] TVR2 (Ştiri): Pentru a evita blocajele, braşovenii au folosit mijloacele de transport în comun, pentru a ajunge în Poiană. [Contra! Pentru că sînt cam mulţi pentru!] Mioara Roman, nevastă de ex-prim ministru, cu ochii cîrpiţi de somn (la Cafeaua cu sare): Taică-meu era de profesie doctor în pedagogie. [Ăsta e titlu, nu profesie, măi.] AcasăTV (Ştiri): La noi, obiceiul cu Moş Crăciun datează de la sfîrşitul secolului trecut. [Mai sînt unii/unele - aşa de mulţi - care încă nu s-au prins că secolul s-a schimbat nu demult!...] Daniela Gyorfi [într-un "cîntec"]  Cine în afara mea...? [tradus: în afară de mine] [în alt "cîntec"]  Nu mai îmi spune [tradus: nu îmi mai spune - probabil confuzie între nu mai şi numai. Aceeaşi greşeală şi la grupul Voma veche, în memorabilul "vers": Cearşafurile nu mai îmi zîmbesc - las-că zîmbeşte cin' v-aude!] COMENTARIILE TALE * Eu ti-am "cintat-o" cu Eurovisionu', da' te-ai incapatinat... Diana Singer. * Interesante observaţiile şi comentariile. Eu le-am făcut publice pe ale mele în anii precedenţi. Cei cărora le-ai scris, în mare parte, au fost implicaţi în jurizări şi fursecuri aşa că nu te aştepta la reacţii din partea lor. Andrei Partoş (independent colaborator la Romantic FM). * Mi-a placut pagina f. mult.  Dan Ciobota. * Doar un mic comentariu la chestia cu Asia si garsoniera lor. Vezi tu, alea doar dau din gura, "creierul" e Adrian Ordean[...] De fapt, melodia a fost preluata de la ... Rosu si Negru. Daca-ti amintesti, era melodia aia cu "Artistul cuc intr-un nuc, e cam nauc,(...) o trupa rock nu e joc, e numai ritm si foc" (la inceputul anilor 80). Este acelasi refren si acelasi "compozitor" - Ordean - am discul Electrecord vechi. Practic el [...] s-a plagiat pe el insusi. Chestia cu plagiatul pe sine insusi, chiar daca suna ciudat, cred ca ramine in picioare. Tin minte ca a fost o chestie acum citiva ani cu cineva destul de cunoscut (nu mai stiu exact) care avea un contract cu o casa de discuri pentru mai multe albume si care, intrind in criza de inspiratie, a "cosmetizat" o piesa mai veche, prezentind-o drept noua. Aia s-au prins si l-au dat in judecata. Cert este ca piesele Asia si Rosu si Negru sunt identice pe refren, ca Rosu si Negru au avut albumul la Electrecord iar Asia nu stiu de cine apartine. Daca tot de Electrecord si aia n-au de obiectat, atunci e bine. Daca de altii, atunci Electrecord ar putea sa se supere (depinde ce era prin contracte). Oricum, nu mi se pare normal sa iau o piesa, sa zicem "Vreau sa pling, de tine sa uit" si sa o transform in, sa zicem, "Vreau sa beau, cu tine sa stau" si sa zic ca e noua, chit ca e tot a mea. Si asta deoarece exista cei carora la placea la vremea aia Rosu si Negru, care nu stiu ca Ordean e in spatele amindurora si,deci, sunt convinsi ca piesa lui Asia e plagiat. Cătălin Caba. [a nu se confunda A.S.I.A. cu Asia, sînt grupuri separate de spaţii galactice] * Navigind pe paginile tale am constatat ca am devenit dependent si ca mai vreau sa citesc asemenea comentarii acide si de bun simt. Sunt uimit de cita prostie poate naste televiziunea in Romania si observ ca nu exista limita pentru imbecilitate in acest domeniu. Se spune ca atunci cind nu-ti place un program esti liber sa schimbi canalul, dar la noi nu mai ai unde sa te duci, eventual pe Discovery. Emisiune dupe emisiune stacheta este coborita tot mai jos. A fost Vara ispitelor, a urmat de X ori femeie, apoi Alomania si nr. 1 in cretinism, dupa parerea mea, Strada milion. Un mic exemplu: in orasul meu, Brasov, o stupida scria pe fruntile unor naivi 'La multi ani Rominia' cu i din i (scuze pentru lipsa diacriticelor). Asta pentru un milion de lei. Citind paginile tale am gasit doua mici inadverdente pe care as vrea sa le corectez: - orasul Mumbai este fostul oras Bombay (http://theory.tifr.res.in/ bombay/history/); - fizicianul roman Dogaru nu a demonstrat ca viteza luminii poate fi depasita, eventual a demonstrat ca presa e interesata mai mult de divortul lui Tom Cruise si silicoanele Danielei Gyorfi. Intr-o scrisoare trimisa unui sit romanesc (a carui adresa nu o mai stiu) Dogaru afirma clar ca experimentele lui confirma teoria lui Einstein. Dar presa nu acorda atentie decit senzationalului si nu a fost interesata de adevar, mai ales ca acei fizicieni sustin ca nu au nici un interes sa intre in polemica cu persoane ce nu citesc intii niste manuale de fizica. In privinta folosirii cuvintului site am incercat odata sa discut problema intr-un forum Internet dar am fost covirsit de numarul celor care sustin versiunea 'site'. Eu cred ca, de la bun inceput, ar fi trebuit sa fie respectate regulile limbii romane si sa fie tradus pina si cuvintul mouse, chiar daca pentru unii ar parea haios. Nu inteleg de ce ar fi fost atit de rau sa se spuna 'soricel' in loc de mouse? Tudor. * Ca si alte site-uri (desi suna oarecum a romgleza, eu unul prefer forma de mai sus, decat sit asa cum sugerezi undeva !) cu teme cat de cat asemanatoare (poate e de ajuns sa spun ca am ajuns acolo de la ... "Curierul de seara") pe al tau l-am descoperit cam tarziu si cu totul intamplator ;-(  Si eu (printre altii) am fost surprins de coincidenta aproape perfecta a opiniilor noastre (ale mele cu ale tale) despre programele difuzate pe toate televiziunile (mai corect ar fi poate ... tembeliziuni !). In prostia sa mareata poporul asta a avut si o zicere de soi: chestia cu prostitul poporului cu televizorul; din pacate, mi se pare ca a ramas la fel de masochist si le ofera in permanenta pretexte de "rating" (cum pompos le place sa se autoaduleze idiotilor de crainici de la toate TV-urile). Se pare ca ramane valabila asertiunea "la asa popor, asa televiziuni" :-(  De fapt, pentru o gloata abrutizata de comunism atatea zeci de ani, ar fi fost si de mirare sa popularitate altfel de emisiuni decat cele scarboase pe care le balacaresti si tu. Probabil ca cerem prea mult sortii sa fim si noi interesati mai mult de "Discovery Channel" decat de "Surprize, surprize" si celelalte asemenea. As avea pana una alta o rugaminte: poate-ti faci timp si exemplifici concret ce anume te-a facut sa-i apreciezi drept "golani" pe cei de la Catavencu :-)  Nu de alta, dar mie mi se pare ca ziarul lor ramane singurul ziar pe care mai merita sa cheltuiesti niste bani (cel putin in proportie de 60-70%); evident ca si ei au bubele lor (poate se lasa cu o serie de schimburi de pareri pe tema lor ...), ca de altfel noi toti.  Cornel Diaconu. * Urmăresc de multă vreme „aventura” personală pe Internet a unui om fascinant care lună de lună publică analize asupra fenomenului TV din România. Poate unii dintre voi i-aţi vizitat pagina (adresa este http://geocities.datacellar.net/ sssorein/somoiogul.html) şi aţi rămas cu aceeaşi impresie. Omul are un simţ de observaţie excepţional, dublat de o cultură care, sincer să fiu, îmi este net superioară. Cineva i-a lăsat un mesaj din care se înţelegea că e interesant ce face el acolo, dar că poate nu e bine. De ce nu ar fi bine? Fiindcă prin sublinierea prostiei şi a inculturii din emisiunile TV nu poate decât să îi pună pe gânduri şi să îi întristeze pe cei compatibili cu el la capitolele nivel de inteligenţă şi de cunoştinţe, însă un om incult, mulţumit de ceea ce vede la televizor (doar i se vorbeşte pe limba lui, nu?), nu îşi va schimba optica – fiindcă pur şi simplu nu îl va înţelege. Dan Claudiu Dragoş. (comentariul întreg la Curierul de seară)   ŞOMOIOGUL DE ŞPAN caută colaboratori deştepţi, cu peniţă ascuţită, cu simţ critic, în vederea transformării paginii într-o revistă "pe linie" de monitorizare a fenomenului TV românesc sau chiar a prostiei cocoţate prea sus. sorin86@yahoo.com

MICUL URIAŞ ŞI CHELIA CABRATĂ. (Eurovision 2002 - ep. 2). Rămîne cum am vorbit: românii se duc la Tallin să se lupte iar cu... turcii (şi cu ciprioţii) pentru locul 25! Faza naţională Eurovision 2002 a fost prezentată de Leonard "Babyface" Miron, care a debitat: "Am avut melodii frumoase şi foarte frumoase". Sigur, 'eţi fi avut, printre alea eliminate! Că la finala naţională nu aţi avut decît melodii proaste şi foarte proaste, toate făcute în pripă, la comandă, heirupist, fără nici o simţire artistică. Cei care au încercat versuri în engleză, s-au ridicat (în această privinţă) la nivelul de grădiniţă. Sfinx Experience a făcut o experienţă şi a aruncat în preselecţie o grămadă de "cîntece", probabil băieţii au făcut rost de o matriţă şi de o bandă rulantă şi dă-i bătaie, tataie! Vreo 3 produse de-ale lor s-au strecurat în finală (dacă o socotim şi pe aia cu plozii lor de la Class), iar partea comică e că toate cele 3 nu au adunat la un loc apeluri telefonice nici cît locul 10! În timp ce concurenţii aşteptau rezultatele, iar Monica Anghel îşi tot frămînta cîrnăciorii de degete, printre bîlbele lui Miron, s-a mai remarcat proasta echipă de la calculatoare. Nici nu le-a dat prin căpăţînă să facă şi ei o grafică mai ca lumea şi tot timpul rămîneau în urmă. (Sînt ăia care au făcut paginile web în 4 săptămîni!) A cîştigat piesa "Tell Me Why" cu Monica "Micul Uriaş" Anghel (mic=cîrnaţ) şi Marcel "Chelie Cabrată" Pavel, o piesă uscată, manieristă la modul jalnic, în cel mai curat stil muzică uşoară prăfuit şi ponosit, cu nişte versuri formale, simpliste, născocite de un alt cîrnat şuncos - Mirela Voiculescu Fugaru -, o făcătură care nu spune absolut nimic. Decît ne putem şi noi întreba: Tell Us Why? Nu numai că, la Tallin, nu o să luăm un loc onorabil, dar o să şi rîdă lumea de noi cu ce arătări ne înfăţoşăm: una care rupe scena şi un urît, care se face şi mai şi, cînd îşi cabrează chelia. Am mai trimis acum vreo 2 ani pe un alt urît, ochelăros, rîrîit, care cînta fără voce, pe nas, chipurile, în engleză, dar numai el şi cu mămica lui proprie înţelegeau ce spune - Teodorescu ăla, şoferul de Taxi. Showul (spectacolul) s-a încheiat cu un show (scandal) în toată regula, cîştigătorii fiind luaţi la mişto de unii şi de alţii. Nu toţi cu minte: una de la revista tîmpită VIP tot îi trăgea cu expresia idioată "de mare excepţie" (nu în glumă, vorbea serios!). Dacă ar fi să stoarcem concursul ca pe o lămîie şi să găsim totuşi ceva mai de doamne-ajută - adică să vedem care au fost piesele slabe, nu cele foarte slabe! -, am putea remarca nu mai multe de 3: "Ea" cu Spitalul de Urgenţă (îmi pare rău să spun asta, pentru că acel Dan Helciug e un fel de frate psihotic de-al lui Brenciu!), "Frunza" cu Kappa şi "All I Want" cu Luminiţa Anghel. Din astea, de-abia Spitalul de Urgenţă ce-a prins un loc în primii 5! Ei hai, să vă spun şi WHY s-a întîmplat aşa: În primul rînd, extraordinar de proasta organizare coordonată de tovarăşul Dan Manoliu (cum îi zise Elena Cîrstea), începînd de la regulamentul tembel, continuînd cu preselecţia, alcătuirea juriilor, televotarea (plină de anomalii tehnice) şi pînă la discuţia finală. O tîmpenie cu care omul ăsta cu creieraş micuţ (de se mişcă lejer în scăfîrlia-i, are loc să se şi bălăngăne!) s-a mîndrit - a ţinut coada sus precum capra rîioasă -, a fost alegerea în jurii a unor persoane "cu conservator". Da' ce? Era concurs de canto? Muzica pop nu se deprinde la conservator, e un alt fel de stare de spirit. O altă cauză este calitatea extrem de slabă a muzicienilor români din zona pop. Şi, în al 3lea rînd, vine calitatea la fel de slabă a publicului. Aici vina este mai degrabă a posturilor de radio/TV şi a presei, care promovează tot felul de ambuscaţi (cum ar fi derbedeii de la Valahia), de figuri sinistre, împreună cu care se fac ciorchine la bairamuri şi beau cot la cot. Ei, cot la cot nu-şi scoate ochii!  ;-) În fine, vorba lui Manoliu însuşi: "Ne aflăm după o săptămînă de muncă îngrozitoare!" Dar să stăm liniştiţi: ce nu e îngrozitor în ţara asta? TVR ŞI EUROVISION 2002 - MOTTO MAFIOTO. Prima chestie de care te loveşti, dacă vrei să participi la Eurovision (faza naţională), este lipsa de politeţe şi de informaţie. Stau teveriştii ăştia ca cloşca pe ouă, acoperindu-le ca să nu cumva să vadă cineva ce clocesc ei acolo-şa. Că, iaca n-avui de lucru şi intrai şi eu în troaca porcilor... Aveam un cîntecel care ar fi putut concura cu mare succes la faza finală (europeană), şi pentru că este splendid (laudă-mă gură!), dar şi în contextul calităţii destul de îndoielnice a cîntecelor prezentate acolo în ultimii... mulţi ani. Aşa că, dă telefon la TVR să te informezi. Ce se întîmplă? Te poartă pe la tot felul de numere de interior, că nu ştie nimeni exact cine se ocupă de asta. După ce ajungi unde trebuie, eşti luat la trei-păzeşte, că oare cum ai îndrăznit să-i deranjezi pe 'nealor din treburile lor importante. Nu vor să-ţi dea nici o informaţie, că-i secret de stat. De stat degeaba. Era pe la jumătatea lui ianuarie, cînd mi s-a spus că un material promoţional deja rulează pe TV, iar "miercuri" (17 ian) vor fi afişate şi nişte pagini web. Ete, na! Ţi-ai găsit! Aveau să treacă 3 miercuri şi paginile alea tot nu erau pe Internet. Nu mi-a rămas decît să vînez promoţionalul. Greu a fost, pentru că bandiţii l-au dat rar şi nu tocmai la ore de vîrf. (Păi, să stai să urmăreşti programele lor insipide, ore întregi, doar-doar o apărea vînatul?) Cu greu, dar l-am prins. În afară de unele condiţii pe care le cunoşteam dinainte, mai apărea şi o indicaţie confuză: "Caseta/CDul trebuie însoţit/ă de un motto şi de un număr de telefon." Ce tîmpenie o mai fi şi asta? Deci, în loc să trimiţi toate datele de identificare - titlu, numele artistului, contactul, o foaie cu versurile ş.a. - trebuia să te pitulezi după un... motto! Treaba asta cu mottoul este, de fapt, o rămăşiţă de pe vremuri, cînd se făceau tot concursuri muzicale aranjate, şi, ca să fie mai puţine discuţii, ca să se limiteze bănuielile de favoritism, concurenţii erau ascunşi după acest nenorocit de motto. Acum, vedeţi cît de tîmpită e această soluţie: că dacă eu aş fi în juriu, iar pila mea ar fi Elena Cîrstea (să zicem), parcă nu aş şti să-i identific piesa după voce; sau după 2-3 versuri, pe care mi le-ar şopti o păsărică dinainte. Sau parcă nu s-ar putea şti mottoul dinainte! Ăsta nu este decît un fel de a te scărpina cu mîna dreaptă la urechea stîngă, o idee creaţă a unei minţi îmbîrligate. Intuind potenţialul distructiv al acestui motto, am încercat să-i descifrez misterul. Am sunat de mai multe ori la numerele indicate în promoţional, dar nu era nimeni acolo. Eram curios să aflu: unde trebuie scris acel motto (şi numărul de telefon)? pe o filă separată, pe coperta CDului sau chiar pe CD? este interzis să scriu titlul piesei şi numele interpretului? la ce adresă web au afişat anunţul (dacă)?... Am apelat la ajutorul unor cunoştinţe din Bucureşti, care puteau da mai uşor (şi mai ieftin) de persoanele de la capătul firului. După ce au reuşit să dea - cu mare eforturi -, răspunsul a fost cam aşa: "am vorbit cu cea de acolo si mi-a spus ca motto-ul trebuie scris pe o foaie de hartie sau pe CD, impreuna cu nr de telefon. Numele tau si al piesei nu trebuie sa le scrii (vor lua ei legatura prin telefon cu tine), iar la site-ul cu informatii, inca se lucreaza. (nu am intrebat-o la ce adresa il gasesc, ca si asa incepuse sa se enerveze si nu vroiam sa o apuce "toate alea" la telefon)". Cu o săpămînă înainte de termenul limită pentru expedierea cîntecelor, apar şi paginile web, deci cînd era prea tîrziu ca să fie de vreun folos. Le-a luat 4 săptămîni să scrie 4 pagini! Specialişti, nu glumă! Evident că nu era nici o explicaţie despre modul de pregătire a materialului de concurs (v eurovision2002.tvr.ro). E drept că se indica o adresă de email pentru informaţii suplimentare (eurovision@tvr.ro), dar - Surprize, surprize! - credeţi că era cineva acolo să răspundă? C-eş' copil? Mai mult, tolomacul ăla care a scris paginile, pe adresa de email nu a pus o hiper-legătură de tip email, ci una de tip... pagină (eurovision2002.tvr.ro/mailto)! Numai că pagina asta nu există! Aşa că, fraierii să o tot clickăie. Pe 11 feb, TVR a organizat o conferinţă de presă în legătură cu preselecţia naţională. Am prins doar finalul transmisiei pe OTV (ce ironie! TVR nu şi-a transmis propria conferinţă de presă!), în care apărea una din organizatori, o bahorniţă urîîîtăă, ca născută de somnul raţiunii, şi cu o voce cavernoasă cu care s-ar fi mîndrit orişice pădurar, pre nume Irina Corbu. Asta a debitat ceva despre cît de minunat o să fie mecanismul de televotare la selecţia naţională. Păi, la lipsa lor de profesionalism, cît de minunat poa' să fie? "Stai să vezi!" A 2a zi, ziarul Naţional scria sub titlul 165 de melodii se bat pentru calificarea la Eurovision 2002: "165 de casete cu melodii în premieră, de maximum 3 minute, au fost aduse la TVR în plicuri cu motto şi cu datele autorului închise în alt plic, sigilat." HO-PAA! Care date, care alt plic, care sigilat??? Nicăieri, nimeni nu a spus ÎN MOD PUBLIC ceva despre vreun alt plic, cu sau fără date, sigilat sau nesigilat, cu şpagă sau fără!!! Dar cei care au trimis astfel de plicuri, de unde ştiau de ele?, că public nu s-a spus decît să se indice un motto şi numărul de telefon! Astfel, bandiţii din TVR au mai crestat în răboj o măgărie. Nu eşti din gaşcă, stai pe tuşa lu' Corbeanca! Am cerut la adresa de email de mai sus să se afişeze public, pe Internet, lista pieselor înscrise. Nu dau nici un premiu pentru cine ghiceşte ce efect a avut cererea mea! Zero barat! Dar banditismul şi imbecilitatea organizatorilor nu se opresc aici! Preselecţia trebuia facută de 5 jurii (?!), din care cel mai ciudat a fost cel al "publicului". Care public? Ştie cineva de vreun anunţ? Publicul acela după ce criterii a fost selectat? Interogaţii retorice. Ei bine, juriile trebuiau să judece piesele pe 14 feb. Cum adică: "şi ce-i cu asta?"? Păi, hai să socotim: 165 de piese a 3 minute, plus încă 1-2 minute la fiecare pentru diferite manevre organizatorice, fac vreo 13-14 ore. Dar oamenii ăia mai trebuie să mai dezbată, să facă şi nişte pauze, nu? Încă vreo 2-3 ore. Total vreo 16 ore. Adică muncă de 2 zile, cel puţin. Cu toate acestea, chiar pe 14 feb, în jurnalul TVR de la ora 20, Dana Războiu era în măsură să anunţe cele 18 melodii selectate, inclusiv titlurile şi interpreţii!... Ce oameni eficienţi, dom'le! În afară de asta, iată şi cîteva stupizenii din aşa-zisul regulament (în ortografia originală!): "Juriul va decide de comun acord daca se admit sau nu contestatii." Dar concurenţii de unde să afle? Din minunatul sistem de informare organizat de TVR? Dar care juriu? că sînt 5! "La finalul preselectiei juriul poate decide ca numarul de piese ramase pentru selectia nationala sa fie mai mic de 20, limita minima fiind de 15." Glosă: Chiar dacă se spusese că vor fi selecţionate 20 de piese, juriul (care juriu???), dacă vrea muşchiu' lui, poate hotărî dacă se limitează la cei ai casei, sau mai face loc şi altora, că de asta se fac regulamente, să fie clare şi să fie respectate întocmai, nu? Evident că am trimis o contestaţie-protest la mai multe adrese de email din TVR, dar le-a luat cineva ("juriul"!...) în seamă? Da' de unde? Ori vorbeşti cu nesimţiţii de ei, ori cu un tomberon de gunoi tot aia e! Tot atîta atenţie primeşti... Avînd în vedere viciile de procedură şi proasta şi non-profesionala organizare, în general, am cerut anularea şi reluarea fazei de preselecţie naţională. O copie adaptată a acestui material va fi trimisă şi la European Broadcasting Union (EBU), organizatorul general al concursului Eurovision, şi altor situri de pe Internet care se ocupă de acest concurs. Ca şi în politică, poate că mafia internă va fi spartă (sau măcar deranjată) din exterior, dacă din interior e imposibil. Dincolo de această contestare a viciilor de procedură, piesa înscrisă de mine a îndeplinit cu rigurozitate toate condiţiile impuse, cel puţin cele făcute publice. Pentru cine vrea să aprecieze şi calitatea ei artistică, este disponibilă AICI: (http://geocities.datacellar.net/sorein_ro/frozwat.mp3 , fişier MP3, cca 4 MB). Este o baladă pop, plină de melancolie, cu un delicat solo de pian şi încă unul de violă, cu versuri - deşi în engleză - avînd un profund parfum local, vorbind despre cît de grea e viaţa unui intelectual într-o ţară în care prostul e la mare cinste. Vă daţi seamă cît de "slabă" este, dacă nici măcar nu a trecut de preselecţie, deşi au mai rămas vreo 2 locuri libere! Astfel după matrapazlîcurile şi mînăriile făcute de TVR, România se va duce iarăşi la faza finală, cu tot felul de mure şi de Luminiţe, numai ca să se bată cu Turcia şi Cipru pentru locul 25! (pentru cei interesaţi, numele şăfului de la Departamentul de Divertisment este Dan Manoliu.) EURO ŞI 2002. Nu s-ar putea spune că nu s-au chinuit... S-a văzut că, de data asta, televiziunile s-au străduit să producă ceva mai mult ca în alţi ani. Rezultatul, însă, a fost după cum i-a dus mintea. S-au străduit alea vreo 3-4 mai răsărite. OTV nu s-a priceput decît s-o proţăpească pe ecran, ca gazdă, pe gîsculiţa albă - Bianca Brad (iaca şi bradul de Anul Nou!) -, care, săraca, probabil că nu prea avea ce să facă pe acasă şi cu cine... Prima a transmis nişte bancuri prosteşti, neapărat porcoase, slinoase. E destul de urît să auzi bancuri porcoase spuse de un bărbat, dar cînd se apucă şi femeile să le producă... e ceva înfiorător. Am mai remarcat şi un concert în aer liber cu neobosiţi practicanţi de playback, cum ar fi A.S.I.A. (ştiţi care, hoţomancele alea care au furat Garsoniera de la alde Roşu şi Negru, deşi mie îmi cam sună a Smokie) sau Animal XYZ sau Maria Radu (Van Noizz). Antena1 a tras o Academie (şcoala profesională) a vedetelor, în care Mihaela Rădulescu - The Nanny (Dădaca) în variantă românească - a arătat că nu ştie să cînte nici cît scaunul meu din bucătărie, iar viteazul Florin Piersic, care se luptase la viaţa lui cu toate poterele şi cu toate fiarele, durul Mărgelatu, a făcut pe el de frică la proba cu acvariile, mai ceva ca pipiţele care au mai trecut pe la acest concurs. Apoi, naiba le-a pus pe "vedetele" postului să se dezlănţuie ca artişti. În afară de figurile sinistre deja consacrate - Brrenciu-afonul-cîntătorr, Badea-Butthead şi Oreste-Beavis -, s-au mai apucat să cînte şi Gabi a lu Firea şi Mircea-cel-mic a lu Radu-cel-negru! Ca să nu mai vorbim şi de Mona lu Nicolici, care n-a avut tihnă să stea acasă şi să dea ţîţă plodului ei nou-produs, ci a venit să-şi mai mişte fundul niţel pe scenă, adică ea dansează... Toată adunătura asta a folosit cîteva melodii "din repertoriul internaţional", adică, mai pe şleau spus, furate. Ce amenzi ar fi primit postul într-o ţară normală! Dar - nu-i aşa? - e postul puterii! Mirosul pestilenţial al minţii (ca să zic aşa...) lui Oreste s-a simţit şi în parodiile de grădiniţă la unele emisiuni ale postului, oricum handicapate şi în original. Tot al puterii a devenit şi Pro(s)TV, numai că ăştia sînt la puterea a 2a! Păi, dacă a ajuns Adrian Păunescu să-şi lăfăie semnele de întrebare plus şuncile-i carismatice pe unde era cam hulit pînă mai an... Fac şi ei ce pot, dacă sînt în cădere liberă, în budă, de ceva vreme - stiţi, chestia cu datoriile enorme tolerate de putere, pe care ar costa-o mult mai mult să-şi facă un post nou; de ce să nu folosească unul de-a gata? Ei bine, prosteviştii, care se dau intelectuali şi nu mai pot de europeni şi atlantici ce sînt, şi-au respectat tradiţiiile isterice (nu istorice)! Vă amintiţi: cartea poştală de Anul Nou, chemarea imamului Tatulici la rugăciune naţională, cu faţa spre apus (Madrid), ca să ne primească NATO în NATO şi altele. Acum au tras-o cu viza Schengen. S-au chitit ei ce s-au chitit şi iaca ce frumos titlu au găsit: cică Protevelionul liberării! Vai-vai-vai, ce bucurie mare, ce veste minunată, s-a prăbuşit pe capul românilor, că iaca pot de-acuma să are Europa în lung şi-n lat, fără vize! Viaţa cumplită, îngrozitoare, de zi cu zi poate să mai aştepte vreo 15-20 de ani. Important e că putem să mîncăm şi să ne încălzim cu vize. Asta a fost tema concertului ProTV, coordonat de unul din cele mai mari anti-talente ieşite din tenebrele prostiei în ultima vreme: Andrei Gheorghe. Cealaltă jumătate de mizerie a fost ceata de maimuţe de la Vacanţa Mare (vacanţă mare, uriaşă, a creierului!) - un lung, interminabil şir de poante răsuflate, scremute, răpănoase. Cum şade bine unui post intelectual, atlantic, pacific etc. Şi sora Acasă s-a remarcat prin 2 mari stupizenii: o ediţie (tot specială...) a Marii demascări (sau măscări) - cu catastrofala Mihaela Tatu - şi un concurs de... Mr ("mister")! Alea de Miss nu erau destule... TVR a trăit mai mult din amintiri. Bine că n-au uitat-o pe Ana Maria. Una peste alta, o risipă de resurse. Să mai amintim şi de EuroNews, care a tot transmis imagini de la întîmpinarea noii monede europene în diferite ţări. Ceremonii, artificii, muzică simfonică, fast... totul pentru una din cele mai stupide idei ale începutului de mileniu. Nu va trece mult şi se va vedea cîte nenorociri va aduce acest euro. Asta e: cînd omul nu mai poate de bine, îi vine lui vreo idee năstruşnică... (ori i-o aduce necuratul/necuraţii). RECLAME RECLAMATE PROSTIE, LĂCOMIE, NESIMŢIRE. O definiţie neconvenţională a marketingului (de ce nu "comercializare"?) zice că ar fi totalitatea acţiunilor menite să-l facă pe om să cumpere un produs, de care, în mod normal, n-ar avea nevoie. În acest context, reclamele se transformă adeseori în nişte metode de a-i înşela, pur şi simplu, pe oameni. De multe ori, o reclamă "drăguţă", "inteligentă", plină de "creativitate" poartă în spate un produs de proastă calitate sau total inutil. Mai rău e cînd reclamele sînt vectori sau stimulatoare ai/ale defectelor omeneşti. Iată ce se mai poate vedea pe ecrane, în ordinea din titlu: 1a. Urlă unul, imitînd stilul operei, "Poiana la mine, Poiana la tine..." Stai şi te întrebi: cum adică "la mine, la tine"? "Poiana la toţi..." Aha! adică "tuturor"! Da, dar dacă dativul "tuturor" mai poate fi înlocuit - cu indulgenţă, în exprimarea colocvială - cu acuzativul "la toţi", în nici un caz nu se poate tolera "Poiana la mine" în loc de "Poiana mie". Oricum, şi aşa sună aiurea. 1b. Într-un mesaj îndemnînd la adopţia de copii, sloganul  spune: "Casa de copii nu e acasă". Poftim? Ce spuneţi voi acolo?? E un alt exemplu de preluare nedigerată a unor modele englezeşti. "To be" are des şi înţelesul de "a însemna". Ei, aşa parcă mai sună... 2. Cuplu plus cîine, în casă. Ea aruncă ceva, ca o castană, pe maşina de afară, căreia începe să-i sune alarma. El fuge să vadă ce e, în timp ce ea înhaţă ciocolata (Primola) şi o înfulecă hapsînă, de una singură. Sloganul cam aşa: "Ciocolata pe care nu vrei s-o împarţi cu nimeni". Frumos, n-am ce spune! (şi creştinesc!) 3. Centru spaţial prin Nevada, aşteptînd un semn din cosmos, de la alte civilizaţii. Moleşeala e spartă de nişte sunete ciudate, plus un "Hello!" distorsionat. Agitaţie, elicoptere, televiziuni. De fapt, "mesajul" venea de la 4 adolescenţi tîmpiţi şi nesimţiţi, şezînd ciorchine pe o antenă pentru satelit, care se distrau nevoie mare încercînd să rîgîie (nu să spună) "Hello". E o reclamă la Fanta, făcută în acelaşi "spirit" psihotic şi imbecil, deja consacrat la firma Coca-Cola (adoptat şi pentru Sprite). PS. Tot la capitolul "nesimţire" ar merge şi reclama bandiţilor de la Romtelecom, ştiţi care, ăia care ne-au făcut cele mai sălbatice tarife telefonice din lume! - în reclama lor ("tarife mai mici decît se vorbeşte") afişează, la derută, preţurile, dar fără TVA. E drept că se precizează asta, dar în fineprint (litere micuţe, greu vizibile), ca să nu se observe! E şi ăsta un fel de şmen. SORE IN      arhivat: apr 2002   O caricatură pe zi! (la stg)