ŞOMOIOGUL curent 

premiul
ŞOMOIOGUL DE ŞPAN
(12)
(ascultă Radio SORE IN în timp ce eşti pe 'net!)

 

SUPLIMENTE FRUMOASA ALEXIA, STUPIDA ANDREEA Cea mai sexy (pentru cine?) vedetă din TVul românesc (cică!) - Andreea Marin - a provocat la o ediţie a emisiunii sale, Stupize, stupize, o... naştere în direct (la sfîrşitul lui martie). Cu toate manevrele şi secreţiile de rigoare. N-am văzut atunci materializarea acestei idei aberante, dar au fost alţii care au criticat-o şi pe drept cuvînt. Şocul meu a fost însă recent (22 iun), cînd a fost readusă în studio fetiţa născută atunci. Prenumele ei - Alexia-Carmen!!! Ce părinţi tîmpiţi pot fi aceia (inclusiv "naşa" Andreaua!) care pun un asemenea nume unui copil, ca să-l nenorocească pe viaţă? Pentru că... "alexie" e un termen care desemnează o... boală psihică! Mai precis, "incapacitatea de a citi, cecitate verbală datorată unor leziuni în centrii nervoşi" (cf DEX). Sigur că se asortează cumplit de bine cu emisiunea, cu realizatorii şi cu spectatorii ei, dar cu copilul (numit de găzdălaucă "frumoasa Alexia") ce-aţi avut, bre? ascultă Radio SORE IN în timp ce eşti pe 'net! NEURONII LOR ÎN ŞIRAG DE PERLE SCLIPICIOASE Dan Diaconescu (Dan Diaconescu direct - OTV): Fiind azi sîmbătă, ziarele de mîine nu pot fi decît săptămînale. [Ziare săptămînale şi săptămînale... lunare?] Ştiri (toate posturile, ştire preluată ca atare dintr-o sursă unică) [într-un comentariu despre statisticile lunii mai, după ce au spus că salariul mediu pe economie a scăzut]: Singurele creşteri salariale s-au înregistrat în domeniile X, Y, Z... [Singur înseamnă unic, numai unul, deci nu poţi să zici "singurele creşteri". Folosirea la plural în astfel de construcţii este aberantă. Ar putea fi folosit pluralul numai dacă se referă la elemente relativ identice ale unui grup omogen, de exemplu: "Există o multime de popoare, dar singurii care s-au bucurat de victorie au fost brazilienii." Un al doilea element (sau tip de element) nu mai are loc. Corect ar fi fost: "Creşteri salariale s-au înregistrat numai/doar în domeniile X, Y, Z."] Dan Diaconescu (Dan Diaconescu direct - OTV): Brazilia este campioană mondială pentru a cincea oară în acest secol. [Iaca mai "este" unii care, după un an şi juma, încă nu s-au prins că s-a schimbat secolul! La aşa un şef, nu-i de mirare ce slujbaşi are...] Vremea de Acasă: Soarele îşi face din nou meandrele. [Poate îşi face... mendrele, ca voi, proştii, pe ecran. Dar ce să mai spunem, că e emisiunea unde se foloseşte acel stil "jucăuş", adică infantil, de a înnoda cuvintele la modul exasperant de "creativ"... Meandre sînt buclele accentuate pe care le fac unele rîuri, mai ales la şes.] Andreea Marin (Surprize, surprize - Ro1): Pe atunci nu ştiam ce-i acela blug prespălat. [Blug??? Sau eşti şchioapă? Sigur eşti, la... limbă. Şi ce rîs chiţcăit ai!] ascultă Radio SORE IN în timp ce eşti pe 'net!   Copyright © 2001-2002 SORE IN. Notă privind dreptul de autor: Materialele publicate aici pot fi preluate fără execuţia dreptului de autor, după obţinerea permisiunii autorului şi cu condiţia specificării sursei (adresa web a acestei publicaţii) şi a autorului (SORE IN). Materialele publicate în ŞOMOIOGUL DE ŞPAN sînt considerate pamflete.

STRĂCHINI ŞI GOGOŞI. Auzim uneori că nu-ştiu-care om de cultură sau personaj istoric "a zis (că)..." Ni se oferă citate, aforisme, cugetări, maxime ale unora şi altora. La ce bun? De ce oare trebuie să  legăm anumite nestemate ale cugetului omenesc de o anume persoană? Cică "După cum a zis Seneca, «Dragostea-i un lucru mare!»" (O fi spus-o şi el poate, recunosc că e o născoceală.) Ei şi? Mulţi alţi anonimi au spus-o, de la badea Gheorghe pînă la tribaşul din Amazonia. Dar este aici fascinaţia vedetei. Poa' să nască badea Gheorghe o mulţime de cugetări la viaţa lui, care mai de care mai profunde, că nu se grăbeşte nimeni să le ia în seamă. Că nu-i "om mare, vedetă". Pe cînd, dacă debitează o "personalitate" tot felul de aiureli, imediat se găsesc cohorte de aplaudaci care să le noteze şi să editeze compilaţii. Aforismele şi celelalte se dovedesc a fi de folos persoanelor mai joase spiritual, care, de multe ori, citînd diverse personalităţi, care au căpătat recunoştere în timp, încearcă să înnădească sprijin sau justificare pentru propria meschinătate. La fel, şi gloata ascultătoare are fascinaţia vedetei. Dacă aş spune eu "Dragostea-i un lucru mare", nici nu m-ar lua nimeni în seamă, dar dacă aş preciza că Seneca a spus-o, pe loc ar începe unii şi alţii să dea aprobator din căpăţînă, adică şi-au dat seama cîtă adîncime e în astă spusă... Un fenomen asemănător e şi în ştiinţele exacte. Cică "legea lui Ohm"... (Nu aceea românească: "Eşti ohm cu mine, sînt ohm cu tine"!) De ce "a lui Ohm"? Bravo lui, că a fost el aşa de deştept să descopere ce se întîmplă cu curentul prin rezistoare, dar sună ca şi cum, dacă nu era el, electronii habar n-aveau cum să se zbenguie prin sîrme! Împănat cu tot felul de citate este şi discursul lui Corneliu Vadim Tudor (fără vreo aluzie la nivelul lui intelectual). Neîndoios că apariţiile lui la TV atrag o mare audienţă, chiar şi cînd e vorba de mărunţelul post OTV. Deopotrivă admiratorii ca şi adversarii lui se înghesuie să vadă ce mai coace acesta, ce a mai descoperit din afacerile murdare ale bandiţilor. Dă-i 7 ore de emisie (ca la Dan Diaconescu Direct) şi tot nu-i vor ajunge nici pe-o măsea. Dar omul are şi destule rateuri şi ne vom referi la cîteva. Aruncîndu-se în vîrtejul expunerilor mai mult sau mai puţin savante, trecînd de la una la alta monopolizînd discuţia, ajunse el şi la numele Yahve, folosit în vechime de evrei cu referire la Dumnezeu. După care legă: "Este şi pe Internet - nu? - o chestie care se cheamă Yahoo, care vine de la numele Yahve." Hodoroc-tronc! Uite şi golurile din cultura lui nea senatoru', care vru să arate că nici moderna tehnologie a informaţiilor nu-l lasă rece, cît o fi el de poet şi politician... Interesant ca retorică să legi o chestie antică de una super-modernă. Numai că Yahoo nu are nici în clin, nici în mînecă cu Yahve, ci poate cu... Jonathan Swift. În celebra carte a sa, Călătoriile lui Gulliver (Gulliver's Travels) - Gulliver pronunţat corect [galivă] -, personajul principal naufragiază şi se rătăceşte, ajungînd prin diferite locuri (insule) fabuloase, unde sălăşluiesc populaţii neobişnuite: unii pitici, alţii uriaşi, într-un loc nişte cai care vorbesc ca oamenii... Pentru acestea Swift inventează diferite nume fără nici o etimologie. De exemplu, ţara (insula) piticilor a fost numită Lilliput. De aici s-a născut apoi termenul liliputan, preluat şi în alte limbi. Ei bine, era în poveste şi o ţară ai cărei locuitori erau Houyhnhnms, care aveau ca supuşi o rasă inferioară de brute tare bădărane şi necioplite (da, ştiu, e un şir de pleonasme, intenţionat!). Pe aceştia din urmă Swift i-a numit (la născoceală) Yahoos. Cuvîntul a rămas în limba engleză cu această semnificaţie, de bădăran, necioplit, brută, ghiolban, hurduban (pronunţat corect: [ia-hu:], deci cu accent pe prima silabă). Nici prezentarea anterioară nu prea are legătură cu Yahoo! de pe Internet (pronunţat: [ia-hu:], [ia-hu:]sau [ia-hu:]), care, prin prezenţa semnului de exclamare, arată că proprietarii sitului s-au gîndit la un alt sens al cuvîntului (un omonim), şi anume interjecţia yahoo!, care denotă entuziasm, un fel de iu-hu! pe româneşte. În afară de asta, YAHOO! mai e şi prescurtarea de la Yet Another Hierarchical Officious/ Obstreperous/ Odiferous/ Organized Oracle, adică "un alt oracol (catalog, index) oficios/ zburdalnic(indisciplinat)/ odorifer(mirositor)/ organizat ierarhic". Iniţial (1994) la Universitatea din Stanford, situl a ajuns independent în 1995 şi a devenit un model de organizare a directoarelor (listelor) de situri, numite şi portaluri. Deci, nici o legătură cu Yahve, deşi, într-un fel, e un zeu din pantheonul Internetului... O altă eroare, auzită şi la seamănul Adrian Păunescu, dar şi la alţi oameni de cultură (hm) români, este că holocaust ar fi un cuvînt vechi evreiesc care înseamnă "ardere de tot". Chiar asta înseamnă, dar nu e defel evreiesc, ci... grecesc şi asta se vede de la o poştă. Se compune din holo, adică întreg (regăsit şi în hologramă, holistic, holometabolă, holofrastic) şi kaustos, adică ardere (regăsit şi în caustic, cauterizare). Dacă ne pasă să considerăm înţelesul exact, veritabil al cuvîntului, aflăm în doi timpi şi trei mişcări şi răspunsul la întrebarea dacă a fost holocaust în România. Evident că nu! Pe teritoriul românesc nu a fost ars de tot nici un evreu, probabil cu excepţia celor care, în vreme de pace, au ales ca după moarte să nu fie îngropaţi, ci arşi la crematoriu. Mai trebuie precizat că termenul holocaust nu conţine nici o particulă care să limiteze folosirea lui numai cu referire la evrei, aşa cum se încearcă a fi impus. O altă idee colportată - deşi nu generată, ci preluată necugetat, nedigerat - de Vadim, este că homosexualitatea ar avea cauze genetice, că ar fi provocată de o genă care s-a defectat, şi deci ar fi o boală. Dacă ne apucăm să dăm vina pe gene pentru păcatele omeneşti, atunci nu ne mai rămîne decît să măcinăm tablele lui Moise şi să ardem (de tot!) Biblia. Mîine-poimîine şi ucigaşii vor căuta absolvirea genetic, că şi impulsul ăsta de a ucide o fi tot dintr-o dereglare genetică. La fel şi pedofilii, ce-i tot "hărţuiţi" atîta? La genele lor nu vă gîndiţi? Homosexualitatea (ca şi pedofilia, sau zoofilia) nu e o boală, ci o exacerbare aberantă a poftelor sexuale. Păcatul e păcat şi boala e boală, să nu le confundăm. Şi - apropo de citate! - să nu uităm vorba înţeleaptă: "mărul putred le strică pe cele bune", altfel "au mîncat părinţii mere acre şi şi-au strepezit copiii dinţii", dacă pricepi, dom' senator, ce vreau să zic... Fii atent că, uneori, în loc să fii înţelept, eşti doar... înşelept ! Decît să calci în străchini, să vinzi gogoşi şi să baţi unii cîmpi despre care eşti greşit informat, mai bine continuă să-i baţi la poponeaţă pe bandiţi şi corupţi pînă le-a ieşi pe nas tot ce au furat din vistieria ţării, că la asta te pricepi mai bine, nu zic ba. PS. Într-un număr din august al revistei România Mare, apare o altă aberaţie: cică xenofobie înseamnă în greaca veche ura faţă de străini. E o altă aiureală vehiculată de unii şi de alţii. Se ştie că fobie (phobia) înseamnă frică. Xenofobia este, aşadar, frica (eventual, persistentă, exagerată, patologică) faţă de străini. Că unuia căruia îi este frică de cineva poate să-l şi urască, e altceva.    BOMBA PROSTIEI. - de Cătălin CABA - Vineri seara [12 iul 02, nota SORE IN] maltratînd telecomanda, cum fac de obicei cînd nu găsesc nimic demn de vizionat, dau peste Ploaia de stele pe Ro1 exact în momentul în care Cosmin Cernat, evident "marcat", face un anunţ "bombă" - cică avionul care făcea legătura între Bombay şi Frankfurt a fost deturnat spre provincia Kashmir, la bord aflîndu-se şi marii actori români Florin Piersic şi Radu Beligan. Ne asigură că departamentul de ştiri va interveni imediat ce vor avea noutăţi, că nu e o glumă, după care îşi continuă programul. Nefiind 1 aprilie, normal că am schimbat canalele unul după altul în căutarea unei confirmări. După vreo 5 minute, în care îmi imaginam deja o dramă naţională, negăsind nimic nici măcar pe Euronews sau CNN, îmi amintesc că ăştia la emisiune au doi indivizi care-i imită pe actorii mai sus menţionaţi. Mi-am amintit greu pentru că nu urmăresc Ploaia de stele. Probabil mulţi alţii nu şi-au amintit. Dau înapoi pe Ro1 şi aştept să-i văd pe ăia 2 indivizi sau măcar pe Cernat zicînd altceva "comic", însă... nimic. Concurenţii prestează unul după altul, ca şi pînă atunci, iar eu, plin de lehamite, închid televizorul. Mă întreb: cîţi au fost păcăliţi, ca mine, şi au schimbat canalul la auzul acestei veşti şocante, sperînd să vadă o confirmare/infirmare a anunţului tîmpit, a poantei sinistre făcute de tăntălăii care produc emisiunea. Probabil că, dacă cei care monitorizeaza audienţele ar avea statistica pe minute, s-ar fi constatat o scădere drastică a celor care urmăriseră pînă atunci Ro1! Iată cît de simplu e să rămîi fără telespectatori! ZOI GROS ŞI DES. Sfîrşitul de iunie, cu căldurile lui, i-a înfierbîntat şi pe anume băieţi care se cred fetiţe şi vicevercea să facă, de la un capăt al continentului (european) la altul, parade numite în batjocură "ale iubirii". Se umplură bulevardele marilor oraşe de fiii şi fiicele dezmăţului, etalîndu-şi cu agresivitate viguroasă, cu mare tam-tam şi cu hidoase scălîmbăieli, firea nefirească. Valul de zoi ajunse şi la New York, fiind salutat cu admiraţie de însuşi primarele comunal. Să se mai mire careva de ce face Cineva (altcineva decît cred ei sau vor să ne facă pe noi să credem) ca să le cadă blocurile în cap? Drăguţii de americani, de multă vreme deja, în afară de ambasadori care se războiesc cu natura, exportă masiv subcultură. Nu-i o noutate. Numai că nu toată lumea are o imagine clară a josniciei la care s-a ajuns. S-a ajuns ca cei mai populari artişti ai muzicii de divertisment (deci cu extraordinar impact, mai ales la necopţii adolescenţi) să fie un bănuit pedofil (Michael Jackson) şi o pe-faţă tîrfă (care terfeleşte sfîntul nume Madonna). Filmele lor, deopotrivă populare, sînt pline la tot pasul de imprecaţii pe care le poate auzi orice copil, începînd cu arhi-cunoscutele: f***, (b***)sh** şi a**h***. Te şi întrebi, între americanii ăştia mai există oare şi persoane care vorbesc îngrijit? Devine atunci un adevărat chin ca traducătorul român să mai atenueze din impactul acestor expresii golăneşti. Este o tendinţă firească, pentru un popor care (mai) caută să-şi conserve curăţia. Deşi, descoperim destul de uşor cît s-a golănit şi exprimarea românului de rînd, nedînd neapărat vina pe filmele americane. Fetişcane adolescentine, chiar curat îmbrăcate, au ajuns să molfăie cu nonşanlanţă şi candoare tot felul de expresii, care, acum vreo 20 de ani, i-ar fi făcut să se jeneze chiar pe mulţi bărbaţi care au făcut armata. Repet: fete tinere, frumuşele, chiar intrate la facultate - de care părinţii lor cred cu convingere că sînt delicate şi timide şi de-abia dacă deschid guriţa - pornesc de la o anume pană sau puşcă, trec prin f***** şi ajung să-şi bage ceea ce nici nu au în dotare de la natură. Nici nu o fac din răutate, pur şi simplu, se iau cu turma, fără vreo urmă de discernămînt. În acest context, iaca se trezi mai dăunăzi din somnu-i parlamentar deputatul ţigănesc Mădălin Voicu, care n-avu de lucru şi începu să tolocănească despre filmele americane de la TV, că uite, se aud tot timpul anumite expresii, ca acelea care au ajuns să ne facă să folosim - ca români - cu stînjeneală verbul a face! Ca reprezentant al unei oarece comisii culturale, te-ai fi aşteptat să ia o atitudine critică şi să propună vreo formă de stăvilire a toxinelor, a viruşilor lingvistici. Sau poate să atragă atenţia că semnele alea colorate de pe ecran (cerculeţe, triunghiuri) nu mai au nici o noimă. Filme în care se coţăiesc artiştii cu înfocare, sînt date fără fereală ziua în amiaza mare!... Ţi-ai găsit! Pe tetea îl scociora cu totul altă grijă: traducătorii filmelor să fie, domle, mai riguroşi, adică să traducă exact cum zice golanul american, ce să ne mai ascundem? Şi asta de dragul... realismului exprimării! Dar de curăţia spirituală a naţiei n-are nimeni drag în comisiile alea de dormitori cu plată? Dacă aşa "gîndeşte" un oficial al culturii, ce să mai ceri de la un Călinescu (ăla grasu', necriticul, nu criticul)? O să-l ia cineva în seamă pe lăutar? 100% că da! Urgent se va găsi un post cu apucături "pioniereşti" şi se va agăţa de această undă verde, ca să-i facă pe privitori interesaţi prin efectul şocului. Cred că, în scurt timp, ecranele se vor umple de zoile acestor traduceri "realiste", iar românul nu va mai fi aşa "ruşinos" şi se va învăţa să vorbească pe şleau. Înjurînd gros şi des. (Că tot am pomenit de armată şi de americani: aţi observat că armata americană pare cea mai bezmetică din istoria omenirii? Are la catastif cele mai multe victime făcute în rîndul civililor din... greşeală! Recent i-au nenorocit pe nişte afghani care făceau o nuntă... "Pagube colaterale"! Pre limba lor: lame excuses.) SORE IN  arhivat august 2002   O caricatură pe zi! (la stg)

CORECT DE DOUĂ PARALE Una bucată fătucă, cu nas mare, ochelari şi voce piţigăiată (Ruxandra Gheorghe), tot agaţă oameni pe stradă şi-i descoase cum e corectă o exprimare sau alta, după care vine la Ro1 şi încropeşte emisiunea Corect!. Tare cîştigată ar fi aşa o întreprindere, mai ales în aste vremuri de restrişte pentru limba noastră. Într-o bună zi, se pune ea iar în calea trecătorilor, să-i dea un premiu celuia care poate face o propoziţie corectă cu cuvîntul monezi. Unii chiar fac, dar fătuca examinatoare nu-i mulţumită, decît atunci cînd unul descoperă "cursa". Ce copsese ea: cică monezi e greşit, corect e monede. Ei, ia să deschidem DEXul. La cuvîntul-titlul monedă, într-adevăr, este dat pluralul monede, dar dacă vreo fătucă are răbdare să citească pînă la capăt, va descoperi şi adăugirea: "Plural şi: monezi", adică şi forma monezi este considerată corectă. Şi de ce n-ar fi? Regulile de formare a pluralului românesc fac ca sunetul d din finalul multor substantive/ adjective să se transforme în dz. Mai precis, aşa se întîmpla într-o epocă trecută, dar, pe parcurs, datorită unor "lingvişti" incompetenţi, cum ar fi alde Negruzzi, sunetul compus dz a dispărut (nu de tot, se mai aude la ţăranii bătrîni), din el mai rămînînd z: dzece/zece, dzi/zi,  credzi/crezi, Dumnedzeu/Dumnezeu. A fost o lovitură dură dată limbii române, care astfel pierdu o marcă a originii (înrudirii?) latine. Revenim. Substantivele/ adjectivele masculine terminate în d, fac pluralul în (d)zi - brad/bra(d)zi, blînd/blîn(d)zi -, dar se petrece un fenomen asemănător şi la multe substantive feminine, mai ales la cele mai vechi în limbă - ladă/lă(d)zi, ogradă/ogră(d)zi, ca şi mai noul amendă/amenzi. Adjectivele terminate la în dă fac la pluralul cu de, dar cele terminate la singular în de (deci cu aceeaşi formă ca masculinul) îl fac cu (d)zi: repede/repe(d)zi. Aşadar, forma mone(d)zi nu iese din tiparele limbii române, putînd fi considerată corectă, mai ales dacă cuvîntul monedă, venind din greacă, a pătruns în limbă înainte de secolul 20. Tot atunci, e accentuat se pronunţa (mai des decît acum) ea, deci e posibilă şi o variantă veche pronuţată moneadă. DEXul mai dă şi varianta monetă. Am zice că, dacă e în DEX, e corect şi basta, dar cîte prostii nu se întîlnesc în dicţionarul girat de Academia Română... Ştiţi care: cea care a băgat regula tâmpită de scriere cu litera â. Problema cu Ruxandra examinatoare e asta: pe examinatori cine-i examinează? CE-ŞTI CU TINE, STOLO? Pe asta aş fi lăsat-o la colecţia de perle, dar are destulă greutate ca să-i acordăm o atenţie specială. Există un politician care s-a strecurat prin ani (oare cum?) fără să fie luat în colimator mai de nime, cu toate că material era berechet. Poate cel cel mai prost-orator politician, omul ale cărui spuse cu greu pot fi urmărite, cel care rareori termină o frază începută, fără să ţopăie fără noimă la alt subiect, adandonîndu-l brusc pe cel dinainte. În fine, cel care a recunoscut el însuşi că a avut probleme la bibilică. Cică pe vremea lui Ceauşescu s-a strofocat prea intens la nu'ş ce lucrare şi s-a cam stresat şi l-au dus niţel la hodină psihiatrică. Exact, de nea Stolojan e vorba. Dar uite-aşa se învîrt unii în viaţă şi, după ce a fost lăsat în pace de presă (ca la un consemn lansat de forţe oculte...), a avut destul tupeu să candideze la preşedinţia ţării! Păi, măi bădie, dacă te-a stresat aşa tare acea lucrare, pe cînd erai mai tinerel, cum ai să rezişti la stresul enorm provocat de problemele grave ale ţării? Uite, alţii rezistă bine, prin neimplicare, prin durutul în vîrful cotului... Stolo, aşa cum inspirat i-a ieşit porecla în campania electorală 2000 - adică sugerînd problemele-i de la bibilică, de zicea lumea unuia mai dus cu sorcova "Băă, vezi că eşti cam stolo!" -, a ajuns preşedinte de partid; al unui partid muribund - PNL -, care o ia uşor-uşor pe traseul PNŢCDului, adică la groapa de reziduuri a istoriei. Ajungînd Stolo cel stresat pe la Dan Diaconescu direct (OTV), zise despre organele partidului său: "Trebuie să înţelegem clar ce-s cu aceste organe." Am înţeles clar că Stolo nu le are cu gramatica. Se aude foarte des în jurul nostru acest "acord" greşit între "ce-i" şi... complement. De la "Ce-i cu asta?" (corect) se ajunge la "Ce-s cu astea?"; pe cînd corect este: "Ce-i cu astea?". Mi s-a întîmplat ca unii să reacţioneze violent (verbal) cînd i-am corectat, acuzîndu-mă că eu habar n-am de gramatică şi nu ştiu să fac "acordul". Păi "astea" nu-s mai multe, nu-i plural?, deci logic "Ce-s cu astea?" Unor proşti îţi vine cîteodată tare greu să le explici, dar am găsit şi aici o soluţie: să încerce tălîmbul să facă "acordul" şi cu noi (persoana 1 plural). Va zice oare "Ce sîntem cu noi?" ? "Ce-i cu...?" este echivalent cu "Ce este cu...?" sau "Care este situaţia/problema cu...?". Revenind la Stolo, aţi observat că nu poate rosti cuvîntul proprietate sau cuvintele înrudite? Zice propietate şi propietar. Păi ce ne facem liberalilor? Aţi scăpat de un sîsîit şi cu ce v-aţi ales? Mai este unul tot la ei care vorbeşte cu r englezesc, ceea ce pare a fi de asemeni o problemă psiho. Numitul Paul Păcurariu, că de el zic, cică e... purtător de cuvînt! Totuşi, Stolo, e frumos să stîlceşti to'ma acest cuvînt aşa de drag liberalilor? Nu au făcut ei acea campanie ridiculă ca să se bage în constituţie că "Dreptul la propietate este garantat"? Dar propietatea celor care au fost nevoiţi să şi-o vîndă ca să plătească datoriile la întreţinere, pe cînd eraţi voi la conducere şi tot creşteaţi preţurile (cum e şi acum), de aia nu v-a păsat s-o garantaţi? Sau voi o vreţi garantată numai pe cea a bandiţilor de politicieni (din toate părţile) acumulată prin jaf? După ce v-aţi "chinuit" atîta s-o strîngeţi, e normal s-o vreţi garantată. Sigur, nu o să le treacă prin cap politicienilor - că tot vor ei să umble la constituţie - să bage acolo o frază de genul "Statul garantează dreptul la acumularea de proprietate", adică să creeze condiţii ca să poată acumula proprietate orice om dispus să facă efortul necesar. P'in muncă, nu p'in jaf (exprimare à la Stolo!). ascultă Radio SORE IN în timp ce eşti pe 'net! COMENTARIILE TALE * Site-ul tau (prefer varianta site) este o initiativa unica, merita aplaudata si sper sa nu ramana doar in aceasta forma. Ar trebui sa avem o publicatie sau chiar mai multe pe tema prostiei "televizistice" sau si mai bine ar fi daca televiziunile insele si-ar face vartos autocritica. Dar cu imbecilitati de genul "Vacanta Mare" si 'Surprize, Surprize" (un fel de emisiune-emblema nu pentru vreun amarat de post local, ci chiar pentru cel national, care, dupa parerea multora, ar trebui sa aiba alta "misie") sansele sunt zero. ..... Televiziunea este prima stricatoare de limba si promotoare a prostiei de la noi. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, ea nu este nici mai buna, nici mai rea decat societatea romaneasca in ansamblu. Vedetele de televiziune, in majoritate, ajung pe post din cateva motive: 1.clintelism politico-financiar (de exemplu: patronul postului are datorii imense catre buget; el poate fi iertat doar de catre Guvern; prin urmare, patronul respectiv ofera ore intregi de emisie parlamentarilor partidului de la Putere); 2.eternul si fascinantul nepotism (moderatorul X este nasul, finul, nepotul, fiul etc. vreunui mahar din televiziune); 3.chestiuni de alcov (prezentatoarea Y este amanta sau sotia vreunu producator sau director de programe de la postul tv). Dar nu asta este situatia peste tot? Evident, cu putinele exceptii de rigoare. Gata cu laudele, acum sa trec la lucrurile pe care ti le-as reprosa. Uneori, ai tendinta sa aluneci intr-un soi de extremism si sa ajungi la judecati categorice, care nu au legatura cu persoana si emisiunea pe care le iei in colimator. Ar putea sa fie o problema de stil (pamfletar), numai ca nu poti fi credibil in demersul tau daca folosesti argumente care nu sunt "in chestie", vorba lui Maiorescu. O critica a televiziunii trebuie sa porneasca exclusiv de la produsul care se vede pe ecran. Nu inteleg, de exemplu, ce relevanta are infatisarea Andreei Esca (sau mai degraba gusturile tale in materie de frumusete feminina) atunci cand face o greseala de pronuntie. La fel, nu pricep de ce este nevoie sa te lansezi intr-un excurs despre sexualitate, femeie etc. atunci cand o iei in tarbaca (pe buna dreptate) pe Mihaela Tatu. Nu cred ca e nevoie de judecati de tip ASCOR ca sa o pui la stalpul infamiei (pe motiv de imoralitate). Persoana are destule bube mari cat casa in cap, incepand de la agramatismul "desavarsit" si terminand chiar cu emisiunea de doi bani pe care o face. Iar consideratiile tale despre cenzura... hmmm... Daca ridici problema intr-o asemenea maniera, un individ bine intentionat ar putea sa spuna: mai bine emisiunile lor tampite decat interdictia pe care o propui tu, sub paravanul unor speculatii teologice, care iarasi nu sunt "la chestie". Cand e vorba de mass-media, mi se pare foarte clar, cenzura echivaleaza cu interdictia. Or, nu asta e solutia, ci competenta, educatia si responsabilitatea (vezi punctele 1, 2 si 3 din primul paragraf). La mai mare! Madeleine Enescu.   ŞOMOIOGUL DE ŞPAN caută colaboratori deştepţi, cu peniţă (tastatură) ascuţită, cu simţ critic, în vederea transformării paginii într-o revistă pe linie de monitorizare a fenomenului TV românesc sau chiar a prostiei cocoţate prea sus. sorin86@yahoo.com